11:30 Ci niste corabii din Chitim vor inainta impotriva lui; iar el, deznadajduit, se va intoarce inapoi. Apoi, manios impotriva legamantului sfant, nu va sta cu mainile in san; ci, la intoarcere, se va intelege cu cei ce vor parasi legamantul sfant.
Chitim. Numele Chitim apare de cateva ori in Vechiul Testament si in alte scrieri mai vechi iudaice, si este folosit intr-o interesanta varietate de feluri. La Geneza 10,4 (vezi comentariul de acolo; comp. 1Cronici 1,7), Chitim este pus pe lista fiilor lui Iavan si ca nepot al lui Iafet. Teritoriul ocupat de descendentii lui Chitim a fost probabil Cipru. Orasul fenician principal din Cipru, pe coasta de sud-este era cunoscut in limba feniciana drept Kt, in limba greaca Kition, si in latina Citium. Balaam declara in profetia lui (Numeri 24,24) ca, ,,niste corabii vor veni din(spre) Chitim, si vor smeri pe Asur”. Unii au aplicat prezicerea aceasta la infrangerea Persiei in Mesopotamia de catre Alexandru cel Mare, care a venit din tinuturile de coasta ale Mediteranei (vezi comentariul la Numeri 24,24). ,,Ostroavele Chitim” din Ieremia 2,10 si Ezechiel 27,6, dupa cat se pare se refera si ele tot la tinuturile de coasta ale Mediteranei.
In literatura iudaica post-biblica termenul apare in 1Macabei 1,1 ca o descriere a Macedoniei. Pe langa aceasta, doua din sulurile descoperite de curand la Marea Moarta contin numele acestea. Formele Ktyy’sur, ,,Chitim al lui Asur” (Asiria), Hktyym bmsrym, ,,Chitimul din Egipt”, apare in The War Between the Sons of Light and the Sons of Darkness. Expresiile se pot referi la seleucizi si ptolemei – imparatia de la miazanoapte si imparatia de la miazazi. Pare sa se fi pierdut pe de-a intregul asocierea geografica a termenului Chitim cu tinuturile de coasta ale Mediteranei, iar Chitim a devenit un termen generalizat pentru vrajmasii iudeilor. Habakkuk Commentary, un manuscris gasit printre sulurile de le Marea Moarta mentioneaza si el pe Chitim. Autorul acestei carti credea ca profetiile lui Habacuc se refereau la necazurile iudeilor de pe vremea lui (probabil pe la mijlocul secolului I i.Hr.). El interpreta Habacuc 1,6-11 unde profetul ii descrie pe haldei, ca referindu-se la Chitim, care ii jefuiau pe iudei pe vremea sa. In contextul istoric al acestei lucrari termenul ii desemneaza, probabil, pe romani. Vezi Vol I, p. 31-34.
In legatura cu aceasta este interesant de observat ca LXX tradusa probabil in secolul al II-lea i.Hr., zice la Daniel 11,30 ,,Romani” si nu ,,Chitim”. Pare clar, deci, ca desi cuvantul Chitim la inceput se refera la Cipru si la locuitorii lui, mai tarziu a fost extins spre a include tarmurile mediteraneene de la apus de Palestina, si mai tarziu a ajuns sa se aplice in general la apasatorii straini fie ca veneau de la sud (Egipt), fie ca veneau de la nord (Siria), sau de la apus (Macedonia si Roma).
In ce priveste data autorului, cartea lui Daniel se gaseste mult mai aproape de referintele din Ieremia si Ezechiel, decat de acelea de origine post-biblica, care, intr-adevar, s-au ivit probabil ca o extensie a intrebuintarii biblice. Frazeologia versetului prezent, totusi, este o aluzie clara la Numeri 24,24, unde se face referire la cuceritori venind de la apus (vezi comentariul de acolo). Desi cercetatorii Bibliei nu sunt cu totii de acord cu privire la referirea istorica despre ,,Chitim” din versetul acesta, pare clar ca in interpretarea acestui pasaj ar trebui sa se pastreze in minte doua lucruri: intai, ca pe vremea lui Daniel cuvantul se referea, din punct de vedere geografic, la tarile si popoarele din apus; si al doilea, ca accentul poate sa fi fost deja in curs de tranzitie de la sensul geografic al cuvantului la ideea de Chitim ca navalitori si invadatori din orice parte.
Unii vad in ,,corabii din Chitim” o referire la hoardele barbare care au navalit in Imperiul Roman de Apus si l-au zdrobit.
Legamant. Vezi comentariul la v. 28. Unii vad in mania descrisa aici o referire la eforturile Romei de a distruge legamantul sfant prin suprimarea Sfintelor Scripturi si oprimarea acelora care credeau in ele.