12:6 Unul din ei a zis omului aceluia imbracat in haine de in, care statea deasupra apelor raului: Cat va mai fi pana la sfarsitul acestor minuni?
Omul imbracat in haine de in. Daniel vazuse aceasta fiinta la inceputul vedeniei (vezi cap. 10,5.6).
Felul in care Daniel se refera la ,,rau” (v. 5) si la ,,omul imbracat in haine albe”, fara de a face o deplina identificare, sugereaza cu putere ca si cap. 10, unde sunt prezentati initial cei doi, este o parte a aceleiasi viziuni.
Cat va mai fi? Ingerul rosteste intrebarea neexprimata care trebuie sa fi fost la locul cel mai important in mintea lui Daniel. Marea povara care apasa pe inima profetului era cu privire la grabnica si deplina restaurare a iudeilor (vezi comentariul la Daniel 10,2). Este adevarat, decretul lui Cir fusese deja dat (Ezechiel 1,1; comp. Daniel 10,1), dar mai ramasesera multe de facut. Dupa lunga si complicata povestire a evenimentelor viitoare sub care poporul lui Dumnezeu avea sa sufere, profetul era fara indoiala doritor sa stie cata vreme vor dura ,,aceste minuni”, si cand urma sa fie implinita fagaduinta ca ,,poporul tau va fi mantuit” (Daniel 12,1). Daniel nu intelesese pe deplin legatura cu viitorul a celor vazute. O parte a profetiei era pecetluita si urma sa fie inteleasa numai la ,,vremea sfarsitului” (Daniel 12,4).