12:1 In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare, cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte.
In vremea aceea. Ebr. ba’eth hahi, ,,pe vremea aceea”, sau ,,in vremea aceea”. Unii sustin ca aceste cuvinte ne indreapta atentia inapoi la cuvintele be’eth ges, ,,la (sau in) timpul sfarsitului” (cap. 11,40), adica, evenimentele care urmau sa fie narate au loc in cuprinsul acestei perioade generale de timp. Totusi, contextul sustine concluzia ca ,,vremea aceea” se refera la timpul disparitiei puterii descrise la finele cap. 11. Trebuie observat ca cuvintele ,,in vremea aceea” nu specifica daca evenimentele prezise aici urmeaza sa aiba loc simultan cu acelea din cap. 11,45, sau daca evenimentele ultimului verset din cap. 11 si acelea ale celui dintai din cap. 12 sunt strans legate intre ele in ce priveste timpul.
Mihail. Vezi comentariul la cap. 10,13. Aici luptatorul divin din marea lupta intreprinde actiunea de eliberare a poporului Sau.
Scula. Ebr. ’amad. Acelasi cuvant se foloseste mai tarziu in acelasi verset pentru a-l descrie pe Mihail, ocrotindu-i pe ,,copiii poporului tau”. Pare sa fie clar sensul ca Domnul Hristos se ridica pentru a-Si elibera poporul (vezi GC 613, 633, 641, 642, 657).
Voivod. Ebr. sar (vezi comentariul la cap. 10,13).
Ocrotitorul. Ebr. ha’omed’al ,,care sta peste”, adica intr-un gest de ocrotire.
Vreme de stramtorare. Cand lucrarea de mijlocire inceteaza si Duhul lui Dumnezeu se retrage de la oameni, atunci toate puterile intunericului tinute in frau se abat cu o furie de nedescris asupra lumii. Va fi o scena de lupta pe care pana nu este in stare sa o descrie (vezi GC 613, 614).
Va fi mantuit. Ce mangaiere ca in aceasta mare lupta rezultatul nu este lasat prada indoielii! Compara cap. 7,18.22.28; 10,14.
Carte. Adica in cartea vietii (vezi comentariul la Daniel 7,10; comp. Filipeni 4,3; Apocalips 13,8; 20,15; 21,27; 22,19).
12:2 Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica.
Se vor scula. O inviere speciala preceda a doua venire a Domnului Hristos. ,,Toti cei care au murit in credinta celei de-a treia solii ingeresti” vor invia la data aceea. Pe langa acestia vor fi chemati din mormintele lor aceia care au privit cu batjocuri crucificarea Domnului Hristos si aceia care s-au impotrivit in chipul cel mai violent poporului lui Dumnezeu, pentru a vedea implinirea fagaduintei divine si biruinta adevarului (vezi GC 637; Apocalips 1,7).
Rusine. Ebr. der’on, un cuvant care mai apare in Biblie numai in Isaia 66,24. Este inrudit cu arabul dara’, ,,a respinge”, are sensul de ,,a face scarba”. Dupa ce au fost martori la grozavia pacatului in decursul mileniilor marii lupte, locuitorii universului vor privi pacatul cu simtamantul unui puternic dezgust. Dupa ce lupta se termina si numele lui Dumnezeu este pe deplin indreptatit, intregul univers va fi apucat de o puternica scarba fata de pacat si de toti aceia care s-au molipsit de el. Dezgustul acesta este acela care atrage dupa sine asigurarea ca pacatul nu va mai strica niciodata armonia universului.
12:3 Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului, si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele, in veac si in veci de veci.
Cei intelepti. Ebr. hammaskili, de la verbul sakal, ,,a fi intelept”. Forma poate fi inteleasa intrun sens simplu, ca, ,,cei intelepti”, ,,cei care au pricepere”, sau in sensul cauzativ, ,,aceia care fac sa se aiba pricepere”, adica ,,aceia care invata pe altii”. Omul care intr-adevar are pricepere in cele dumnezeiesti isi da seama ca, datorita chiar faptului acestuia, lucrurile acestea trebuie sa fie impartasite si altora. Intelepciunea aceasta il indeamna sa fie invatator pentru altii in ce priveste o astfel de intelepciune.
Maskilim apare in cap. 11,33 unde este tradus ,,inteleptii”. Acolo sunt infatisati ca persecutati pentru stradaniile lor credincioase; aici sunt rasplatiti cu slava vesnica. Compara v. 10.
12:4 Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte, si pecetluieste cartea, pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi, si cunostinta va creste.
Tine ascunse aceste cuvinte. Compara indemnul asemanator cu privire la viziunea anterioara a lui Daniel (cap. 8,27). Instructiunea aceasta nu se aplica la intreaga carte a lui Daniel, deoarece o parte a soliei a fost inteleasa si a constituit o binecuvantare pentru credinciosi de-a lungul veacurilor. Se aplica, insa, la acea parte a profetiei lui Daniel care se ocupa de zilele din urma (AA 585; DA 234). Numai cand se ajungea la timpul acesta se putea proclama o solie intemeiata pe implinirea acestor profetii (vezi GC 356). Compara cu ,,carticica deschisa” din mana ingerului din Apocalips 10,12 (vezi TM 115).
Citi. Sau ,,cutreiera”. Ebr. shut, un cuvant care apare de 13 ori in Vechiul Testament (Numeri 11,8; 2Samuel 24,2-8; 2Cronici 16,9; Iov 1,7; 2,2; Ieremia 5,1; 49,3; Ezechiel 27,8.26; Daniel 12,4; Amos 8,12; Zaharia 4,10). In cele mai multe din aceste cazuri shut insemneaza o miscare fizica intr
o parte si alta.
Multi comentatori cred ca shut este folosit aici intr-un sens figurat si descrie o cercetare zeloasa a paginilor Bibliei, cu rezultatul unei cresteri a cunostintei cu privire la profetiile cartii lui Daniel (vezi comentariul la ,,cunostinta va creste”; comp. DA 234; GC 356). Altii considera ca Daniel prezice aici o sporire a calatoriilor si a mijloacelor de calatorie precum cea care a caracterizat ultimul secol.
LXX prezinta o exprimare cu totul deosebita: ,,Si tu, Daniele, acopera poruncile si pecetluieste cartea pana la timpul sfarsitului, pana cand multi vor innebuni si pamantul va fi umplut de nedreptate”. Versiunea Theodotion este mai aproape de cea masoretica: ,,Si tu, Daniele, inchide cuvintele si sigileaza cartea pana la timpul sfarsitului: pana ce multi sunt invatati si cunostinta sporeste.”
Cunostinta va creste. Partea aceasta poate fi considerata urmarea logica a celei precedente: Cand se deschide la vremea sfarsitului cartea sigilata, cunostinta cu privire la adevarurile cuprinse in profetiile acestea va creste (vezi PK 547; compara Apocalips 10,1.2). La sfarsitul secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea s-a trezit un nou interes fata de profetiile din Daniel si Apocalips in locuri aflate la distanta unele de altele pe fata pamantului. Studierea acestor profetii a dus la o credinta larg raspandita ca a doua venire a Domnului Hristos era aproape. Numerosi comentatori din Anglia, Joseph Wolff in Orientul Mijlociu, Manuel Lacunza in America de Sud, si William Miller in Statele Unite, impreuna cu o armata intreaga de alti cercetatori ai profetiilor, au declarat, pe baza studiilor facute de ei in profetiile lui Daniel, ca a doua venire era aproape. Astazi convingerea aceasta a devenit forta motrice a unei miscari mondiale.
Profetia aceasta a mai fost interpretata si ca aratand spre uimitoarele progrese ale stiintei si ale cunoasterii in general in ultimul secol si jumatate, progrese care au facut posibila o larg raspandita proclamare a soliei acestor profetii.
12:5 Si eu, Daniel, m-am uitat, si iata ca alti doi oameni stateau in picioare, unul dincoace de rau, si altul dincolo de malul raului.
Eu, Daniel, m-am uitat. Versetele 5-13 formeaza un epilog al viziunii din cap. 10-12 si pot fi considerate, intr-un sens mai putin definit, ca un epilog la intreaga carte. Alti doi. Aici se ivesc alte doua fiinte ceresti, care se alatura aceleia care ii relateaza lui Daniel profetia. Unii au sugerat ca ele ar fi cei doi ,,sfinti” mentionati in cap. 8,13. Rau. Adica, Hidechel, sau Tigru (vezi comentariul la cap. 10,4).
12:6 Unul din ei a zis omului aceluia imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor raului: Cat va mai fi pana la sfarsitul acestor minuni?
Omul imbracat in haine de in. Daniel vazuse aceasta fiinta la inceputul vedeniei (vezi cap. 10,5.6).
Felul in care Daniel se refera la ,,rau” (v. 5) si la ,,omul imbracat in haine albe”, fara de a face o deplina identificare, sugereaza cu putere ca si cap. 10, unde sunt prezentati initial cei doi, este o parte a aceleiasi viziuni.
Cat va mai fi? Ingerul rosteste intrebarea neexprimata care trebuie sa fi fost la locul cel mai important in mintea lui Daniel. Marea povara care apasa pe inima profetului era cu privire la grabnica si deplina restaurare a iudeilor (vezi comentariul la Daniel 10,2). Este adevarat, decretul lui Cir fusese deja dat (Ezechiel 1,1; comp. Daniel 10,1), dar mai ramasesera multe de facut. Dupa lunga si complicata povestire a evenimentelor viitoare sub care poporul lui Dumnezeu avea sa sufere, profetul era fara indoiala doritor sa stie cata vreme vor dura ,,aceste minuni”, si cand urma sa fie implinita fagaduinta ca ,,poporul tau va fi mantuit” (Daniel 12,1). Daniel nu intelesese pe deplin legatura cu viitorul a celor vazute. O parte a profetiei era pecetluita si urma sa fie inteleasa numai la ,,vremea sfarsitului” (Daniel 12,4).
12:7 Si am auzit pe omul acela imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor raului; el si-a ridicat spre ceruri mana dreapta si mana stanga, si a jurat pe Cel ce traieste vesnic, ca va mai fi o vreme, doua vremuri, si o jumatate de vreme, si ca toate aceste lucruri se vor sfarsi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot.
Mana dreapta. Vezi Deuteronom 32.40. Inaltarea ambelor mani insemna ca declaratia era insotita de cea mai mare solemnitate si asigurare.
Cel ce traieste. Nu s-ar fi putut rosti un juramant mai puternic (vezi Evrei 6,13; comp. Apocalips 10,5.6).
O vreme, doua vremi si o jumatate de vreme. Aceasta este perioada de 1260 de ani, 5381798 d.Hr., care este prezentata initial in cap. 7,25 (vezi comentariul acolo). Acolo este folosit aramaicul ’iddan, ,,un timp stabilit”, sau ,,o vreme precizata”; aici apare corespondentul ebraic mo’ed, un cuvant care accentueaza faptul ca Fiinta cereasca vorbeste despre un ,,timp fixat” (vezi comentariul la cap. 11,35). Dumnezeu a jurat ca va face ceea ce a randuit.
12:8 Eu am auzit, dar n-am inteles; si am zis: Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri?
N-am inteles. In versetul introductiv al acestei vedenii (cap. 10,1) Daniel spune ca ,,a priceput vedenia”. In timpul vedeniei profetul fusese asigurat ca ingerul venise sa-i faca ,,cunoscut” cele viitoare (cap. 10,14). Descoperirea care a urmat a fost data intr-un limbaj literal. Acum dupa ce elementul timp al celor 1260 de ani fusese introdus ca raspuns la intrebarea: ,,Cat va mai fi?” Daniel a marturisit: ,,N-am inteles”. Partea acestei vedenii pe care Daniel nu a inteles-o atunci, ar parea sa fie elementul timp. El se ruga pentru grabnica refacere a Templului (vezi comentariul la cap. 10,12) – o problema imediata. El parea ca nu este in stare sa incadreze elementul timp in conceptia sa cu privire la apropiata eliberare a poporului sau.
Sfarsitul. Desi i se poruncise deja sa pecetluiasca partea aceasta a descoperirii (v. 4), batranul profet tot mai dorea sa afle mai multe cu privire la semnificatia ei.
12:9 El a raspuns: Du-te Daniele! Caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pana la vremea sfarsitului.
Du-te. Venerabilului vazator si serv al lui Dumnezeu nu i s-a ingaduit sa cunoasca deplina semnificatie a descoperirilor pe care le raporta. Deplina semnificatie urma sa fie inteleasa numai de aceia care aveau sa vada implinirea istorica a acelor profetii, deoarece numai atunci se putea da lumii o solie intemeiata pe faptul ca ele s-au implinit (vezi GC 356).
12:10 Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; cei rai vor face raul, si nici unul din cei rai nu va intelege, dar cei priceputi vor intelege.
Curatiti, albiti. Sau ,,se vor curati, se vor albi”, sau ,,se vor arata ca sunt curati si albi”. Cu toate ca omul nu se poate curati prin propria sa putere, el poate arata prin propria sa viata ca Dumnezeu l-a curatit. Acesta formeaza un contrast cu propozitia care urmeaza, ,,cei rai vor face raul”.
Vor intelege. O garantie ca aceia din zilele sfarsitului care vor studia cu devotiune si in mod intelept vor intelege solia lui Dumnezeu pentru vremea lor.
12:11 De la vremea cand va inceta jertfa necurmata, si de cand se va aseza uraciunea pustiitorului, vor mai fi o mie doua sute nouazeci de zile.
Jertfa necurmata. Vezi comentariul la cap. 8,11.
Va inceta. Propozitia aceasta poate fi tradusa cuvant cu cuvant in felul urmator: ,,Si de la momentul indepartarii necurmatei, chiar pentru asezarea uraciunii”. Aceasta ar indica faptul ca ,,indepartarea” s-a facut cu intentia directa de asezare a uraciunii. Accentul poate fi pe ,,indepartarea” pregatitoare si nu pe ,,asezarea” care urmeaza.
Cuvintele din pasajul acesta sunt atat de clar asemanatoare cu acelea din cap. 8,11.12 si cap. 11,31 (vezi comentariul acolo) incat trebuie sa se refere la acelasi eveniment.
O mie doua sute nouazeci de zile. Aceasta perioada de timp este in stransa legatura cu ,,o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme” (v. 7), sau 1260 de zile, iar evenimentele care urmeaza sa aiba loc la finele acestor perioade sunt probabil identice. Pare rational sa intelegem, atunci, ca aceste doua perioade acopera aproximativ aceeasi epoca istorica. Diferenta dintre cele 1290 si 1260 este probabil de inteles avand in vedere faptul ca inceputul celor 1260 de zile este legat de indepartarea ,,jertfei zilnice”, pregatitoare pentru asezarea ,,uraciunii”.
Aceia care sustin ca ,,necurmata” reprezinta ,,paganismul” (vezi comentariul la cap. 8,11) scad pe 1290 din 1798 si ajung la data de 508. Ei vad in evenimentele din jurul acestei date, ca de pilda convertirea lui Clovis, regele francilor, la credinta catolica si biruinta asupra Gotilor, un stadiu important in dobandirea suprematiei Bisericii Catolice in Apus.
Aceia care sustin ca ,,necurmata” se refera la slujba preoteasca continua a Domnului Hristos in sanctuarul ceresc si la adevaratul cult al Domnului Hristos in epoca evanghelica (vezi comentariul la cap. 8,11) nu gasesc o explicatie satisfacatoare a acestui text. Ei cred ca acesta este unul din acele pasaje biblice asupra carora studiile viitoare vor aduce mai multa lumina.
12:12 Ferice de cine va astepta, si va ajunge pana la o mie trei sute treizeci si cinci de zile!
Ferice de cine. Perioadele de timp ale versetelor 7, 11, 12 ajung pana la ,,vremea sfarsitului” la care se face referire in versetele 7 si 9. ,,Ferice” (vezi comentariul la Matei 5,3), zice ingerul, de acela care este martor la evenimentele dramatice ale scenelor de incheiere ale istoriei pamantului. Atunci, acele parti ale cartii lui Daniel care trebuia sa fie pecetluite vor fi intelese (vezi comentariul la Daniel 12,4), iar in curand ,,sfintii Celui Prea Inalt” ,,vor primi imparatia si vor stapani imparatia in veci” (cap. 7,18).
Va astepta. Aceasta lasa sa se inteleaga ca perioada profetica urmatoare se poate astepta sa continue dincolo de sfarsitul celor 1290 de zile. Daca cele 1290 si cele 1335 de zile incep in acelasi timp, ultima perioada ajunge pana in anul 1843, o data semnificativa in legatura cu marea redesteptare adventa din America, in general cunoscuta sub numele de miscarea millerita.
12:13 Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni, si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.
Te vei scula in partea ta de mostenire. Implinirea profetiilor lui Daniel urma sa aiba loc dupa multi ani in viitor. Daniel urma sa se odihneasca in mormant, dar ,,la sfarsitul zilelor” – in perioada de incheiere a istoriei lumii – lui Daniel urma sa i se ingaduie sa se ridice in ,,partea lui de mostenire” (PK 547); vezi si Materialul Suplimentar al lui Ellen G. White, la versetul acesta).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 COL 179; Ev 241; EW 33, 34, 36, 43, 56, 67, 71, 85, 282; GC 481, 613, 622, 635, 649; LS 101, 117; MM 38; PP 201, 256; 1T 125, 203, 206, 353; 4T 251; 5T 152, 212; 8T 50; 9T 17, 210, 244
2 GC 637, 644; EW 285
3 CE 70; CM 155; ChS 109; EW 61; FE 199; GW 145; LS 254; ML 247, 325; 1T 112, 512; 5T 449, 488, 621; 6T 451; 7T 26, 249
4 AA 585; DA 234; FE 409; GC 356, 360; PK 547
8–13TM 115
9, 10 PK 547
10 COL 155; DA 234; EW 140; 2T 184; 4T 527; 5T 452
IND=200 13 PK 547