12:11 De la vremea cand va inceta jertfa necurmata, si de cand se va aseza uraciunea pustiitorului, vor mai fi o mie doua sute nouazeci de zile.
Jertfa necurmata. Vezi comentariul la cap. 8,11.
Va inceta. Propozitia aceasta poate fi tradusa cuvant cu cuvant in felul urmator: ,,Si de la momentul indepartarii necurmatei, chiar pentru asezarea uraciunii”. Aceasta ar indica faptul ca ,,indepartarea” s-a facut cu intentia directa de asezare a uraciunii. Accentul poate fi pe ,,indepartarea” pregatitoare si nu pe ,,asezarea” care urmeaza.
Cuvintele din pasajul acesta sunt atat de clar asemanatoare cu acelea din cap. 8,11.12 si cap. 11,31 (vezi comentariul acolo) incat trebuie sa se refere la acelasi eveniment.
O mie doua sute nouazeci de zile. Aceasta perioada de timp este in stransa legatura cu ,,o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme” (v. 7), sau 1260 de zile, iar evenimentele care urmeaza sa aiba loc la finele acestor perioade sunt probabil identice. Pare rational sa intelegem, atunci, ca aceste doua perioade acopera aproximativ aceeasi epoca istorica. Diferenta dintre cele 1290 si 1260 este probabil de inteles avand in vedere faptul ca inceputul celor 1260 de zile este legat de indepartarea ,,jertfei zilnice”, pregatitoare pentru asezarea ,,uraciunii”.
Aceia care sustin ca ,,necurmata” reprezinta ,,paganismul” (vezi comentariul la cap. 8,11) scad pe 1290 din 1798 si ajung la data de 508. Ei vad in evenimentele din jurul acestei date, ca de pilda convertirea lui Clovis, regele francilor, la credinta catolica si biruinta asupra Gotilor, un stadiu important in dobandirea suprematiei Bisericii Catolice in Apus.
Aceia care sustin ca ,,necurmata” se refera la slujba preoteasca continua a Domnului Hristos in sanctuarul ceresc si la adevaratul cult al Domnului Hristos in epoca evanghelica (vezi comentariul la cap. 8,11) nu gasesc o explicatie satisfacatoare a acestui text. Ei cred ca acesta este unul din acele pasaje biblice asupra carora studiile viitoare vor aduce mai multa lumina.