Printable ModeDaniel, 2
|
2:1 In al doilea an al domniei lui Nebucadnetar, Nebucadnetar a avut niste visuri. Duhul ii era tulburat, si i-a pierit somnul. Al doilea an. Pentru identificarea celui de-al doilea an al domniei lui Nebucadnetar si pentru o explicare a felului cum cei trei ani de invatatura ai lui Daniel (cap. 1,5) s-au incheiat inainte de sfarsitul anului al II-lea vezi comentariul la cap. 1,18. A avut visuri. Posibil pluralul este folosit pentru a descrie seriile de intamplari din vis. Singularul apare in v. 3, 4, 5, 6 etc. Rapoartele din Mesopotamia antica mentioneaza multe visuri ale imparatilor. Intr-unul din ele Gudea a vazut un om cu o coroana imparateasca pe capul sau, a carui statura se inalta de la pamant la cer. Cei din vechime priveau visele cu respect, considerandule revelatii din partea zeilor lor, si cautau sa descopere adevarata lor interpretare. Domnul in providenta Sa i-a dat lui Nebucadnetar visul acesta. Dumnezeu avea o solie pentru domnitorul Imperiului Babilonian. In palatele lui Nebucadnetar erau reprezentanti prin care Dumnezeu putea sa ofere o cunoastere a Persoanei Sale. Dumnezeu nu cauta nici la fata oamenilor si nici la fata natiunilor. Scopul lui este sa-i salveze pe toti cei care vor, din orice semintie si natiune. El dorea la fel de mult sa-i salveze pe vechii babilonieni cum dorea sa-l salveze pe Israel. Visul urmarea sa-i descopere lui Nebucadnetar ca desfasurarea istoriei era condusa de Cel Prea Inalt si ca era supusa voii Lui. Lui Nebucadnetar i s-a aratat locul lui de raspundere in marele plan al Cerului, pentru ca el sa poata avea prilejul sa coopereze in mod eficient cu programul divin. Lectiile de istorie date lui Nebucadnetar au fost menite pentru invatatura natiunilor si a oamenilor pana la sfarsitul timpului. Alte sceptre in afara de acela al Babilonului au stapanit peste natiunile oamenilor. Fiecarei natiuni din antichitate Dumnezeu i-a randuit un loc special in marele Sau plan. Cand conducatorii si poporul au dat gres in ce priveste ocazia lor, slava lor a fost doborata la pamant. Natiunile de astazi ar trebui sa ia seama la invataturile istoriei trecutului. Deasupra scenei schimbatoare a diplomatiei internationale marele Dumnezeu al Cerului sade pe scaunul de domnie ,,realizand in liniste si cu rabdare hotararile propriei Sale vointe” (PK 500). In cele din urma stabilitatea si permanenta vor veni cand Dumnezeu Insusi, la sfarsitul timpului, Isi aseaza imparatia Sa, care nu va fi nimicita niciodata (v. 44). Vezi comentariul la cap. 4,17. Dumnezeu s-a apropiat de imparatul Nebucadnetar printr-un vis, deoarece, evident, acesta era mijlocul cel mai eficient prin care putea sa imprime in mintea lui importanta soliei date in felul acesta, sa-i castige increderea, si sa-si asigure conlucrarea lui. Ca toti cei din vechime, Nebucadnetar credea in vise ca un mijloc prin care zeii isi descopereau voia oamenilor. Intelepciunea divina ii intampina intotdeauna pe oameni la nivelul la care se afla. Pentru a da o cunoastere a vointei Sale oamenilor din ziua de astazi, Dumnezeu poate folosi mijloace mai putin spectaculoase, insa tot atat de sigur menite pentru realizarea planurilor Sale binefacatoare. El Isi adapteaza intotdeauna felul de a lucra cu oamenii la capacitatea fiecarei persoane si la imprejurarile epocii in care fiecare traieste. Vezi mai departe comentariul la cap. 4,10. Era tulburat. Sau ,,s-a inspaimantat”. Verbul ebraic tradus astfel apare in Geneza 41,8 si in Psalmi 77,4. Experienta cu visul l-a impresionat foarte mult pe imparatul Nebucadnetar. 2:2 Imparatul a poruncit sa cheme pe vrajitori, pe cititorii in stele, pe descantatori si pe Haldei, ca sa-i spuna visurile. Ei au venit, si s-au infatisat inaintea imparatului. Vrajitori. Ebr. chartummim, un cuvant imprumutat din egipteana (vezi comentariul la cap. 1,20). Cititori in stele. Ebr. ’ashsaphim, un cuvant imprumutat din acadiana (vezi comentariul la cap. 1,20). Descantatori. Ebr. mekashshephim, de la o radacina care insemneaza ,,a folosi farmece”. Babilonienii ii numeau printr-un cuvant inrudit kashshapu. Mekashshephim-ii pretindeau ca sunt in stare sa produca vraji magice (vezi comentariul la Exod 7,11). Legea mozaica pronunta pedeapsa cu moartea asupra acelora care practicau aceasta magie neagra (Levitic 20,27; comp. 1Samuel 28,9). Haldei. Ebr. Kasdim (vezi comentariul la cap. 1,4). 2:3 Imparatul le-a zis: Am visat un vis; duhul imi este tulburat, si as vrea sa stiu visul acela. Sa stiu visul. Cu toate ca imparatul fusese adanc impresionat de vis, cand s-a trezit a constatat ca nu-si mai putea aminti amanuntele (vezi PK 491). Unii sunt de parere ca Nebucadnetar nu ar fi uitat, ci ca doar punea la incercare faimoasa pricepere a presupusilor intelepti. Dar imparatul pare prea preocupat sa cunoasca visul si interpretarea lui ca sa mai foloseasca ocazia aceasta spre a-i pune la proba pe pretinsii lui talcuitori. 2:4 Haldeii au raspuns imparatului in limba aramaica: Vesnic sa traiesti, imparate! Spune robilor tai visul, si-ti vom arata talcuirea lui! Limba aramaica. Ebr. ’aramith, ,,aramaica”. Familia imperiala si clasa conducatoare a imperiului erau haldei originari din Mesopotamia de sud care vorbeau aramaica. Prin urmare nu este surprinzator ca curtenii imparatului ii vorbeau in limba aramaica si nu in limba babiloniana care era vorbita de populatia de bastina a Babilonului. Arameii erau o ramura importanta a popoarelor semitice, iar limba lor prezenta multe dialecte. De la versetul acesta si pana la finele capitolului 7 raportul este in limba aramaica si nu in ebraica, asa cum este restul cartii. Cu privire la motivele logice posibile vezi p. 749. Vesnic sa traiesti, imparate! Formula babiloniana gasita in inscriptii contemporane suna cam in felul acesta: ,,Sa binevoiasca Nabu si Marduc sa dea zile lungi si ani vesnici imparatului domnul meu.” Compara cu 1Samuel 10,24; 1Regi 1,31; Neemia 2,3; Daniel 3,9; 5,10; 6,21. 2:5 Imparatul a luat iarasi cuvantul si a zis Haldeilor: Mi-a scapat din minte lucrul acela: daca nu-mi veti face cunoscut visul si talcuirea lui, veti fi facuti bucati, si casele voastre vor fi prefacute intr-un morman de murdarii. Mi-a scapat din minte lucrul. Unii invatati traduc aceasta expresie asa incat sa-i dea sensul de ,,lucrul este sigur pentru mine”, sau ,,cuvantul este promulgat de mine”. Aceste traduceri alternative se bazeaza pe presupunerea ca cuvantul aramaic ’azda’ este un adjectiv, nu un verb, asa dupa cum considera unii traducatori. Exprimarea ,,Mi-a scapat lucrul din minte”, este sprijinita de LXX si de Rashi, care traduce pe ’azda’ prin ,,a trecut”. Oricare ar fi sensul adoptat nu este indoiala cu privire la faptul ca Nebucadnetar nu era in stare sa-si aminteasca amanuntele visului (vezi comentariul la v. 3). Visul fusese luat in mod intentionat de la imparat, pentru ca inteleptii sa nu-i poata da o interpretare gresita (FE 412). Facuti bucati. Literal ,,dezmembrati”. Ei urmau sa fie taiati in bucati, madular cu madular (vezi 2Macabei 1,16; Antichitati iudaice a lui Iosif Flavius, xv, 8. 4). O cruzime de felul celei descrise aici era ceva obisnuit in antichitate. Asirienii si babilonienii erau notorii pentru severitatea, cruzimea si barbaria felului lor de a-i trata pe vinovati. Asurbanipal raporteaza ca i-a taiat in bucati pe conducatorii rebeli. Morman de murdarii. Aramaicul newali, pe care, printr-o asemanare cu o radacina acadiana, unii il traduc cu sensul de ,,ruine”. Altii retin sensul de ,,gramada de balegar”, sau ,,gramada de gunoi”, si interpreteaza expresia ca vrand sa arate ca locuintele lor urmau sa fie prefacute in ,,latrine publice” (vezi 2Regi 10,27). Versiunea LXX nu sprijina nici una din interpretarile acestea, ci zice ,,casele voastre vor fi prapadite”. 2:6 Dar daca-mi veti spune visul si talcuirea lui, veti primi de la mine daruri si rasplatiri, si mare cinste. De aceea, spuneti-mi visul si talmacirea lui! Verset ce nu a fost comentat. 2:7 Ei au raspuns a doua oara: Sa spuna imparatul robilor sai visul, si i-l vom talmaci! Verset ce nu a fost comentat. 2:8 Imparatul a luat iarasi cuvantul si a zis: Vad, cu adevarat, ca voiti sa castigati vreme, pentru ca vedeti ca lucrul mi-a scapat din minte. Sa castigati vreme. Literal ,,sa cumparati timp”. Inteleptii taraganau, iar cererea lor repetata a starnit banuiala imparatului ca ei cautau sa obtina un avantaj prin intarziere. Este indoielnic daca la momentul acesta el punea deja cu seriozitate la indoiala capacitatea lor de a-i da informatia ceruta. Intreaga tesatura a credintei lui se intemeia pe credinta ca zeii comunicau cu oamenii pe diferite cai reprezentate de oamenii acestia. Ezitarea lor de a-i implini indata cererea poate ca initial i-a trezit banuiala ca ei conspirau cu totii sa-l insele. Daca visul cuprindea o comunicare cu privire la actiuni ce trebuiau intreprinse intr-un moment favorabil, intarzierea ar fi avut ca urmare pagube tragice. Anumite comunicari venite prin ghicit, cereau sa se intreprinda actiuni la un moment precis, ca de pilda o anumita conjunctie a planetelor. Expresiile ,,sa castigati vreme”, ,,pana se vor schimba vremurile” (v. 9), se pot referi la un astfel de moment oportun. 2:9 Daca deci nu-mi veti spune visul, va asteapta pe toti aceeasi soarta, fiindca vreti sa va intelegeti ca sa-mi spuneti minciuni si neadevaruri, pana se vor schimba vremurile. De aceea, spuneti-mi visul, ca sa stiu daca sunteti in stare sa mi-l si talcuiti! Aceeasi soarta. Literal ,,legea voastra este una”. Cuvantul tradus ,,soarta” poate fi redat si ,,decret”, ,,sentinta” sau ,,pedeapsa”. Se vor schimba vremurile. Fie pana ce imparatul va uita intreaga afacere, fie pana cand ei vor putea sa inventeze un raspuns oarecare. ,,Vremuri” de aici se poate referi si la momentul favorabil de aducere la implinire a presupusei comunicari din partea zeilor (vezi comentariul la v. 8). 2:10 Haldeii au raspuns imparatului: Nu este nimeni pe pamant, care sa poata spune ce cere imparatul; de aceea niciodata nici un imparat, oricat de mare si puternic ar fi fost, n-a cerut asa ceva de la nici un vrajitor, cititor in stele sau Haldeu! Nu este nimeni. Haldeii au fost constransi sa-si recunoasca neputinta de a descoperi visul. Ei au spus imparatului ca el cerea ceva ce era peste puterea omeneasca de a descoperi, si ca nici un imparat nu mai facuse o astfel de cerere irationala de la vreunul dintre supusii sai. Imparat, mare si puternic. ,,Imparat mare” (vezi 2Regi 18,28) este un vechi titlu babilonian. Expresii de felul acesta: ,,Mare Imparat, Puternic Imparat, Imparat al Asiei (sau al Babiloniei) sunt obisnuite in inscriptii. 2:11 Ce cere imparatul este greu; nu este nimeni care sa spuna lucrul acesta imparatului, afara de zei, a caror locuinta nu este printre muritori! Zei. Unii vad aici un indiciu al existentei a doua categorii de zei. Ei sugereaza ca acesti intelepti pretindeau ca ei comunica cu anumiti zei, zei intermediari despre care se presupunea ca tin legatura cu oamenii, dar ca zeii superiori erau inaccesibili. In orice caz haldeii dadeau pe fata limitele artei lor. Altii sunt de parere ca pluralul ’elohim, ,,zei” ca si pluralul ebraic ’elohim (vezi Vol. I, p. 170171) putea fi folosit cu privire la o singura zeitate, si ca, la fel ca alti politeisti, haldeii recunosteau o divinitate suprema. In orice caz inteleptii erau sinceri sa admita ca recunosteau o inteligenta suprema, o minte a mintilor, a carei stiinta trecea dincolo de aceea a fiintelor omenesti. Marturisirea aceasta de infrangere a oferit o ocazie remarcabila pentru Daniel de a descoperi ceva din puterea Dumnezeului caruia Ii slujea si I se inchina. 2:12 La auzul acestor cuvinte, imparatul s-a maniat, si s-a suparat foarte tare. A poruncit sa piarda pe toti inteleptii Babilonului. A poruncit sa piarda. Severitatea sentintei nu era in neconcordanta cu obiceiurile vremii. Totusi, era un pas indraznet din partea imparatului intrucat oamenii a caror moarte el o poruncise alcatuiau clasele invatate ale societatii. Babilon. Probabil numai cetatea, nu toata imparatia. 2:13 Hotararea iesise, inteleptii incepusera sa fie omorati, si cautau si pe Daniel si pe tovarasii lui, ca sa-i piarda. Cautau pe Daniel. Daniel si prietenii lui n-ar fi fost ,,cautati” daca n-ar fi fost deja declarati membrii ai breslei ,,inteleptilor”. Astfel conceptia ca ei erau inca in curs de formare pare sa fie neintemeiata (vezi comentariul la cap. 1,18). Faptul ca ei abia absolvisera cursurile este suficient pentru a explica de ce ei nu fusesera chemati pentru a explica visul. Monarhul trebuie sa-i fi invitat numai pe conducatorii de rangul cel mai inalt, renumiti pentru toata cunoasterea artei lor. Nici imparatul si nici inteleptii de seama nu s-ar fi gandit sa-l cheme pe Daniel si pe cei trei prieteni ai lui, la fel cum cei mai de seama specialisti ai tarii, pusi in incurcatura de vreo boala a imparatului, nu ar fi consultat un doctoras abia iesit din scoala medicala. Nu trebuie nici sa presupunem ca educatia lui Daniel cuprinsese si cursuri de exorcism si prezicere, asa cum sugereaza criticii moderni (vezi comentariul la cap. 1,20). 2:14 Atunci Daniel a vorbit cu minte si cu judecata lui Arioc, capetenia strajerilor imparatului, care iesise sa omoare pe inteleptii Babilonului. Judecata. Unele traduceri folosesc cuvantul ,,intelepciune”. Aramaic te’em, care poate fi tradus si cu ,,cuget” sau ,,judecata”. Daniel a dat dovada de mult tact cand s-a adresat superiorului sau. 2:15 A luat cuvantul si a zis lui Arioc, capitanul imparatului: Pentru ce a dat imparatul o porunca atat de aspra? Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Aspra. LXX are pikros care inseamna ,,amar” sau ,,aspru”. Unii invatati atribuie sensul acesta si cuvantului aramaic, in timp ce altii insista ca originalul are la baza ideea de urgenta. 2:16 Si Daniel s-a dus la imparat, si l-a rugat sa-i dea vreme ca sa dea imparatului talcuirea. Dea vreme. Unul din lucrurile care l-au infuriat pe imparat era ca inteleptii cautau sa amane darea raspunsului (vezi comentariul la v. 8). Evident ca imparatul era inca tulburat de vis, si poate ca ar fi fost fericit sa gaseasca o noua posibilitate de a gasi dezlegarea tainei care-i chinuia mintea. Intrucat Daniel nu fusese consultat mai inainte, imparatul poate a considerat ca este numai drept sa-i dea o ocazie. Cu prilejul intrevederii sale anterioare cu acest tanar evreu, Nebucadnetar fusese evident impresionat in mod favorabil de sinceritatea si capacitatea lui Daniel. Credinciosia anterioara a lui Daniel in lucruri mici ii ofera acum ocazia de a face lucruri mai mari. Talcuirea. Cererea lui Daniel se deosebea de aceea a haldeilor. Inteleptii cereau ca imparatul sa le povesteasca visul. Daniel cerea numai ragaz, asigurandu-l pe imparat ca talcuirea ii va fi data. 2:17 Apoi Daniel s-a dus in casa lui, si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai Hanania, Misael si Azaria, Verset ce nu a fost comentat. 2:18 rugandu-i sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru aceasta taina, ca sa nu piara Daniel si tovarasii sai o data cu ceilalti intelepti ai Babilonului. Sa ceara indurare. Daniel si tovarasii sai puteau sa se apropie de Dumnezeu cu credinta puternica si incredere deplina deoarece, dupa cea mai buna stiinta si putere a lor ei traisera potrivit cu voia Lui descoperita (vezi 1Ioan 3,22). Ei erau constienti ca se aflau in locul in care Dumnezeu voia ca ei sa fie, si savarseau lucrarea planuita de cer. Daca in viata lor anterioara ei ar fi facut compromisuri fata de principii si ar fi cedat ispitelor care-i inconjurau fara incetare la curtea imparateasca, nu s-ar fi putut astepta la o interventie atat de remarcabila in aceasta criza. Puneti in contrast experienta lor cu aceea a profetului din Iuda care a pierdut protectia divina prin grabita lui neascultare (1Regi 13,11-32; vezi comentariul la 1Regi 13,24). 2:19 Dupa aceea i s-a descoperit lui Daniel taina intr-o vedenie in timpul noptii. Si Daniel a binecuvantat pe Dumnezeul cerurilor. Intr-o vedenie in timpul noptii. Aramaic chezu, inrudit cu ebraicul chazon (vezi comentariul la 1Samuel 3,1). Daniel a binecuvantat. Primind revelatia divina, primul gand al lui Daniel a fost sa-I aduca lauda cuvenita lui Dumnezeu, Descoperitorul tainelor, un vrednic exemplu de ceea ce ar trebui sa faca aceia care primesc binecuvantari deosebite de la Domnul. Cu privire la sensul expresiei ,,binecuvantati pe Domnul” vezi comentariul la Psalmi 63,4. 2:20 Daniel a luat cuvantul si a zis: Binecuvantat sa fie Numele lui Dumnezeu, din vesnicie in vesnicie! A Lui este intelepciunea si puterea. Numele lui Dumnezeu. Expresia este folosita adesea pentru a desemna fiinta, puterea si activitatea esentiala a lui Dumnezeu. ,,Nume” este folosit adesea in Biblie ca fiind sinonim cu ,,caracter”. Intelepciune. Aceia care duc lipsa de intelepciune o pot primi de la adevaratul ei izvor ca raspuns la rugaciunea credintei (Iacov 1,5). Pretentia aroganta a babilonienilor ca zeii lor aveau intelepciune si putere de patrundere s-a dovedit a fi falsa. Zeitatile pagane ii dezamagesc intotdeauna pe inchinatorii lor. 2:21 El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi! El. Pronumele este accentuat in limba aramaica. In traducere efectul s-ar putea obtine zicand: ,,El este Acela care schimba”. Vremurile si imprejurarile. Cele doua cuvinte sunt aproape sinonime. Ultimul poate se refera la un punct mai specific al timpului; cel dintai pare sa sublinieze mai mult ideea unei perioade de timp. Rastoarna pe imparati. Aici este zugravita adevarata filozofie a istoriei umane. Imparatii si carmuitorii sunt la urma urmei sub indrumarea si controlul unui Potentat atotputernic (vezi Ed 173; vezi comentariul la v. 1 si cap. 4,17). Inteleptilor. Domnului Ii place sa reverse intelepciune asupra acelora care o vor folosi intelepteste. El a facut lucrul acesta pentru Daniel, si o va face astazi pentru oricine se increde in El pe deplin. 2:22 El descopera ce este adanc si ascuns; El stie ce este in intuneric si la El locuieste lumina. El descopera. Dumnezeu Se descopera prin natura (Psalmi 19), prin experiente personale, prin darul profetiei si prin alte daruri ale Spiritului (1Corinteni 12), precum si prin Cuvantul Sau scris. Adanc. Lucruri care trec dincolo de puterea de pricepere a omului pana ce sunt descoperite. Intuneric. Ceea ce omul nu este in stare sa vada, nu este ascuns si de ochii lui Dumnezeu (vezi Psalmi 139,12; 1Ioan 1,5). 2:23 Pe Tine, Dumnezeul parintilor mei, Te slavesc si Te laud ca mi-ai dat intelepciune si putere, si mi-ai facut cunoscut ce Ti-am cerut noi; caci ne-ai descoperit taina imparatului!. Te slavesc. Sau ,,Iti multumesc”. In aramaica pronumele este accentuat. Ordinea cuvintelor in original este urmatoarea: ,,Tie, o, Dumnezeul parintilor mei, Iti multumesc”. Ce am cerut. Cu toate ca visul i-a fost descoperit lui Daniel, el nu isi asuma toata cinstea, ci ii include si pe tovarasii sai care se rugasera impreuna cu el. 2:24 Dupa aceea, Daniel s-a dus la Arioc, caruia ii poruncise imparatul sa piarda pe inteleptii Babilonului; s-a dus, si i-a vorbit asa: Nu pierde pe inteleptii Babilonului! Du-ma inaintea imparatului, si voi da imparatului talcuirea! Nu pierde pe intelepti. Prima grija a lui Daniel a fost sa mijloceasca pentru inteleptii Babilonului, pentru ca sentinta rostita asupra lor sa fie anulata. Ei nu facusera nimic pentru ca sa obtina scaparea, dar au fost salvati datorita faptului ca in mijlocul lor se afla un om drept. Deseori s-a intamplat asa. Cei drepti sunt ,,sarea pamantului”. Ei au o putere de pastrare a vietii. Datorita prezentei lui Pavel pe corabie au fost salvati marinarii si toti cei de pe ea (Fapte 27,24). Nelegiuitii nici macar nu stiu cat de mult le datoreaza celor drepti. Totusi cat de adesea cei nelegiuiti ii iau in ras si-i persecuta tocmai pe aceia carora ar trebui sa le multumeasca pentru pastrarea vietii lor. 2:25 Arioc a dus degraba pe Daniel inaintea imparatului, si i-a vorbit asa: Am gasit intre prinsii de razboi ai lui Iuda un om care va da imparatului talcuirea! Degraba. Poate datorita marii lui bucurii ca taina fusese descoperita. Putea sa fie acum scutit de sarcina sangeroasa de a-i executa pe intelepti, o insarcinare pentru care nu avea nici o tragere de inima. Am gasit. Arioc pare sa-si atribuie un merit pe nedrept, deoarece afirmatia lui pare ca vrea sa spuna ca prin eforturile sale staruitoare a gasit pe cineva care putea sa interpreteze visul. Totusi, sar putea ca Arioc sa nu fi stiut de intrevederea lui Daniel cu imparatul (v. 16). In cazul acesta declaratia lui ar fi modul natural de anuntare a descoperirii. 2:26 Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel, care se numea Beltsatar: Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si talcuirea lui? Belsatar. Cu privire la ce inseamna numele acesta si motivul pentru care i-a fost dat lui Daniel, vezi comentariul la cap. 1,7. In prezenta lui Nebucadnetar natural ca Daniel si-a asumat numele sau babilonian. 2:27 Daniel a raspuns inaintea imparatului, si a zis: Ce cere imparatul este o taina pe care inteleptii, cititorii in stele, vrajitorii si ghicitorii nu sunt in stare s-o descopere imparatului. Inteleptii nu sunt in stare. Daniel nu avea dorinta de a se inalta mai presus de intelepti. El urmarea mai degraba sa imprime in mintea imparatului ideea zadarniciei increderii in inteleptii lui cu privire la sfat si ajutor. El nadajduia sa indrepte privirile imparatului catre Marele Dumnezeu al Cerului, Dumnezeul caruia I se inchina Daniel, Dumnezeul evreilor, al carui popor fusese supus de imparat. Cititorii in stele, vrajitorii. Vezi comentariul la cap. 1,20. Ghicitorii. Aramaic, gazerin, de la o radacina care inseamna ,,a taia”, ,,a hotari”. De unde sensul general acceptat este ,,cei care hotarasc” sau ,,cei care determina (soarta)”. Din pozitia stelelor, prin diverse mestesuguri de a calcula si ghici, acesti ghicitori credeau ca pot determina viitorul (vezi comentariul la cap. 1,20). 2:28 Dar este in ceruri un Dumnezeu, care descopera tainele, si care face cunoscut imparatului Nebucadnetar ce se va intampla in vremurile de pe urma. Iata visul tau si vedeniile pe care le-ai avut in patul tau. In vremurile de pe urma. Vezi comentariul la Isaia 2,2. Semnificatia visului era pentru instruirea lui Nebucadnetar ca si a conducatorilor si a popoarelor pana la sfarsitul timpului (vezi comentariul la v. 1). Schita profetica ne poarta din vremea lui Nebucadnetar (vezi comentariul la v. 29) pana la sfarsitul lumii si a doua venire a Domnului Hristos (vezi comentariul la v. 44-45). Nebucadnetar privea spre viitor cu neliniste si cu simtamantul unor prevestiri rele (vezi SL 34). Dumnezeu i-a descoperit viitorul, nu pentru a-i satisface curiozitatea, ci pentru a trezi in mintea lui simtamantul raspunderii personale fata de programul Cerului. 2:29 In patul tau, imparate, ti-au venit in minte ganduri cu privire la cele ce vor fi dupa aceste vremuri; si Cel ce descopera tainele ti-a facut cunoscut ce se va intampla. Dupa aceste vremuri. In visul acesta sunt infatisate dezvoltari viitoare incepand cu vremea lui Daniel si a lui Nebucadnetar si intinzandu-se pana la sfarsitul lumii. 2:30 Insa daca mi s-a descoperit taina aceasta, nu inseamna ca este in mine o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei, si sa afli ce-ti doreste inima sa stii. o intelepciune mai mare decat a tuturor celor vii, ci pentru ca sa se dea imparatului talcuirea ei, si sa afli ce-ti doreste inima sa stii. Pentru ca. Probabil ca versiunea LXX ofera intelesul cel mai simplu al pasajului: ,,Mai mult, taina aceasta nu mi-a fost descoperita datorita intelepciunii care este in mine mai mult decat in toti cei vii, ci pentru a se face cunoscut talcuirea imparatului, pentru ca tu sa cunosti gandurile inimii tale”. 2:31 Tu, imparate, te uitai, si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta, si infatisarea lui era infricosatoare. Un chip. Aramaicul selem, ,,o statuie”, corespunzand ebraicului selem, care poate fi si el tradus tot ,,statuie”. Cele mai multe traduceri folosesc cuvantul ,,chip”, desi ,,statuie” ar fi o traducere potrivita intr-o serie de cazuri, cum ar fi 2Regi 11,14; 2Cronici 23,17; Amos 5,26. De o stralucire nemaipomenita. Sau, cum este redat in LXX, ,,a carui infatisare era extraordinara”. Infricosatoare. Cuvantul apare din nou in Daniel 7,7.19. 2:32 Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint; pantecele si coapsele ii erau de arama; Arama, sau ,,bronz” (vezi 2Samuel 8,8; 1Regi 7,47). 2:33 fluierele picioarele, de fier; picioarele, parte de fier, si parte de lut. Fluierele picioarelor. Cuvantul tradus in felul acesta pare sa se refere la partea inferioara a picioarelor. Cuvantul tradus ,,coapse” (v. 32) se refera la partea de sus a soldurilor. Nu se stie precis din aceste cuvinte unde anume pe picior se facea trecerea de la arama la fier. Lut. Aramaic chasaf. Din examinarea limbilor inrudite, chasaf pare sa desemneze un vas de pamant sau o oala de pamant si nu lutul insusi din care sunt facute vasele acestea. Cuvantul care inseamna ,,lut”, aramaic tin, apare in v. 41. 43, in legatura cu chasaf, iar acolo este tradus ,,lut de olar”. Asadar pare mai bine sa-l traducem pe chasaf din v. 33 cu ,,lut fasonat”, sau ,,olarie”, ,,ceramica” decat simplu ,,lut”. 2:34 Tu te uitai la el, si s-a dezlipit o piatra, fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului, si le-a facut bucati. S-a dezlipit. Sau ,,s-a rupt”. Fara ajutorul vreunei maini. Adica, neajutata de agenti omenesti. 2:35 Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra, care sfaramase chipul, s-a facut un munte mare, si a umplut tot pamantul. Pleava. Cu privire la o descriere a treieratului asa cum se facea in tarile orientale din antichitate, vezi comentariul la Rut 3,2; Matei 3,12. Intrucat Inspiratia n-a legat nici o semnificatie deosebita de ,,pleava” sau de ,,vantul” care o duce (vezi comentariul la Matei 13,3), este mai bine sa le consideram simple amanunte adaugate pentru a completa tabloul. Pentru o descriere a ariei de treierat ca o ilustratie obisnuita vezi comentariul la Psalmi 1,4 (comp. Matei 13,3; vezi Vol. III, p. 1111). 2:36 Iata visul. Acum ii vom spune si talcuirea inaintea imparatului. Vom spune. Pluralul pare sa arate ca Daniel ii includea si pe tovarasii sai. Ei se unisera cu el in rugaciune staruitoare pentru ca interpretarea sa fie descoperita, iar Daniel poate ca a vrut sa recunoasca partea lor in lucrarea aceasta (v. 17-18). 2:37 Tu, imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava. Imparatul imparatilor. Acelasi titlu se gaseste in inscriptia imparatului persan Ariaramnes, un contemporan al lui Nebucadnetar. Dumnezeul cerurilor ti-a dat. In inscriptiile sale, Nebucadnetar atribuie succesele sale ca imparat zeului sau Marduc, dar Daniel, intr-o maniera delicata, ii corecteaza ideile gresite. El afirma ca Dumnezeul cerurilor este Cel care i-a acordat o astfel de putere. Imparatie. Teritoriul peste care stapanea Nebucadnetar avea o istorie lunga si zbuciumata si fusese sub conducerea variata a diferitelor popoare si imparatii. Dupa Geneza, orasul Babilon facea parte din imparatia intemeiata de Nimrod, stranepotul lui Noe (Geneza 10,8-10). Dintr-o perioada foarte timpurie au existat pe vaile Tigrului si Eufratului o serie de cetati-state. Mai tarziu, cateva state s-au grupat laolalta in cateva regate sumeriene. Dupa prima perioada a dominatiei sumeriene a venit imparatia acadiana, cu marii ei imparati semitici Sargon I si Naram-Sin. Totusi, semitii acestia au fost inlocuiti de diferite popoare ca gutii, elamitii si sumerienii. La randul lor ei au trebuit sa faca loc semitilor care au intemeiat Vechiul Imperiu Babilonian, care a inflorit pe timpul ultimilor patriarhi. Acest imperiu amorit, al carui imparat de frunte a fost Hammurabi, a ajuns sa cuprinda intreaga Mesopotamie si sa se intinda in Siria ca si imparatia acadiana a lui Sargon I. Mai tarziu, Mesopotamia a fost cucerita de hurieni si de kasiti, iar Babilonia a devenit mai putin importanta decat imperiile Hitit si Egiptean. Apoi in Mesopotamia de Nord s-a ridicat o alta putere, imperiul asirian care din nou uneste Mesopotamia si Asia Apuseana pana la Mediterana. Dupa o perioada de dominatie asiriana, Babilonul a devenit din nou independent sub conducerea caldeeana si a pus din nou mana pe conducerea lumii. Nabopolasar (626 – 605 i.Hr.), a fost intemeietorul asa-numitului Imperiu Caldeean sau Neo-Babilonian, care si-a avut epoca de aur in zilele imparatului Nebucadnetar (605 – 562 i.Hr.), si a durat pana cand Babilonul a cazut in mana Mezilor si Persilor la 539 (vezi Vol. II, p. 92-94; Vol. III, p. 45-50). 2:38 El ti-a dat in maini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele campului si pasarile cerului, si te-a facut stapan peste toate acestea: tu esti capul de aur! Fiarele campului. Vezi Ieremia 27,6; 28,14; comp. Geneza 1,26. O prezentare potrivita a stapanirii babiloniene pe vremea lui Nebucadnetar. Felul in care imparatii din antichitate includeau lumea animala in sfera lor de stapanire este ilustrata de o declaratie a lui Salmanasar III: ,,Ninive si Palil, carora le place preotia mea, mi-au dat toate fiarele campului”. Pasajul urmator din inscriptia numita East India House este tipica pentru dovezile arheologice care sprijina descrierea data de Daniel cuceririlor lui Nebucadnetar: ,,In slujba inaltata a lui (Marduc) am strabatut tari de departe, munti indepartati de la Marea de Sus (Mediterana) pana la Marea de Jos (Golful Persic), poteci prapastioase, drumuri infundate, unde pasul este primejduit, (unde) nu este cu putinta sa asezi piciorul, (precum si) drumuri nemarginite si poteci pustii. Pe cel nesupus l-am subjugat; i-am capturat pe vrajmasi, am asezat dreptatea in tara; am ridicat poporul; pe cei rai i-am indepartat dintre oameni.” Tu esti capul. Nebucadnetar era Imperiul Neo-Babilonian in persoana. Cuceririle militare si splendoarea arhitectonica a Babilonului se datorau in mare masura abilitatii sale. Aur. O abundenta de aur fusese folosita la infrumusetarea Babilonului. Herodot descrie in termeni extravaganti cum scanteia aurul in templele sacre ale cetatii. Chipul zeului, tronul pe care era asezat, precum si masa si altarul erau facute din aur (Herodot i. 181, 183; iii. 1-7). Profetul Ieremia compara Babilonul cu o cupa de aur (Ieremia 51,7). Pliniu descrie vesmintele preotilor ca fiind tesute cu fir de aur. Nebucadnetar a fost o figura remarcabila intre imparatii antichitatii. El le-a lasat urmasilor sai un imperiu mare si prosper, cum se poate deduce din urmatoarea inscriptie: ,,(De la) Marea de Sus (pana la) Marea de Jos [un rand lipseste]... pe care Marduc, domnul meu mi l-a incredintat, am facut ... cetatea Babilonului sa fie cea mai de seama dintre toate tarile si locuintele omenesti; numele ei (l-am facut sau l-am inaltat) sa fie (cel mai vrednic de) lauda printre cetatile sacre ... Sanctuarele domnilor mei Nebo si Marduc (ca) intelepti (carmuitori) ... totdeauna .... ,,La data aceea, Libanul (La-ab-na-a-nu), Muntele (Cedrilor), padurea bogata a lui Marduc, al carei miros este placut, ai carei cedri In(alti), ro(dul) (ei), un alt zeu (nu a dorit, pe care) nici un alt imparat nu i-a do(borat)…nabu Marduc al meu (dorise) ca o potrivita impodobire pentru palatul carmuitorului cerului si al pamantului, (acest Liban) peste care domnea un dusman strain si-l jefuia de avutiile lui – populatia lui era imprastiata, fugise intr-o regiune departata. [Increzandu-ma] in puterea domnilor mei Nebo si Marduc, am organizat (ostirea mea) pentru o (expeditie) in Liban. Am facut fericita tara aceea dezradacinand pe vrajmasul ei pretutindeni [lit.: jos si sus]. Pe toti locuitorii ei i-am adus inapoi la asezarile lor [lit.: adunat si reasezat]. Ceea ce n-a mai facut nici un alt imparat de mai inainte [am realizat eu]: Am strabatut prin muntii stancosi, am sfaramat stanci, am deschis treceri si (felul acesta) am construit un drum drept pentru (transportul) cedrilor. Am facut ca pe Arahtu sa plute(asca) si sa fie dusi la Marduc, imparatul meu, cedri puternici, inalti si tari, de o aleasa frumusete si de o calitate inchisa excelenta, imbelsugatul produs al Libanului, si ca si cum (ar fi fost) trestii (i-am dus pe) rau. In cuprinsul Babilonului (am depozitat) lemn de dud. Am facut ca locuitorii Libanului sa traiasca in siguranta la un loc si n-am lasat pe nimeni sa-i tulbure. Pentru ca nimeni sa nu le poata face vreun rau am ri(dicat) o stela [aratandu]-ma [ca] imparat vesnic”. (Ancient Near Eastern Texts, p. 307). 2:39 Dupa tine, se va ridica o alta imparatie, mai neinsemnata decat a ta; apoi o a treia imparatie, care va fi de arama, si care va stapani peste tot pamantul. O alta imparatie mai neinsemnata. Dupa cum argintul este mai neinsemnat decat aurul, si imperiul Medo-Persan a fost mai neinsemnat decat imperiul Neo-Babilonian. Unii comentatori au explicat termenul ,,mai neinsemnat” ca insemnand ,,mai jos in chip”, sau ,,dedesubt”. Expresia inseamna corect ,,in jos” sau ,,spre pamant”, dar in versetul acesta Daniel vorbeste nu de pozitia relativa a metalelor, ci a natiunilor. Facand o comparatie intre cele doua imparatii, observam ca desi ultima a cuprins mai mult teritoriu, a fost desigur inferioara in lux si maretie. Cuceritorii Mezi si Persi au adoptat cultura civilizatiei complexe babiloniene, deoarece a lor proprie era mai putin dezvoltata. Aceasta a doua imparatie a profetiei lui Daniel este uneori numita imparatia Medo-Persana. Ea includea imparatia Mezilor mai veche si achizitiile mai noi ale cuceritorului persan Cir. A doua imparatie nu poate fi numai imparatia Mezilor, cum sustin unii, Persia fiind a treia. Imparatia mezilor a fost contemporana cu cea Neo-Babiloniana, nu succesoarea ei. Media a cazut sub stapanirea lui Cir persanul inainte de a fi cazut Babilonul. Faptul ca dupa moartea lui Belsatar, Darius Medul ,,ajunsese imparat peste imparatia haldeilor” (cap. 9,1) nu inseamna ca a fost o imparatie separata a mezilor dupa cea babiloniana si inainte ca persii sa se ridice (vezi Vol. III, P. 48-56; 94-96). Darius Medul a domnit in Babilonia prin permisiunea adevaratului cuceritor, Cir (vezi Nota Aditionala la cap. 6), asa cum in mod evident stia si Daniel. Cartea lui Daniel se refera de repetate ori la natiunea care a cucerit Babilonul, si pe care Darius o reprezenta, ca fiind aceea a Mezilor si a Persilor (vezi comentariul la cap. 5,28; 6,8.28), si descrie in alta parte aceasta imparatie dualista ca fiind o singura fiara (vezi comentariul la cap. 8,3-4). Originea mezilor si a persilor nu este clara, dar se crede ca in jurul lui 2000 i.Hr., o serie de triburi ariene conduse de madai (mezi) au inceput sa migreze din ceea ce este acum Rusia de sud in ceea ce mai tarziu a devenit Persia de nord, unde apar pentru prima data in istorie (vezi comentariul la Geneza 10,2; vezi Vol. III, p. 50-51). Printre arienii acestia au fost si persii care s-au colonizat in muntii Zagros invecinandu-se cu Elamul tarziu in secolul al IX-lea i.Hr. Probabil pe la 675 conducatorul lor s-a asezat ca domn al cetatii Ansan. Aici el si descendentii lui au domnit in relativa obscuritate. La inceputul secolului al VI-lea erau vasali ai imparatului mezilor domnind peste un stat de granita, relativ neinsemnat in marele imperiu al mezilor, care se intindea din Asia Mica rasariteana in jurul nordului si estului Imperiului Babilonian (vezi Imperiile Rivale in Timpul lui Ieremia; vezi Vol. III, p. 50-51). La 553 sau 550 i.Hr., Cir, care devenise rege al Persiei ca un vasal al Imperiului Mezilor, l-a invins pe Astiages al Mediei. Astfel persii subordonati anterior au devenit puterea dominanta in ceea ce fusese Imperiul Mezilor. Intrucat persii au devenit puterea conducatoare incepand de pe vremea lui Cir, acum se vorbeste in general ca despre Imperiul Persan. Insa si prestigiul mai vechi al Mediei s-a reflectat in expresia ,,Mezii si Persii” aplicata la cuceritorii Babilonului pe vremea lui Daniel si chiar mai tarziu (Estera 1,19). Pozitia de onoare a lui Darius Medul dupa cucerirea Babilonului dovedeste respectul lui Cir fata de mezi chiar si dupa ce el preluase sceptrul puterii (vezi Vol. III, p. 51-52.95.96.). Cu ani in urma, sub calauzire profetica, profetul Isaia descrisese lucrarea lui Cir (Isaia 45,1). Cuceritorul acesta al Mediei a infrant curand triburile invecinate si a stapanit de la Ararat in nord pana in Babilonia de sud si pana la Golful Persic. Pentru a-si rotunji imperiul, el l-a batut pe bogatul Croesus al Lidiei in 547 i.Hr., si a luat Babilonul prin strategie in 539 i.Hr., (vezi Vol. III, p. 51-55). Cir a recunoscut ca Domnul ii daduse toate aceste imparatii (2Cronici 36,23; Ezra 1,2). Pentru profetii paralele privitoare la acest imperiu, vezi comentariul la cap. 7,5; 8,3-7; 11,2. A treia imparatie. Urmasul Imperiului Medo-Persan a fost Imperiul ,,Grec” (mai bine zis Macedonean sau Elenistic) al lui Alexandru si al succesorilor lui (vezi cap. 8,20.21). Cuvantul ebraic pentru Grecia este Iavan, care este numele unuia dintre fiii lui Iafet. Iavan este mentionat in genealogie imediat dupa Madai, parintele Mezilor (vezi comentariul la Geneza 10,2). Cam pe vremea cand israelitii se colonizau in Canaan, acele triburi indo-europene numite mai tarziu greci migrau in valuri succesive in tinutul egeic (Grecia de pe continent, insulele si coastele apusene ale Asiei Mici), biruindu-i sau alungandu-i pe locuitorii mediteraneeni mai vechi. Aceste deplasari erau legate de miscarea popoarelor marii (inclusiv filistenii) pe coastele rasaritene ale Mediteranei (vezi Vol. II, p. 27, 33, 34). Grecii ionieni se gaseau in Egipt pe vremea lui Psamtik I (663-609 i.Hr.), si in Babilonia pe vremea domniei lui Nebucadnetar (605-562 i.Hr.), dupa cum se atesta de rapoarte scrise. Grecia era divizata in mici cetati-state avand o limba comuna, dar cu actiune putin unificata. Cand ne gandim la Grecia antica ne gandim la epoca de aur a civilizatiei grecesti, sub conducerea Atenei, in secolul al V-lea i.Hr. Aceasta inflorire a culturii grecesti a urmat dupa perioada celui mai mare efort unit la cetatilor-state divizate – apararea cu succes a Greciei impotriva Persiei pe vremea imparatesei Estera. Cu privire la razboaiele persane vezi comentariul la cap. 11,2; vezi si Vol. III, p. 59-62. ,,Grecia” din cap. 8,21 nu se refera la cetatile-state divizate ale Greciei clasice, ci mai de graba la imparatia macedoneana de mai tarziu care a biruit Persia. Macedonenii, o natiune inrudita de la nordul Greciei propriu-zise, a biruit cetatile grecesti si le-a incorporat pentru prima data intr-un stat puternic, unit. Alexandru cel Mare mostenind regatul greco-macedonean de curand dezvoltat de tatal sau, a pornit la extinderea dominatiei macedonene si a culturii grecesti spre rasarit, si a cucerit Imperiul Persan. Profetia reprezinta imparatia grecilor venind dupa persi, deoarece Grecia n-a devenit o imparatie decat o data cu formarea Imperiului Macedonean, care a inlocuit Persia ca putere mondiala conducatoare a acelor timpuri (pentru profetii paralele vezi comentariul la cap.7,6; 8,5-8.21.22; 11,2-4). Ultimul imparat al Imperiului Persan a fost Darius III (Codomanul) care a fost infrant de Alexandru in bataliile de la Granicus (334 i.Hr.), Issus (333 i.Hr.), si Arbela sau Gaugamela (331 i.Hr.). Pentru comentarii despre perioada lui Alexandru si a regatelor elenistice vezi comentariul la cap. 7,6; vezi si articolul istoric cu privire la perioada inter-testamentara din Vol. V. Arama. Adica, bronz (vezi comentariul la 2Samuel 8,8). Ostasii greci erau vestiti pentru armura lor de bronz. Coifurile, scuturile si topoarele lor de lupta erau facute din bronz. Herodot ne spune ca Psamtik I al Egiptului a vazut in piratii greci invadatori implinirea unui oracol care prezisese despre ,,oameni de bronz venind de pe mare” (Herodot, IV, 152, 154). Va stapani pamantul. Istoria ne raporteaza ca stapanirea lui Alexandru s-a intins peste Macedonia, Grecia si Imperiul Persan, incluzand Egiptul si extinzandu-se spre rasarit pana in India. A fost cel mai extins imperiu al lumii antice de pana atunci. Stapanirea lui era ,,peste tot pamantul” in sensul ca nici o putere de pe pamant nu a fost egala cu el, nu ca ar fi acoperit intreg pamantul sau macar intreaga lume cunoscuta pe atunci. O ,,putere mondiala” poate fi definita ca aceea care sta mai presus de toate celelalte, invincibila, nu neaparat guvernand de fapt peste toata lumea cunoscuta. Vechii domnitori foloseau in mod obisnuit afirmatii superlative. Cir se numea ,,imparat al lumii, ... imparat al celor patru margini (colturi ale lumii)”. Xerxe se intitula: ,,Marele imparat, imparatul imparatilor, ... imparatul acestui mare si intins pamant.” 2:40 Va fi o a patra imparatie, tare ca fierul; dupa cum fierul sfarama si rupe totul, si ea va sfarama si va rupe totul, ca fierul care face totul bucati. A patra imparatie. Aceasta nu este faza urmatoare, divizata, a imperiului lui Alexandru, ci imperiul urmator, care a cucerit lumea macedoneana. Daniel reprezinta in alta parte regatele elenistice, diviziunile imperiului lui Alexandru, prin cele patru coarne ale tapului grec (cap. 8,22) nu printr-o fiara aparte (compara cele patru capete ale leopardului; vezi comentariul la cap.7,6). Este evident ca imparatia care a urmat ramasitelor divizate ale Imperiului Macedonean al lui Alexandru a fost aceea pe care pe buna dreptate Gibbon a intitulat-o ,,monarhia de fier” a Romei, cu toate ca nu era o monarhie pe vremea cand a devenit puterea conducatoare mondiala. Roma timpurie a fost colonizata, cu mult timp inainte de data traditionala 753 i.Hr., de triburile latine care venisera in Italia in valuri succesive cam pe vremea cand alte triburi indo-europene se colonizau in Grecia. Cam de prin secolul al VIII-lea pana in secolul al V-lea cetatea-stan latina era carmuita de regi etrusci, care au venit in Italia in secolul al X-lea, si mai ales de greci, care au ajuns doua secole mai tarziu. Pe la 500 i.Hr., statul roman a devenit o republica, si a ramas republica timp de aproape 500 de ani. Pe la 265 i.Hr., toata Italia era sub controlul roman. In jurul lui 200 i.Hr., Roma iesise victorioasa din lupta ei pe viata si pe moarte cu rivala ei nord-africana Cartagina (original o colonie feniciana). De aici inainte Roma a ramas stapana Mediteranei apusene, si mult mai puternica decat oricare stat din rasarit, desi nu ajunsese inca sa se masoare cu ele. Incepand de atunci Roma mai intai a dominat si apoi a absorbit, pe rand, cele trei regate supravietuitoare ale succesorilor lui Alexandru (vezi comentariul la cap. 7,6), si astfel a devenit urmatoarea putere mondiala dupa aceea a lui Alexandru. Aceasta a patra imparatie a fost aceea care a supravietuit cel mai mult si care s-a intins cel mai mult dintre cele patru, intinzandu-se in secolul al II-lea al erei crestine de la Britania pana la Eufrat. Pentru profetiile paralele vezi comentariul la cap. 7,7. Face totul bucati. Tot ce s-a putut reconstitui din istoria romana confirma descrierea aceasta. Roma si-a cucerit teritoriul prin forta sau prin groaza de armatele sale. Mai intai a intervenit in treburile internationale intr-o lupta de a-si pastra viata in fata rivalei sale, Cartagina, si a fost atrasa intr-un razboi dupa altul. Apoi, zdrobindu-si adversarii unul cate unul, in cele din urma a devenit cuceritorul agresiv si irezistibil al lumii mediteraneene si al Europei apusene. La inceputul erei crestine si la scurt timp dupa aceea, puterea de fier a legiunilor romane statea in spatele lui Pax Romana – pacea romana. Roma a fost imparatia cea mai intinsa si mai puternica din cate cunoscuse lumea pana aici. 2:41 Si dupa cum ai vazut picioarele si degetele picioarelor parte de lut de olar si parte de fier, tot asa si imparatia aceasta va fi impartita; dar va ramane in ea ceva din taria fierului, tocmai asa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul. Degetele. Desi mentioneaza degetele, Daniel nu atrage atentia in mod specific la numarul lor. El mentioneaza ca imparatia va fi impartita (vezi 1T 361). Multi comentatori au sustinut ca degetele, probabil 10 la numar, corespund cu cele zece coarne ale fiarei a patra din cap. 7 (vezi comentariul la cap. 7,7). Lut de olar. Vezi comentariul la v. 33. Roma si-a pierdut tenacitatea si taria, iar succesorii ei au fost cu totul slabi, ca amestecul dintre lut si fier. 2:42 Si dupa cum degetele de la picioare erau parte de fier si parte de lut, tot asa si imparatia aceasta va fi in parte tare si in parte plapanda. In parte tare. Regatele acestea barbare difereau foarte mult in capacitatea militara, cum spune Gibbon cand se refera la ,,puternicele monarhii ale francilor si vizigotilor, si slabele regate ale suevilor si burgunzilor.” Slaba. Literal ,,fragila”, ,,farmicioasa”. 2:43 Daca ai vazut fierul amestecat cu lutul, inseamna ca se vor amesteca prin legaturi omenesti de casatorie, dar nu vor fi lipiti unul de altul, dupa cum fierul nu se poate uni cu lutul. Legaturi omenesti de casatorie. Sau ,,samanta oamenilor”. Multi comentatori leaga aceasta de casatoriile intre familiile domnitoare, desi scopul cuvantului ar putea sa fie mai larg (‘enash inseamna ,,omenire”). ,,Samanta” inseamna descendenti. Astfel poate sa fie indicata si o miscare inainte si inapoi a populatiilor, dar pastrandu-si puternic nationalismul. Versiunea LXX originala prezinta oarecare deosebiri fata de textul masoretic, v. 42 si 43 fiind redate astfel: ,,Si degetele picioarelor o anumita parte de fier si o anumita parte de ceramica, o anumita parte a imparatiei va fi tare si o parte va fi fragila. Si dupa cum ai vazut fierul amestecat cu ceramica, tot asa va fi amestecare printre natiunile (sau printre generatiile) oamenilor, dar nu se vor intelege (literal, ,,nu vor fi de aceeasi parere”), nici nu vor fi prietenosi unii fata de altii la fel cum este cu neputinta sa se amestece fierul cu lutul”. Traducerea lui Daniel facuta de Theodotion, care in realitate a inlocuit traducerea greceasca originala, cunoscuta sub numele de LXX, este mai asemanatoare cu textul masoretic, dar si ea prezinta deosebiri: ,,Si degetele picioarelor o anumita parte de fier si o anumita parte de lut, o anumita parte a imparatiei va fi tare si din ea (o parte) va fi fragila. Pentru ca ai vazut fierul amestecat cu ceramica, vor fi amestecari in samanta oamenilor si nu se va alipi acesta de celalalt asa cum ne se amesteca fierul cu ceramica.” Este dificil de evaluat autoritatea LXX in toate afirmatiile sale; de aceea ne este imposibil sa stim in ce masura versiunile de mai sus au pastrat cuvintele originale ale lui Daniel. Lucru interesant, papirusurile Chester Beatty, in sectiunea lui Daniel datand de la inceputul secolului al III-lea d.Hr., contin versiunea originala LXX, nu traducerea lui Theodotion. Nu vor fi lipiti unul de altul. Profetia lui Daniel rezista si va rezista probei timpului. Unele puteri mondiale au fost tari, altele slabe. Nationalismul a continuat sa fie tare. Incercarile de a uni intr-un singur mare imperiu diferitele natiuni care s-au dezvoltat din al patrulea imperiu au sfarsit prin infrangere. Temporar anumite parti au fost unite, dar unirea nu s-a dovedit a fi pasnica sau permanenta. De asemenea au fost multe aliante politice intre natiuni. Barbati de stat cu vederi largi au incercat in diferite feluri sa realizeze o federatie a natiunilor care sa functioneze cu succes, dar toate incercarile de felul acesta s-au dovedit a fi aducatoare de dezamagire. Profetia nu declara in mod specific ca nu va putea fi o unire trecatoare a diferitelor elemente, prin forta armelor sau prin dominatie politica. Ea declara, totusi, ca natiunile constituente, in cazul ca s-ar incerca sau s-ar efectua o astfel de unire, nu vor ajunge sa fuzioneze organic, si ca ele vor ramane suspicioase si neprietenoase unele fata de altele. O federatie ridicata pe o astfel de temelie este sortita prabusirii. Prin urmare succesul temporar al vreunui dictator sau al vreunei natiuni nu trebuie sa fie declarat ca o nereusita a profetiei lui Daniel. De fapt, la sfarsit Satana va fi in stare sa realizeze o unire temporara a tuturor natiunilor (Apocalips 17,12-18; comp. Apocalips 16,14; GC 624), dar federatia aceea va fi de scurta durata, iar dupa scurt timp elementele care compun uniunea aceasta se vor intoarce unele impotriva altora (GC 656; EW 290). 2:44 Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie, care nu va fi nimicita niciodata, si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic. Va ridica o imparatie. Multi comentatori au incercat sa faca din acest amanunt al profetiei o prezicere a primei veniri a Domnului Hristos si a cuceririi lumii dupa aceea prin Evanghelie. Dar ,,imparatia” aceasta nu avea sa existe contemporan cu oricare din cele patru imparatii; ea urma sa vina dupa faza fier-lut, care nu se ivise inca atunci cand Domnul Hristos era aici pe pamant. Imparatia lui Dumnezeu era inca de domeniul viitorului pe vremea aceea, asa cum Domnul Hristos le-a declarat raspicat ucenicilor Sai la ultima Cina (Matei 26,29). Ea va fi stabilita atunci cand Domnul Hristos vine la ziua din urma ca sa judece viii si mortii (2Timotei 4,1; comp. Matei 25,31-34). 2:45 Aceasta inseamna piatra, pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte, fara ajutorul vreunei maini, si care a sfaramat fierul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat, si talcuirea lui este temeinica. Piatra. Aramaic ’eben, identic cu ebr. ‘eben, ,,o piatra”, folosit cu privire la placi de piatra, pietre de prastie, pietre taiate, vase de piatra, pietre pretioase. Cuvantul ,,stanca”, folosit adesea cu privire la Dumnezeu (Deuteronom 32,4.18; 1Samuel 2,2, etc.), vine de la ebraicul sur, nu de la ’eben. Nu se poate stabili daca este vreo legatura necesara intre simbolul lui Daniel pentru imparatia lui Dumnezeu si imaginea unei stanci sau pietre folosite in alta parte. Explicatia oferita de Daniel este in sine suficienta pentru identificarea simbolului. Fara ajutorul vreunei maini. Imparatia aceasta este de obarsie supraomeneasca. Ea trebuie sa se intemeieze nu prin mainile iscusite ale omului, ci prin mana puternica a lui Dumnezeu. 2:46 Atunci imparatul Nebucadnetar a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat inaintea lui Daniel, si a poruncit sa i se aduca jertfe de mancare si miresme. A cazut cu fata la pamant. Un semn de respect si de reverenta. Astfel de expresii ale respectului se observa adesea in Vechiul Testament (Geneza 17,3; 2Samuel 9,6; 14,4). S-au inchinat. Aramaicul segad, un cuvant care pare sa implice in mod normal adorare cultica. Imparatul a cazut cu fata la pamant asa ca pare sa insemneze ceva mai mult decat numai ca ,,s-a inchinat” (vezi Vol. II, in fata p. 49, o ilustratie care il infatiseaza pe un petitionar prosternandu-se inaintea unui rege). Segad este folosit in tot cuprinsul capitolului al III-lea pentru a descrie adorarea chipului de aur solicitata de catre imparat, dar refuzata de catre evrei. Cuvintele ebraice care corespund pentru ,,jertfa de mancare” si ,,miresme”, combinate cu ,,sa i se aduca” implica in mod clar actul adorarii cultice. Daca Daniel a ingaduit aceste acte fara de dezaprobare nu ni se spune. Raportul spune numai ca Nebucadnetar a poruncit sa se aduca lui Daniel jertfa de mancare si miresme, dar nu spune ca actiunile au fost si savarsite. Daniel poate ca a atras atentia cu tact ca afirmase chiar mai inainte ca descoperirea venea de la Dumnezeul cerului, si ca el nu o primise pentru ca ar fi avut vreo superioritate a inteligentei (vezi comentariul la v. 30). In lumina refuzului de catre Petru a adorarii din partea lui Corneliu (Fapte. 10,25.26), si de catre Pavel si Barnaba a inchinarii din partea locuitorilor din Listra (Fapte. 14,11-18), si a mustrarii lui Ioan de catre inger cand a cazut la picioarele lui sa i se inchine (Apocalips 19,10), multi considera ca ar fi fost improbabil ca Daniel sa-i fi ingaduit imparatului sa i se inchine. Altii considera ca, intrucat Dumnezeu primeste sinceritatea motivului atunci cand oamenii urmeaza lumina cea mai buna pe care o au, Daniel poate a fost indrumat sa nu opreasca lucrurile de data aceasta. Multi comentatori urmeaza sugestia lui Ieronim ca Nebucadnetar nu l-a adorat pe Daniel, ci prin Daniel Il adora pe Dumnezeul lui Daniel. Ei mai atrag atentia si la raportul dat de Iosif Flavius cu privire la felul in care Alexandru cel Mare s-a plecat inaintea marelui preot iudeu si cand Parmenio, generalul imparatului, l-a intrebat pe acesta cu privire la sensul acestui act, Alexandru a raspuns: ,,Nu l-am adorat pe el, ci pe Acel Dumnezeu care l-a onorat pe el cu marea lui preotie” (Antichitati, xi. 8. 5). Totusi o stricta interpretare a celei de-a doua porunci a Decalogului pune toate faptele de acest fel sub cel mai serios semn de intrebare. Pana la data aceea Nebucadnetar prea putin stiuse despre adevaratul Dumnezeu si cu atat mai putin despre felul cum sa I se inchine. Pana aici cunostinta lui despre Dumnezeu era marginita la ceea ce vazuse din caracterul divin reflectat in viata lui Daniel si la ceea ce-i spusese Daniel cu privire la Dumnezeu. Este intru totul posibil ca Nebucadnetar, vazand in Daniel pe reprezentantul ,,zeilor, a caror locuinta nu este printre muritori” (v. 11), a intentionat ca actele de cult acordate lui Daniel sa fie in onoarea Dumnezeului lui Daniel. Datorita cunoasterii limitate a adevaratului Dumnezeu, fara indoiala ca Nebucadnetar a facut tot ce se pricepea mai bine atunci pentru a-si dovedi recunostinta si pentru a-L onora pe Acela a carui intelepciune si putere se manifestasera intr-un mod atat de impresionant. Jertfa de mancare. Cuvantul ebraic corespunzand celui aramaic folosit aici inseamna in general jertfa fara de sange (vezi comentariul la cap. 9,21). Miresme. Adica, tamaie. 2:47 Imparatul a vorbit lui Daniel si a zis: Cu adevarat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Domnul imparatilor, si El descopera tainele, fiindca ai putut sa descoperi taina aceasta! Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor. Expresia este la gradul superlativ. Nebucadnetar, care il numea pe patronul sau, zeul Marduc, ,,domnul zeilor”, aici recunoaste ca Dumnezeul lui Daniel este infinit superior fata de oricare din asa-numitii zei ai babilonienilor. Domnul imparatilor. Evident ca Nebucadnetar stia ca titlul acesta era un titlu aplicat lui Marduc in mitul babilonian al creatiunii; el insusi primea anual domnia sa de la Marduc cu prilejul sarbatorii Anului Nou. Mai mult, el era numit dupa numele lui Nabu, fiul lui Marduc, scriitorul Tablitelor Destinului. Nebucadnetar era el insusi un om de o inteligenta si o intelepciune superioara, dupa cum o dovedesc masurile luate de el pentru formarea profesionala a curtenilor sai (cap. 1,3-4) si capacitatea lui de a aprecia ,,intelepciunea si priceperea” lor (v. 18-20). Oricat de imperfecta ar fi fost conceptia lui Nebucadnetar despre adevaratul Dumnezeu, el avea acum probe de nezdruncinat ca Dumnezeul lui Daniel era infinit mai intelept atat fata de inteleptii Babilonului cat si fata de zeii lui. Experientele de mai tarziu urmau sa-l convinga pe imparatul Nebucadnetar sa respecte si alte atribute ale Dumnezeului cerului (vezi comentariul la cap. 3,28-29; 4,34.37; vezi si p. 751). 2:48 Apoi imparatul a inaltat pe Daniel, si i-a dat daruri multe si bogate; i-a dat stapanire peste tot tinutul Babilonului, si l-a pus ca cea mai inalta capetenie a tuturor inteleptilor Babilonului. Cea mai inalta capetenie. Mai corespunzator, ,,prefectul principal”. Daniel nu talcuise visul cu gandul de a obtine vreo rasplata de la imparat. Unica lui tinta fusese de a-L inalta pe Dumnezeu inaintea imparatului si a tuturor oamenilor din Babilon. 2:49 Daniel a rugat pe imparat sa dea grija treburilor tinutului Babilonului in mana lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Daniel insa a ramas la curtea imparatului. Daniel a rugat. Daniel nu s-a imbatat de marile onoruri ce-i fusesera acordate. Si-a amintit de tovarasii sai. Ei luasera parte la rugaciune (v. 18); ei au avut parte si la rasplata. Curtea. Sau ,,poarta”. Locul unde imparatii orientali sedeau ca judecatori si unde se intrunea sfatul cel mare (vezi comentariul la Geneza 19,1). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–49FE 410–413; PK 491–502; 7T 151 1, 2 FE 410 1–4PK 491 1–5SL 34 4–12FE 410 5–11PK 492 12 SL 34 12–18PK 493 13–19FE 374 16–18FE 411 16–19SL 35 19–26PK 494 20–22FE 374 20–28FE 374 21 Ed 175 22 MH 433; 8T 282 24–30AA 13; 6T 227 27, 28 SL 36 27–36PK 497 28 FE 411 37 PK 514 31–497T 161 37–43PK 498, 548 38 Ed 175; PK 504 42, 43 1T 361 44 DA 34; 1T 360 44, 45 PK 503 44–49PK 499 46–49FE 412 47 Ed 56; PK 503, 513; SL 36; 6T 220 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: