11:36 Imparatul va face ce va voi; se va inalta, se va slavi mai presus de toti dumnezeii, si va spune lucruri nemaiauzite impotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pana va trece mania, caci ce este hotarat se va implini.
Imparatul. Printre comentatorii adventisti au fost in general sustinute doua conceptii cu privire la versetele 36-39. O interpretare identifica puterea descrisa aici ca fiind Franta revolutionara din anul 1789 si din anii urmatori. Cealalta conceptie sustine ca puterea descrisa aici este aceeasi putere apostata, persecutoare, descrisa in versetele precedente.
Aceia care inteleg ca ,,imparatul” se refera la puterea Frantei in timpul revolutiei, scot in evidenta ca puterea introdusa aici trebuia sa fie una noua, deoarece apare indata dupa mentionarea ,,timpului sfarsitului” si deoarece, probabil, trebuie sa indeplineasca anumite specificatii care n-au fost facute cu privire la puterea descrisa in versetele anterioare, in special cand dictatura ei se va manifesta in directia ateismului. Fireste, este un fapt care tine de cunostintele istorice obisnuite ca filozofia care a calauzit Revolutia Franceza a fost nu numai anticlericala dar si atee, si ca filozofia aceasta a avut efecte pe termen lung asupra cugetarii secolului al XIX-lea si al XX-lea. Mai mult, ca revolutia si rezultatele ei marcheaza sfarsitul perioadei profetice de 1260 de ani.
Aceia care cred ca ,,imparatul” din acest verset este puterea descrisa in v. 32, ne indreapta atentia la faptul ca in limba ebraica articolul hotarat precede cuvantul ,,imparat”. Aceasta ar parea sa implice ca imparatul de aici a mai fost amintit anterior. Ei sustin ca referirea la ,,vremea sfarsitului” din v. 35 poate sa arate spre inainte si nu indica in mod necesar ca versetele 36-39 trebuie sa fie asezate exclusiv dupa inceputul acelui timp la 1798 (vezi comentariul la v. 35), mai ales ca abia incepand cu v. 40 exista un eveniment cu privire la care se spune in mod specific ca se petrece ,,la vremea sfarsitului”. Ei inteleg ca descrierea puterii din versetele 36-39 indica nu ateismul, ci mai degraba o incercare de a submina orice alta putere religioasa. Toti aceia care sustin conceptia aceasta atrag atentia la paralelismul cap. 2; 7; 8-9. Ei trag concluzia ca se poate astepta de la cap. 11 sa prezinte aceeasi paralela, si ca se ocupa de apogeul aceleiasi puteri apostate descrise in celelalte profetii ale cartii lui Daniel.
Se vor slavi. Conform conceptiei ca aici este descrisa Franta, cuvintele acestea sunt considerate ca descriind excesele ateismului la care s-au dedat unii dintre conducatorii mai radicali ai Revolutiei. Ca un exemplu al acestui lucru, la 26 noiembrie 1793, Comuna, sau corpul conducator al orasului Paris a luat hotararea oficiala de a desfiinta orice religie in capitala Frantei. Desi hotararea aceasta a fost anulata de Adunarea Nationala dupa cateva zile, ea ilustreaza, totusi, influenta la care ajunsese ateismul in timpul perioadei respective.
Aceia care considera ca versetul acesta se aplica la marea putere apostata a istoriei crestine, considera pasajul acesta paralel cu Daniel 8,11.25; 2Tesaloniceni 2,4; Apocalips 13,2.6; 18,7. Ei vad prezicerea acestui verset implinindu-se in pretentia papala ca papa este viceregele (vicarul) Domnului Hristos pe pamant, in puterea pretinsa pentru preotie, si in ,,puterea cheilor” – pretinsa autoritate de a deschide si a inchide cerul inaintea oamenilor.
Va spune lucruri ne mai auzite. Conform conceptiei ca Franta este subiectul considerat, propozitia aceasta se refera la cuvintele semete ale revolutionarilor care au desfiintat orice religie si au introdus cultul Zeitei Ratiunii. Cand mai tarziu s-a introdus cultul Fiintei Supreme reactionarii au aratat cu claritate ca aceasta nu trebuia identificata cu Dumnezeul religiei crestine.
Cu privire la implinirea pasajului acestuia potrivit conceptiei ca papalitatea este avuta in vedere aici, vezi comentariul la cap. 7,11.25; comp. 2Tesaloniceni 2,4; Apocalips 13,5-6.