Printable ModeDaniel, 11
|
11:1 In anul dintai al lui Dariu, Medul, eram si eu la el, ca sa-l ajut si sa-l sprijinesc. Si eu. Versetul acesta este o continuare a celor spuse de inger in cap. 10,21. Impartirea in capitole in cazul acesta este regretabila. Ea creeaza falsa impresie ca aici incepe o noua sectiune a cartii, cand de fapt naratiunea este clar in continuare. Gabriel il informeaza pe Daniel ca Darius Medul fusese onorat de Ceruri (PK 556). Viziunea era data in anul al treilea al lui Cir (cap. 10,1). Ingerul ii povesteste lui Daniel un eveniment care s-a petrecut in primul an al lui Darius. In anul acela Darius Medul fusese onorat de Cer printr-o vizita a ingerului Gabriel ,,ca sa-l intaresc si sa-l imputernicesc” (PK 556). 11:2 Acum, iti voi face cunoscut adevarul: Iata ca vor mai fi inca trei imparati in Persia. Cel de al patrulea va strange mai multa bogatie decat toti ceilalti; si cand se va simti puternic prin bogatiile lui, va rascula totul impotriva imparatiei Greciei. Adevarul. Partea principala a celei de-a patra mari descoperiri din Daniel incepe cu versetul acesta. Tot ce este inainte, de la cap. 10,1 pana la 11,1 reprezinta cadrul si introducerea. Trei imparati in Persia. Intrucat viziunea aceasta i-a fost data lui Daniel in anul al treilea al lui Cir (cap. 10,1), referirea este fara indoiala la cei trei imparati care i-au urmat lui Cir pe tronul Persiei. Acestia au fost: Cambises (530-522 i.Hr.), falsul Smerdis (Gaumata, al carui nume babilonian a fost Bardiya; vezi Vol. III, p. 348, 349), un uzurpator (522 i.Hr.), si Darius I (522-486 i.Hr.). Al patrulea. Comentatorii sunt in general de acord ca contextul il desemneaza pe Xerxe ca fiind ,,al patrulea” imparat, dar variaza in ce priveste enumerarea diferitilor imparati la care se face referire in versetul acesta. Unii sustin ca ,,al patrulea” imparat astfel desemnat a fost de fapt ultimul din cei trei care mai avea sa ,,fie”. Ei il considera pe Cir ca fiind primul din cei patru, si il omit pe falsul Smerdis, deoarece el nu facea parte din linia legitima si a obtinut tronul pentru doar cateva luni. Altii il omit pe Cir ca fiind primul din cei patru si il includ pe falsul Smerdis ca fiind unul din cei trei care avea sa-i urmeze. Oricum Xerxe este al patrulea. Totusi, cea de-a doua din cele doua conceptii ar parea sa reprezinte mai apropiat sensul natural al contextului. Mai multa bogatie. Sau ,,mult mai bogat”. Xerxe trebuie sa identificat cu Ahasveros din cartea Estera (vezi Vol. III, p. 459; vezi si Estera 1,1). Despre el se raporteaza ca era deosebit de mandru de ,,bogatia stralucita a imparatiei lui” (vezi Estera 1,4.6.7). Herodot, care a scris pe larg despre Xerxe, ne lasa un raport viu si amanuntit al puterii sale militare (vii, 20, 21, 40, 41, 61-80). Va rascula totul. Sau ,,Ii va atata pe toti”. Pasajul acesta poate fi tradus in doua feluri deosebite. Asa cum este tradus de Cornilescu, a fost considerat ca insemnand ca Xerxe va rascula natiunile lumii impotriva Greciei. Ca acest lucru s-a intamplat este un fapt istoric bine cunoscut. Pe vremea lui Xerxe, peninsula grecilor ramasese singurul teritoriu important din Mediterana rasariteana care nu era sub dominatie persana. In anul 490 i.Hr., Darius cel Mare, predecesorul lui Xerxe, pe cand incerca sa-i subjuge pe greci a fost oprit la Maraton. O data cu urcarea pe tron a lui Xerxe, s-au facut noi planuri pe scara larga si cu un buget amplu pentru cucerirea Greciei. Herodot (vii. 61-80) enumera peste 40 de natiuni care au oferit trupe pentru ostirea lui Xerxe. In armata aceasta vasta se gaseau ostasi din tari foarte departate unele de altele cum ar fi India, Etiopia, Arabia si Armenia. Chiar si cartaginezii se pare ca au fost atrasi sa participe la asalt atacand colonia greaca a Siracuzei din Sicilia. In anul 480 i.Hr., vastul imperiu persan s-a ridicat cu ostirile sale impotriva grecilor. Cetatile-state grecesti, atat de des luptandu-se unele cu altele, s-au unit pentru a-si salva libertatea. La inceput au suferit cateva infrangeri. Au fost biruiti la Termopile, iar Atena a fost ocupata si in parte arsa de catre persi. Apoi s-a intors roata. Flota greaca, sub conducerea lui Themistocles, s-a gasit prinsa de catre unitatile navale superioare ale persilor in golful Salamina, pe coasta Aticei, nu departe de Atena. La scurt timp dupa inceputul bataliei s-a vazut ca corabiile persane erau in formatii prea stranse ca sa poata manevra in mod eficient. Sub atacurile violente ale grecilor multe au fost scufundate, si n-a scapat decat o parte din flota. O data cu victoria aceasta a grecilor fortele navale ale persilor au fost eliminate din lupta pentru cucerirea Greciei. In anul urmator, 479 i.Hr., grecii au infrant in mod decisiv trupele Persiei la Plataea si le-au alungat pentru totdeauna de pe teritoriul grec. Exprimarea din textul acesta corespunde izbitor faptului ca Xerxe a rasculat ,,totul impotriva Greciei”. Dar este posibil sa traducem cuvintele ebraice oarecum obscure ale acestui pasaj si intr-un fel oarecum diferit. Problema este daca ebraicul ‘eth, tradus aici ,,impotriva”, trebuie sa fie inteles ca o prepozitie care insemneaza ,,impotriva”, sau ca un semn ca verbul este in forma directa. Este o realitate si ca ‘eth este uneori folosit in felul acesta impreuna cu alte verbe care denota cearta sau lupta (vezi Geneza 14,2). Dar este o realitate si ca verbul tradus aici ,,va rascula” apare de 12 alte ori in Vechiul Testament urmat de ‘eth, iar in fiecare din aceste cazuri textul arata clar ca ‘eth trebuie sa fie luat ca un complement direct. Daca ‘eth este luat aici in forma aceasta pasajul spune: ,,El va rascula intreaga imparatie a Greciei”. Daca se prefera aceasta ultima traducere, este rezonabila urmatoarea interpretare: Din punctul de vedere al istoriei omenirii in linii mari, razboiul dintre Persia si Grecia constituie una din marile epoci istorice. Istoria ulterioara a Europei, si a lumii, ar fi putut sa fie mult diferita daca bataliile de la Salamina si Plataea s-ar fi incheiat cu un rezultat diferit. Civilizatia apuseana, pe atunci marginita cu totul numai la patria ei, Grecia, a izbutit sa scape de a fi inghitita de catre despotismul oriental. Statele grecesti au dobandit astfel un sentiment al unitatii pe care nu-l avusesera inainte. Victoria de la Salamina a dovedit Atenei importanta puterii maritime, iar in curand cetatea s-a asezat in fruntea unui imperiu maritim. Vazuta in lumina aceasta, ultima propozitie din Daniel 11,2 constituie un cadru corespunzator pentru cap. 11,3. Grecia. Ebr. Yawan, transliterat ,,Iavan” in Geneza 10,2 (vezi comentariul de acolo). Grecii, sau Ionienii, erau descendentii lui Iavan. Vezi comentariul la Daniel 2,39. 11:3 Dar se va ridica un imparat viteaz, care va stapani cu o mare putere, si va face ce va voi. Un imparat viteaz. Ebr. malek gibbor, ,,un imparat viteaz (razboinic)”. Expresia se refera la Alexandru cel Mare (336-323 i.Hr.). Cu o mare putere. Stapanirea lui Alexandru s-a intins din Macedonia si Grecia pana in nordvestul Indiei, de la Egipt pana la raul Iaxartes la rasarit de Marea Caspica – cel mai intins imperiu pe care-l cunoscuse lumea pana atunci (vezi comentariul la cap. 2,39; 7,6). 11:4 Si cum se va intari, asa se va si sfarama imparatia lui, si va fi impartita in cele patru vanturi ale cerurilor, dar nu intre urmasii lui, si nici nu va fi tot atat de puternica pe cat era sub el, caci va fi facuta bucatele, si va trece la altii afara de acestia. Cum se va intari. Abia ajunsese Alexandru in culmea puterii sale ca a si fost doborat. In anul 323 i.Hr., imparatul acesta care a domnit de la Adriatica pana la Indus, s-a imbolnavit brusc, si la 11 zile dupa aceea a si murit (vezi comentariul la cap. 7,6). Se va sfarama. Alexandru n-a lasat in urma pe nimeni din cei apropiati ai familiei sale de la care sa se fi putut astepta sa tina legate laolalta teritoriile pe care le castigase. Cativa din generalii de frunte au incercat cativa ani sa tina imperiul intact in numele fratelui vitreg al lui Alexandru si al fiului lui postum (ambii sub regenta) dar in mai putin de 25 de ani de la moartea lui Alexandru, coalitia a patru generali il biruise pe Antigonus, ultimul aspirant la stapanirea intregului imperiu, iar imparatia lui Alexandru a fost impartita in patru regate (mai tarziu reduse la trei). Cu privire la impartirea aceasta vezi comentariul la cap. 7,7; 8,22; vezi si hartile de la p. 824, 825. Cele patru vanturi. Reprezentand cele patru puncte cardinale. Aceeasi impartire este reprezentata si de cele patru capete ale leopardului (vezi comentariul la cap. 7,6) si de cele patru coarne ale tapului (vezi comentariul la cap. 8,8.22). Nu intre urmasii lui. Fiul postum al lui Alexandru a fost numit imparat, insa a fost omorat inca pe cand era copil, in lupta dintre generali cu privire la stapanirea de fapt a imperiului. 11:5 Imparatul de la miaza zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi si mai tare decat el, si va domni intemeind o mare imparatie. Imparatul de la miazazi. De la punctul acesta mult de-a lungul capitolului, profetia se concentreaza asupra celor doua regate care apar din imperiul lui Alexandru cu care poporul lui Dumnezeu, iudeii, au avut cel mai mult de a face. Acestea au fost Siria, stapanita de seleucizi, si Egiptul stapanit de ptolemei. Din punct de vedere geografic primul era la nord, iar cel din urma la sud. Traducerea originala greceasca zice de fapt: ,,imparatul Egiptului”, pentru ,,imparatul de la miazazi”. O desemnare asemanatoare poate fi demonstrata din surse istorice. Una din cele mai bine cunoscute inscriptii arabice sudice (Glaser nr. 1155) se refera la un razboi intre Persia si Egipt si ii numeste pe imparatii respectivi, Domnul de la miazanoapte si Domnul de la miazazi. La punctul istoric la care se face referire in versetul acesta, imparat al Egiptului era Ptolemeu I Soter (numit si fiul lui Lagus, 306-283 i.Hr.), unul din cei mai buni generali ai lui Alexandru, care a infiintat unul din cele mai trainice regate elenistice. Unul din mai marii lui. Aceasta se aplica evident la Seleucus I Nicator (305-280 i.Hr.) alt general al lui Alexandru, care s-a facut conducator al celei mai mari parti a sectiunii asiatice a imperiului. Ca se vorbeste aici despre el ca fiind ,,unul din mai marii lui (Ptolemeu)” (ebr. sarim, ,,generali”, vezi comentariul la cap. 10,13), trebuie probabil inteles in lumina relatiilor sale cu Ptolemeu. In anul 316 i.Hr., Seleucus a fost alungat din Babilonia, pe care o stapanea de la 321, de catre rivalul sau Antigonus (vezi comentariul la cap. 7,6). Atunci Seleucus s-a asezat sub comanda lui Ptolemeu, pe care l-a ajutat sa-l infranga pe Demetrius, fiul lui Antigonus, la Gaza in anul 312 i.Hr. La scurt timp dupa aceasta, Seleucus a reusit sa-si recastige teritoriile din Mesopotamia. Mai tare decat el. Adica, Seleucus, care candva putuse sa fie considerat unul din ,,mai marii” lui Ptolemeu, mai tarziu a devenit mai tare ca imparatul Egiptului. Cand Seleucus a murit in anul 280 i.Hr., imparatia lui se intindea de la Hellespont pana in India de nord. Arrian, istoricul antic cel mai de seama pentru perioada aceasta, declara ca Seleucus a fost ,,cel mai mare imparat care a urmat lui Alexandru, inteligenta cea mai imperiala, si a domnit peste cel mai intins teritoriu, dupa acela al lui Alexandru” (Anabasis of Alexander, vii. 22). 11:6 Dupa cativa ani, se vor uni, si fata imparatului de la miaza zi va veni ca nevasta la imparatul de la miaza noapte, ca sa faca o invoiala. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o putere, si nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea tine piept, ci ea va fi data la moarte impreuna cu alaiul ei, cu tatal ei si cu cel ce s-a legat cu ea. Dupa cativa ani. Viziunea profetica se concentreaza apoi asupra unei crize cam la 35 de ani dupa moartea lui Seleucus I. Se vor uni. Pentru a intari pacea intre cele doua imparatii dupa un razboi lung si costisitor, Antioh II Theos (261-246 i.Hr.), nepot al lui Seleucus I, a luat-o in casatorie pe Berenice, o fiica a imparatului egiptean, Ptolemeu II Philadelphus. Antioh a mai inlaturat-o si pe fosta lui sotie si sora, Laodice, din vechea ei pozitie de intaietate si i-a privat pe copiii acesteia de mostenirea tronului. Imparatul de la miazanoapte. Termenul acesta este folosit aici pentru prima data in profetia aceasta. In contextul prezent se face referire la seleucizi ale caror teritorii erau la nord de Palestina. ,,Imparatul de la miaza-noapte” de pe vremea aceea era Seleucus II Callinicus (246-226 i.Hr.), fiul lui Antioh II si al Laodicei. Cu privire la expresiile ,,imparatul de la miazanoapte” si ,,imparatul de la miazazi” vezi comentariul la v. 5 si la Isaia 41,25). Nu vor avea nici o putere. Dupa nasterea unui fiu de pe urma noii casatorii, a avut loc o impacare intre Antioh si Laodice. Nu vor putea tine piept. Antioh a murit pe neasteptate, otravit, conform credintei populare, de catre Laodice. Celelalte mijloace. LXX zice ,,bratul lui”. Printr-o simpla schimbare a vocalelor ebraice unele versiuni vechi (Theodotion, Symmachus, Vulgata) spun ,,samanta lui”. Aceasta s-ar referi atunci la fiul lui Berenice si al lui Antioh, pe care Laodice l-a omorat. Data la moarte. Adica Berenice, care impreuna cu pruncul ei a fost ucisa de slujitorii Laodicei. Alaiul ei. Multe din doamnele de onoare egiptene ale Berenicei au pierit o data cu ea. Tatal ei. Ebr. yoledah, ,,nascatorul ei”. Fireste ca aceasta s-ar aplica la tatal lui Berenice, Ptolemeu II, care murise de curand in Egipt. Totusi, nu este clar motivul pentru care sa fie mentionata aici moartea lui, intrucat ea a fost cu totul separata de razbunarea Laodicei. Cateva traduceri vechi zic yaldah, ,,tanara”, fara indoiala avand in vedere anturajul Berenicei. O simpla schimbare de vocalizare ne permite sa citim ,,copilul ei”. Aceasta s-ar referi, desigur, la fiul ei, care a fost ucis la ordinele Laodicei. Cel ce s-a legat cu ea. Sau ,,cel care a intarit-o” [KJV]. Probabil Antioh, sotul Berenicei. 11:7 In vremea aceea insa se va ridica in locul ei un lastar din aceeasi radacina cu ea, si va veni impotriva ostirii Siriei, da, va intra in cetatuia imparatului de la miaza noapte, va face ce va voi cu ea, si va fi biruitor. Un lastar din aceeasi radacina. Ptolemeu III Euergetes, fiul lui Ptolemeu II si fratele Berenicei, i-a urmat tatalui sau la tron in anul 246 i.Hr., si a invadat Siria ca razbunare pentru uciderea surorii sale. Va fi biruitor. Ptolemeu III pare sa fi fost cu totul victorios in campania sa impotriva lui Seleucus II. El si-a intins cuceririle pe uscat pana in Mesopotamia – desi se lauda ca a patruns pana in Bactria – si a intarit puterea maritima egipteana in Mediterana. 11:8 Va ridica si va stramuta in Egipt, o data cu prinsii de razboi, chiar si pe dumnezeii si chipurile lor turnate, impreuna cu vasele lor scumpe de argint si de aur. Apoi va lasa cativa ani in pace pe imparatul de la miaza noapte. Egipt. Aceasta unica ocazie (pana la v. 42) in care apare numele real al tarii ,,imparatului de la miaza-zi” fixeaza dincolo de orice indoiala identitatea tarii. Dumnezeii si chipurile lor. Decretul lui Canopus (239/238 i.Hr.) declara spre lauda lui Ptolemeu III: ,,Si chipurile sacre duse din tara de catre persi, imparatul, facand o campanie in strainatate, le-a readus in Egipt, si le-a reasezat in templele de unde fiecare fusese luat si dus” (traducerea din J. P. Mahaffy, A History of Egipt Under the Ptolemaic Dinasty (New York: Charles Scribner’s Sons, 1899, p. 113). Ieronim (Commentariorum in Danielem Liber, cap. XI, in J.P. Migne, Patrologia Latina, vol. 25, col. 561) spune ca Ptolemeu III a adus inapoi in Egipt o prada imensa. Va lasa in pace. Literal, ,,se va retine de a ataca pe imparatul de la miza-noapte”. Desi cuvintele ebraice pot fi traduse si (asa cum fac unele traduceri): ,,el va sta mai mult ca imparatul miezului noptii”; faptul ca Ptolemeu III a murit la 221 i.Hr., la numai doi ani dupa Seleucus III, ar parea sa faca fara sens o astfel de traducere. Pe de alta parte, intrucat in ultimii sai ani Ptolemeu nu a fost angajat in nici un fel de lupte, prima traducere a cuvintelor ebraice pare sa fie mai rezonabila. 11:9 Acesta va porni impotriva imparatiei imparatului de la miaza zi, dar se va intoarce iarasi in tara sa. Imparatul de la miazazi. Expresia ebraica de aici poate fi inteleasa fie ca in KJV unde ,,imparatul de la miazazi” este considerat subiect al propozitiei (la fel si Vulgata, Siriaca), fie ca in LXX, Theodotion, unde ,,imparatul de la miaza-zi” este atasat la ,,imparatie”. Versiunile acestea din urma sprijina traducerea: ,,El va veni in imparatia imparatului de la miaza-zi”. Traducerea aceasta pare sa fie de preferat deoarece urmeaza intr-un mod mai firesc topica din Biblia ebraica, nefacand necesara introducerea cuvantului ,,sa” dupa imparatie, si face versetul mai plin de sens si mai putin plin de cuvinte superflue. Daca se accepta traducerea aceasta, versetul fara indoiala trebuie sa fie interpretat ca o referire la faptul ca dupa ce Ptolemeu III s-a inapoiat in Egipt, Seleucus si-a restabilit autoritatea, si a plecat impotriva acelei tari sperand sa-si recastige bogatiile si sa-si refaca prestigiul. Se va intoarce iarasi in tara sa. Seleucus a fost infrant si constrans sa se inapoieze in Siria cu mainile goale (cam pe la 240 i.Hr.). 11:10 Totusi, fiii sai vor incepe iarasi razboiul, si vor strange o mare multime de osti, care va inainta, se va revarsa ca un rau, care iese din matca, si-l vor impinge iarasi inapoi pana la cetatuie. Fiii sai. Adica, cei doi fii ai lui Seleucus II, Seleucus III Ceraunus Soter (226-223 i.Hr.), care a fost ucis dupa o scurta domnie, si Antioh III, cel Mare (223-187 i.Hr.). Se va varsa ca un rau. La 219 i.Hr., Antioh III si-a inceput campania pentru ocuparea Siriei de Sud si Palestinei reocupand Seleucia, portul lui Antioh. Dupa aceea a pornit intr-o campanie sistematica pentru cucerirea Palestinei de la rivalul sau, Ptolemeu IV Philopator (221-203 i.Hr.), in timpul careia a patruns in Transiordania. 11:11 Imparatul de la miaza-zi, maniat de aceasta, va iesi si se va lupta cu imparatul de la miaza-noapte; va ridica o mare ostire, dar ostile imparatului de la miaza-noapte vor fi date in mainile lui si nimicite. Maniat. Vezi comentariul la cap. 8,7. In anul 217 i.Hr., Ptolemeu IV l-a intalnit pe Antioh la Rafia aproape de hotarul dintre Egipt si Palestina. Va ridica. Versetul acesta este in forma unui paralelism inversat ebraic in care primul si al patrulea element, precum si al doilea si al treilea, sunt paralele. De aceea in versetul acesta protagonistii sunt dupa cum urmeaza: imparatul de la miaza-zi, imparatul de la miaza-noapte, imparatul de la miaza-noapte, imparatul de la miaza-zi. Vezi Vol. III, p. 27. O mare ostire. Sau ,,multime”. Polybius, principalul istoric antic pentru perioada aceasta, spune ca oastea lui Antioh numara 62.000 de infanteristi, 6.000 de calareti, si 102 elefanti (Histories, v. 79). Trupele lui Ptolemeu pare sa se fi ridicat la acelasi numar. Compara referinta cu cele ,,zece mii” din v. 12. Date in mainile lui. Batalia de la Rafia (217 i.Hr.) intre Antioh III si Ptolemeu IV, a avut ca rezultat o infrangere dureroasa pentru primul, despre care se spune ca a pierdut 10.000 de infanteristi si 300 de calareti, plus 4.000 de prizonieri. 11:12 Atunci inima imparatului se va ingamfa, va dobori zece mii, dar tot nu va birui. Nu va birui. Sau ,,nu va fi intarit”. Este vorba de Ptolemeu al IV-lea. Indolent si dedat placerilor, Ptolemeu nu a reusit sa profite la maximum de victoria de la Rafia. Intre timp, in cursul anilor 212-204 i.Hr., Antioh III si-a indreptat fortele catre recastigarea teritoriilor lui rasaritene, si a mers cu succes in campania lui pana la hotarul Indiei. Moartea lui Ptolemeu IV (205? i.Hr.) a fost ascunsa pentru o vreme; apoi i-a urmat un fiu care nu avea decat patru sau cinci ani, Ptolemeu V Epifanul (204 – 180 i.Hr.). 11:13 Caci imparatul de la miaza-noapte se va intoarce si va strange o ostire mai mare decat cea dintai; si dupa catava vreme, dupa cativa ani, va porni in fruntea unei mari ostiri bine inarmate. Se va intoarce. Urcarea la tron a copilului Ptolemeu V i-a oferit lui Antioh III ocazia de a se razbuna pe egipteni. In anul 201 i.Hr., el a invadat din nou Palestina. Dupa catava vreme. Literal, ,,la sfarsitul vremurilor, anilor”. Referirea este probabil la perioada de vreo 16 ani (217-201 i.Hr.) dintre lupta de la Rafia (vezi comentariul la v. 11) si a doua campanie a lui Antioh impotriva sudului. 11:14 In vremea aceea, se vor ridica multi impotriva imparatului de la miaza-zi, si o ceata de derbedei din poporul tau se vor rascula, ca sa implineasca vedenia; dar vor cadea. In vremea aceea. Incepand cu versetul acesta, interpretarile restului capitolului difera foarte mult. O anumita grupa de comentatori considera ca versetele 14 - 45 continua sa nareze in continuare istoria imparatilor seleucizi si ptolemei. Altii sustin ca incepand cu v. 14 intra in scena urmatorul mare imperiu mondial, Roma, si ca versetele 14-35 schiteaza cursul acelui imperiu si al bisericii crestine. Aici sau la un alt punct care apare mai tarziu in capitolul acesta multi comentatori gasesc o referire la Antioh IV (Epifanul), care a domnit de la 176 la 164 i.Hr., si la criza nationala pe care politica lui de elenizare a adus-o asupra iudeilor. Este, desigur, un fapt istoric de netagaduit ca incercarea lui Antioh de a-i constrange pe iudei sa-si paraseasca religia si cultura lor nationala si sa adopte in schimb religia, cultura si limba grecilor, este evenimentul cel mai important din intreaga perioada inter-testamentara. Amenintarea prezentata de Antioh Epifanul i-a confruntat pe Iudei cu o criza comparabila cu crizele determinate de Faraon, Sanherib, Nebucadnetar, Haman si Titus. In cursul scurtei lui domnii de 12 ani Antioh aproape ca a exterminat religia si cultura iudeilor. A despuiat sanctuarul de toate tezaurele sale, a jefuit Ierusalimul, a lasat orasul si zidurile lui in ruina, a ucis mii de iudei, iar pe altii i-a dus in exil ca sclavi. Un edict regal le-a ordonat sa lepede toate ritualurile religiei lor si sa traiasca la fel cu paganii. Au fost constransi sa zideasca altare paganesti in fiecare oras iudeu, sa jertfeasca pe ele carne de porc, si sa predea orice exemplar al Scripturilor lor pentru a fi rupte in bucati si arse. Antioh de asemenea a inaltat un idol pagan pe altarul Templului din Ierusalim si a jertfit pe el carne de porc. Suspendarea jertfelor iudaice (fie intre 168-165, fie intre 167-164 i.Hr., conform a doua sisteme de socotire a perioadei seleucide; vezi Vol. V, p. 25) a periclitat supravietuirea religiei iudaice precum si identitatea iudeilor ca popor. In cele din urma iudeii s-au razvratit si au alungat fortele lui Antioh din Iudeea. Ei au reusit chiar sa respinga o armata trimisa de Antioh cu scopul specific de a-i extermina ca natiune. Liberi inca o data de oprimarea lui, ei au refacut Templul, au ridicat un nou altar, si au restaurat sistemul jertfelor (1Macabei 4,36-54). Intrand in alianta cu Roma peste cativa ani (161 i.Hr.), iudeii s-au bucurat de aproape un secol de relativa independenta si prosperitate sub protectia romana, pana cand Iudeea a devenit o provincie romana in anul 63 i.Hr. Aceia care sustin ca Antioh Epifanul este mentionat in versetele 14, 15 vad in ,,cetatea de derbedei” pe iudeii care s-au purtat ca niste tradatori fata de propriii lor conationali si l-au ajutat pe Antioh la executarea decretelor si procedeelor lui crude si hulitoare de cele sfinte. Pentru un raport detailat al amarelor experiente ale iudeilor in decursul acestor vremuri rele, vezi 1Macabei 1 si 2; Iosif Flavius, Antichitati xii. 6, 7; Razboaie i. 1. Este posibil ca criza pricinuita de metodele lui Antioh Epifanul sa fie amintita in cap. 11, desi exista mari deosebiri de pareri in ce priveste partea profetiei care se ocupa de el. A recunoaste ca lucrarile lui Antioh Epifanul sunt amintite in cap. 11 nu cere, ca el sa fie considerat subiectul profetiei din cap. 7 si 8, dupa cum nici mentionarea altor regi seleucizi nu cere ca ei sa fie considerati subiectul profetiei din capitolele respective. Cata de derbedei din poporul tau. Literal ,,fiii celor ce zdrobesc pe poporul tau”. Expresia aceasta se poate intelege la modul subiectiv, ,,fiii celor aprigi din poporul tau”. Luata in felul acesta, ea probabil se aplica acelora dintre iudeii care au vazut in certurile internationale din vremurile lor o ocazie de a-si promova propriile interese nationale, si care erau gata sa treaca dincolo de limitele legalitatii pentru a le realiza. Pe de alta parte, daca este inteles la modul obiectiv pasajul acesta ar insemna: ,,aceia care procedeaza cu violenta impotriva poporului tau”. In sensul acesta, a fost considerat ca referindu-se la romani care, pana la urma (63 i.Hr.) i-au jefuit pe iudei de independenta lor, iar mai tarziu (in anii 70 si 135 d.Hr. ) au distrus templul si cetatea Ierusalim. De fapt abia in timpul domniei lui Antioh III (vezi comentariul la v. 10-13) romanii, intervenind pentru a proteja interesele aliatilor lor, Pergam, Rodos, Atena si Egipt, si-au facut simtita prezenta in treburile Siriei si ale Egiptului. 11:15 Imparatul de la miaza-noapte va inainta, va ridica intarituri, si va pune mana pe cetatile intarite. Ostile de la miaza-zi, nici chiar floarea oamenilor imparatului, nu vor putea sa tina piept, nu vor avea putere sa se impotriveasca. Imparatul de la miaza noapte. Urmand dupa observatiile parantetice din v. 14, versetul acesta continua naratiunea inceputa in v. 13 cu privire la a doua campanie a lui Antioh in Palestina. Intarituri. Ebr. solelah, ,,movila”, adica ,,instrumente de asediu”. Cetatile intarite. Ebr. ‘ir mibsaroth, literal, ,,o cetate de intarituri”. Probabil se face referire la Gaza, care a cazut in mainile lui Antioh III in anul 201 i.Hr., dupa o indelungata asediere. Unii comentatori inteleg ca pasajul acesta se refera la Sidon, unde Antioh a pus in grea situatie o armata egipteana in acelasi razboi, iar dupa asediu i-a constrans pe egipteni sa se predea. Ostile. Un simbol al puterii (vezi v. 22 si 31). 11:16 Cel ce va merge impotriva lui va face ce va voi, si nimeni nu i se va impotrivi; el se va opri in tara minunata, nimicind cu desavarsire tot ce-i va cadea in mana. Tara minunata. Adica Palestina (vezi comentariul la cap. 8,9). Potrivit conceptiei ca romanii sunt introdusi in v. 13, cucerirea Palestinei descrisa aici se crede ca este aceea a lui Pompei, care in anul 63 i.Hr., a intervenit intr-o cearta intre fratii Hyrcanus si Aristobul, rivali la tronul Iudeii. Aparatorii s-au inchis inapoia zidurilor de aparare ale Templului si timp de trei luni au rezistat romanilor. Cu ocazia aceasta, dupa cum spune Iosif Flavius (Antichitati, xiv. 4. 4), Pompei a ridicat perdeaua si a privit in Sfanta Sfintelor, acum goala, deoarece chivotul fusese ascuns de cand cu exilul (vezi comentariul la Ieremia 37,10). 11:17 Isi va pune de gand sa ia in stapanire toata imparatia lui, si, facandu-se ca are ganduri curate cu el, ii va da pe fiica sa de nevasta, cu gand sa-l piarda; dar lucrul acesta nu se va intampla, si nu-i va izbandi. Ganduri curate. Ebr. yesharim. Sensul expresiilor ebraice din acest pasaj este obscur. Literal inseamna, ,,si (cei) drepti cu el si el va face”. Unele versiuni il iau pe yesharim drept un echivalent al lui mesharim, ,,dreptati”, ,,echitati”. Mesharim este folosit in v. 6 cu privire la o intelegere echitabila intre imparatul de la miaza-noapte si imparatul de la miaza-zi. Daca mesharim este termenul corect, aici poate sa fie o referire la faptul ca atunci cand Ptolemeu XI Auletes a murit in anul 51 i.Hr., i-a asezat pe cei doi copii ai sai, Cleopatra si Ptolemeu XII, sub tutela Romei. Fiica-sa. Sau ,,Fata femeilor”. Aceasta din urma este o expresie neobisnuita, prezentand probabil feminitatea femeii de care este vorba. Unii au aplicat expresia aceasta la Cleopatra, fiica lui Ptolemeu XI. Ea a fost pusa sub tutela Romei in anul 57 i.Hr., iar la trei ani dupa aceea a devenit ibovnica lui Iulius Cezar, care invadase Egiptul. Dupa ce Iulius Cezar a fost asasinat, Cleopatra si-a indreptat afectiunile spre Marc Antoniu, rivalul mostenitorului lui Cezar, Octavian. Octavian (mai tarziu numit Augustus) a infrant ostirile unite ale Cleopatrei si ale lui Antoniu la Actium (31 i.Hr.). Sinuciderea lui Antoniu in anul urmator (despre care se spune ca ar fi fost pusa la cale de Cleopatra) a deschis calea pentru noul biruitor. Apoi Cleopatra, vazand ca nu poate intra in gratiile lui Octavian, s-a sinucis. Cu Cleopatra s-a sfarsit dinastia ptolemaica a Egiptului, iar de la anul 30 i.Hr., Egiptul a devenit o provincie a Imperiului Roman. Drumul cu multe ocolisuri al Cleopatrei corespunde de minune specificarilor de la sfarsitul versetului, deoarece Cleopatra nu l-a sustinut pe Cezar, ci propriile ei interese. 11:18 Apoi isi va intoarce privirile inspre ostroave, si va lua pe multe din ele; dar o capetenie va pune capat rusinii pe care voia el sa i-o aduca, si o va intoarce asupra lui. Ostroave. Ebr. ‘iyyim, ,,tinuturile de coasta”, sau ,,coastele marii”. Razboiul din alte parti ale imperiului l-a scos pe Iulius Cezar din Egipt. Partida lui Pompei a fost curand infranta pe tarmurile Africii. In Siria si Asia Mica, Cezar a avut succes impotriva lui Pharnaces, regele cetatii cimeriene Bosporus. O capetenie. Ebr. qasin, un om cu autoritate, ca in Isaia 1,10, sau mai specific un comandant militar, ca in Iosua 10,24. O va intoarce. Ebraica ultimei propozitii este obscura. Traducerea urmatoare probabil ca reflecta sensul pasajului, ,,Intr-adevar el va intoarce inapoi asupra lui insolenta sa”. 11:19 Apoi se va indrepta spre cetatuile tarii lui; dar se va poticni, va cadea, si nu-l vor mai gasi. Se va poticni, va cadea. In anul 44 i.Hr., Iulius Cezar a fost asasinat la Roma. 11:20 Cel ce-i va lua locul, va aduce un asupritor, in cea mai frumoasa parte a imparatiei; dar in cateva zile va fi zdrobit, si anume nu prin manie, nici prin razboi. Un asupritor. Ebr. ma’abir noges, literal, ,,cineva care face sa vina un asupritor”. Participiul noges, de la verbul nagas, ,,a apasa”, ,,a stoarce”, se foloseste cu privire la ispravnicii din Egipt (Exod 3,7) si la asupritorii straini (Isaia 9,4). Pasajul se refera astfel la un imparat care va trimite asupritori, sau strangatori de taxe cu sila, prin imparatia sa. Cei mai multi comentatori au inteles ca aici se face referire la un colector de biruri, care pentru omul de rand din vremurile acelea din vechime era insasi intruparea asupririi imperiale. Luca 2,1 raporteaza: ,,In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie [sa fie supusa la taxe – KJV] toata lumea”. (Vezi comentariul la Luca 2.1). Augustus, care i-a urmat lui Iulius Cezar, este considerat ca fiind cel care a statornicit Imperiul Roman, iar dupa o domnie de peste 40 de ani a murit in pace in patul sau in anul 14 d.Hr. 11:21 In locul lui se va ridica un om dispretuit, fara sa aiba putere imparateasca; dar se va ridica deodata, si va pune mana pe imparatie prin uneltire. Un om dispretuit. Lui Augustus i-a urmat Tiberius (14-37 d.Hr.). Anumiti istorici sustin ca a fost o incercare planuita din partea lui Suetonius, Seneca si a lui Tacitus de a ponegri caracterul lui Tiberiu. Fara indoiala ca tabloul este exagerat. Totusi raman suficiente dovezi faptice care sa arate ca Tiberiu a fost o persoana excentrica, gresit inteleasa si neiubita. Fara sa aiba. Literal, ,,nu au dat”. Expresia ebraica este mai bine tradusa la timpul trecut. Referirea este probabil la faptul ca Tiberiu nu era de la inceput pe linia de succesiunea la tron, ca a devenit fiul lui August prin adoptie, si a fost randuit ca mostenitor al imperiului numai cand a ajuns la mijlocul vietii. Deodata. Sau ,,in pace” [KJV]. La moartea lui August, Tiberiu a urcat la tron in pace. El era doar fiul vitreg al predecesorului sau, si urcarea lui la tronul imperiului s-a datorat in mare parte uneltirilor mamei lui, Livia. 11:22 Ostile se vor revarsa ca un rau inaintea lui dar vor fi nimicite, impreuna cu o capetenie a legamantului. Ostile. ,,Ostile” denota putere, iar aici, in special, putere militara (vezi v. 6, 15). Tabloul este evident al unor osti care se revarsa ca potopul (vezi cap. 9,26). Tiberiu a avut un deosebit succes la conducerea catorva companii militare, atat in Germania cat si in Rasarit la frontierele Armeniei si Parthiei. Capetenie a legamantului. Identic cu Domnul care face legamantul trainic despre care se vorbeste in cap. 9,25-27 (vezi cap. 8,10). Ca acesta era Mesia, Isus Hristos, este clar din profetia din cap. 9. Pe vremea domniei lui Tiberiu (14-37 d.Hr.) si la porunca procuratorului pus de el in Iudeea, Pontiu Pilat, a fost rastignit Isus, in anul 31 d.Hr. 11:23 Dupa ce se vor uni cu el, el va intrebuinta o viclenie; va porni, si va birui cu putina lume. Se vor uni. Unii comentatori au sugerat ca aici Daniel se intoarce inapoi la alianta de ajutor si prietenie dintre iudei si romani facuta in anul 161 i.Hr. (vezi Iosif Flavius, Antichitati, xii. 10. 6). Conceptia aceasta presupune ca expresia ebraica tradusa prin ,,vreme” in v. 24 reprezinta o ,,vreme” profetica de 360 de ani (vezi comentariul la cap. 7,25; 11,24). Altii, care tin la continuitatea cronologica a naratiunii profetice a cap. 11, gasesc aici o referire la politica romana de a incheia ceea ce astazi s-ar numi pact de ajutor reciproc, ca, de exemplu, liga de ajutor si prietenie cu iudeii. In tratatele acestea romanii ii recunosteau pe participanti drept ,,aliati”, iar tratatele urmareau, probabil, sa promoveze interesele reciproce. Roma aparea in felul acesta in rolul de prieten si protector, numai pentru a lucra cu ,,viclenie” pentru a intoarce aceste acorduri in favoarea ei. Ea impunea adesea poverile cuceririlor ,,aliatilor” sai, dar de obicei isi rezerva pentru sine rasplata cuceririi. Uneori ,,aliatii” acestia erau absorbiti in Imperiul Roman. 11:24 Va intra, pe neasteptate, in locurile cele mai roditoare ale tinutului; va face ce nu facusera nici parintii lui, nici parintii parintilor lui: va imparti prada, jafurile si bogatiile; va urzi la planuri impotriva cetatuilor, si aceasta va tine o vreme. O vreme. Ebr. ‘ad-’eth, ,,pana la o vreme”. Expresia aceasta arata catre un moment cand uneltirilor puterii prezentate aici li se va pune capat. Cuvantul ’eth, ,,timp”, probabil ca aici nu trebuie sa fie considerat o perioada definita de timp, si nici ca o perioada profetica. Cuvantul tradus ,,timpuri” in cap. 4,16; 7,25 este aramaicul ‘iddanin, iar in cap. 12,7 ebr. mo’adim. ‘Ad-’eth pare sa arate spre un moment aflat la o distanta nedeterminata de vorbitor. Puterea rea avea sa lucreze pana la atingerea limitei randuite de Dumnezeu (vezi cap. 11,27; comp. cap. 12,1). Aceia care cred ca aici se prezinta un timp profetic vad in evenimentele narate o referire la perioada de timp cand cetatea Romei va fi sediul imperiului. Data de inceput se considera a fi anul 31 i.Hr., anul bataliei de la Actium, cand Augustus a purtat o campanie de succes impotriva lui Marc Antoniu si a Cleopatrei. De la anul 31 i.Hr., 360 de ani ne duc pana la anul 330 d.Hr., anul cand capitala imperiului a fost mutata de la Roma la Constantinopol. Unii vad in cele din versetul acesta o precizare a politicii romane fata de regiunile cucerite ale imperiului. Istoria raporteaza ca prada cuceririlor era distribuita generos intre nobili si comandantii armatei, si ca era o practica obisnuita ca pana si soldatul de rand sa primeasca in dar terenuri in regiunile cucerite. Pentru ,,o vreme” – de fapt o perioada de timp considerabila – nici o ,,cetatuie” nu a fost in stare sa reziste presiunii hotarate a legiunilor invincibile ale Romei. 11:25 Apoi, va porni in fruntea unei mari ostiri, cu puterea si mania lui, impotriva imparatului de la miazazi. Si imparatul de la miazazi se va prinde la razboi cu o oaste mare si foarte puternica; dar nu va putea sa tina piept, caci se vor urzi planuri rele impotriva lui. Va porni. Potrivit cu o interpretare expusa mai inainte (vezi comentariul la v. 24), versetul acesta se refera la lupta dintre August si Antoniu, care a culminat in batalia de la Actium. 11:26 Cei ce vor manca bucate de la masa lui ii vor aduce pieirea; ostile lui se vor imprastia ca un rau, si mortii vor cadea in mare numar. Cei ce vor manca. Unii vad in fraza aceasta o referire la favoritii regali. Din zilele primilor Cezari, intrigile de curte marcheaza ridicarea si caderea imparatilor Romei. In ultimii ani mai ales, cand un ofiter militar dupa altul urma la tronul cezarilor, adesea fiecare cu pretul capului predecesorului sau, prezicerea ca favoritii regali se vor ridica si vor aduce ,,pieirea” celor care-i ospatasera si ca, prin urmare, ,,mortii vor cadea in numar mare”, a avut o implinire unic de corespunzatoare. In orientul antic se astepta ca aceia care mancau din hrana oferita de o alta persoana sa-i ramana loiali acestuia. Se va imprastia ca un rau. Versiunea siriaca si Vulgata zic: ,,va fi spalata”, sau ,,va fi luata”. Potrivit cu interpretarea la care s-a facut referire mai sus (v. 24), versetul acesta descrie soarta lui Antoniu. Cand Cleopatra, inspaimantata de zgomotul luptei, s-a retras de la Actium, luand cu ea cele 60 de corabii oferite de flota egipteana, Antoniu a urmat-o si prin aceasta i-a cedat victoria lui Augustus. Sustinatorii lui Antoniu au trecut de partea lui Augustus. In cele din urma Antoniu s-a sinucis. Conform acelora care sustin continuitatea cronologica a capitolului (vezi comentariul la v. 23), aici este prezisa situatia instabila care a bantuit imperiul intre domnia lui Nero si cea a lui Diocletian. 11:27 Cei doi imparati nu vor cauta decat sa-si faca rau unul altuia, vor sta la aceeasi masa si vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, caci sfarsitul nu va veni decat la vremea hotarata. Sa-si faca rau. Unii vad in fraza aceasta o referire la intrigile lui Octavian (mai tarziu Augustus) si Antoniu, ambii aspirand la conducerea universala. Altii vad o referire la lupta pentru putere in cursul ultimilor ani ai lui Diocletian (284-305) si in cursul anilor dintre moartea lui Diocletian si timpul cand Constantin cel Mare (306-337) a izbutit sa reunifice imperiul (323 sau 324). La vremea hotarata. Oamenii rai si masinatiile lor pot sa dureze numai atata timp cat le ingaduie Dumnezeu. Adevarata filozofie a istoriei este infatisata in tot cuprinsul cartii lui Daniel. Dumnezeu ,,face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului, si nimeni nu poate sa stea impotriva mainii Lui” (cap. 4,35). 11:28 Cand se va intoarce in tara lui cu mari bogatii, in inima lui va fi vrajmas legamantului sfant, va lucra impotriva lui, si apoi se va intoarce in tara lui. Se vor intoarce. Unii comentatori vad in prezicerea aceasta o referire la asedierea si distrugerea Ierusalimului de catre Titus in anul 70 d.Hr. Altii care sustin continuitatea cronologica a naratiunii profetice (vezi comentariul la v. 23), vad o continuare a descrierii lucrarii lui Constantin cel Mare. Vrajmas legamantului sfant. Domnul Hristos este numit ,,capetenia legamantului” (v. 22), si El urma sa faca ,,un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana” (cap. 9,27). Legamantul este planul mantuirii, facut in vesnicie si confirmat de actul istoric al mortii Domnului Hristos. Pare rezonabil, atunci, a intelege ca puterea la care se face referire aici este una care in adancul sufletului va fi contra acelui plan si a realizarii lui in sufletul si viata oamenilor. Unii vad aici o referire specifica la invadarea Iudeii de catre romani si la capturarea si distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr. Altii sugereaza ca subiectul prezicerii este Constantin. Ei zic despre Constantin ca el desi marturisea credinta crestina, de fapt era ,,vrajmas legamantului sfant”, tinta lui fiind de a face uz de crestinism ca de un instrument pentru a uni imperiul si a-si intari stapanirea asupra lui. A facut bisericii multe favoruri, dar astepta in schimb ca biserica sa-l sustina in politica lui. 11:29 La o vreme hotarata, va porni din nou impotriva imparatului de miaza-zi; dar de data aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai inainte. Nu vor mai merge. In acord cu interpretarea ca aici este trasata viata lui Constantin, se sugereaza urmatoarele: In ciuda tuturor stradaniilor lui Constantin de a reinvia trecuta glorie si putere a Imperiului Roman, in cel mai bun caz eforturile lui au avut doar un succes trecator. Mai inainte. Pasajul poate fi tradus: ,,Nu va fi timpul de pe urma ca acela de mai inainte”. Unii cred ca aici se face referire la mutarea capitalei de la Roma la Constantinopol. Mutarea aceasta a fost considerata ca semnalul caderii imperiului. 11:30 Ci niste corabii din Chitim vor inainta impotriva lui; iar el, deznadajduit, se va intoarce inapoi. Apoi, manios impotriva legamantului sfant, nu va sta cu mainile in san; ci, la intoarcere, se va intelege cu cei ce vor parasi legamantul sfant. Chitim. Numele Chitim apare de cateva ori in Vechiul Testament si in alte scrieri mai vechi iudaice, si este folosit intr-o interesanta varietate de feluri. La Geneza 10,4 (vezi comentariul de acolo; comp. 1Cronici 1,7), Chitim este pus pe lista fiilor lui Iavan si ca nepot al lui Iafet. Teritoriul ocupat de descendentii lui Chitim a fost probabil Cipru. Orasul fenician principal din Cipru, pe coasta de sud-este era cunoscut in limba feniciana drept Kt, in limba greaca Kition, si in latina Citium. Balaam declara in profetia lui (Numeri 24,24) ca, ,,niste corabii vor veni din(spre) Chitim, si vor smeri pe Asur”. Unii au aplicat prezicerea aceasta la infrangerea Persiei in Mesopotamia de catre Alexandru cel Mare, care a venit din tinuturile de coasta ale Mediteranei (vezi comentariul la Numeri 24,24). ,,Ostroavele Chitim” din Ieremia 2,10 si Ezechiel 27,6, dupa cat se pare se refera si ele tot la tinuturile de coasta ale Mediteranei. In literatura iudaica post-biblica termenul apare in 1Macabei 1,1 ca o descriere a Macedoniei. Pe langa aceasta, doua din sulurile descoperite de curand la Marea Moarta contin numele acestea. Formele Ktyy’sur, ,,Chitim al lui Asur” (Asiria), Hktyym bmsrym, ,,Chitimul din Egipt”, apare in The War Between the Sons of Light and the Sons of Darkness. Expresiile se pot referi la seleucizi si ptolemei – imparatia de la miazanoapte si imparatia de la miazazi. Pare sa se fi pierdut pe de-a intregul asocierea geografica a termenului Chitim cu tinuturile de coasta ale Mediteranei, iar Chitim a devenit un termen generalizat pentru vrajmasii iudeilor. Habakkuk Commentary, un manuscris gasit printre sulurile de le Marea Moarta mentioneaza si el pe Chitim. Autorul acestei carti credea ca profetiile lui Habacuc se refereau la necazurile iudeilor de pe vremea lui (probabil pe la mijlocul secolului I i.Hr.). El interpreta Habacuc 1,6-11 unde profetul ii descrie pe haldei, ca referindu-se la Chitim, care ii jefuiau pe iudei pe vremea sa. In contextul istoric al acestei lucrari termenul ii desemneaza, probabil, pe romani. Vezi Vol I, p. 31-34. In legatura cu aceasta este interesant de observat ca LXX tradusa probabil in secolul al II-lea i.Hr., zice la Daniel 11,30 ,,Romani” si nu ,,Chitim”. Pare clar, deci, ca desi cuvantul Chitim la inceput se refera la Cipru si la locuitorii lui, mai tarziu a fost extins spre a include tarmurile mediteraneene de la apus de Palestina, si mai tarziu a ajuns sa se aplice in general la apasatorii straini fie ca veneau de la sud (Egipt), fie ca veneau de la nord (Siria), sau de la apus (Macedonia si Roma). In ce priveste data autorului, cartea lui Daniel se gaseste mult mai aproape de referintele din Ieremia si Ezechiel, decat de acelea de origine post-biblica, care, intr-adevar, s-au ivit probabil ca o extensie a intrebuintarii biblice. Frazeologia versetului prezent, totusi, este o aluzie clara la Numeri 24,24, unde se face referire la cuceritori venind de la apus (vezi comentariul de acolo). Desi cercetatorii Bibliei nu sunt cu totii de acord cu privire la referirea istorica despre ,,Chitim” din versetul acesta, pare clar ca in interpretarea acestui pasaj ar trebui sa se pastreze in minte doua lucruri: intai, ca pe vremea lui Daniel cuvantul se referea, din punct de vedere geografic, la tarile si popoarele din apus; si al doilea, ca accentul poate sa fi fost deja in curs de tranzitie de la sensul geografic al cuvantului la ideea de Chitim ca navalitori si invadatori din orice parte. Unii vad in ,,corabii din Chitim” o referire la hoardele barbare care au navalit in Imperiul Roman de Apus si l-au zdrobit. Legamant. Vezi comentariul la v. 28. Unii vad in mania descrisa aici o referire la eforturile Romei de a distruge legamantul sfant prin suprimarea Sfintelor Scripturi si oprimarea acelora care credeau in ele. 11:31 Niste osti trimise de el, vor veni si vor spurca sfantul Locas, cetatuia, vor face sa inceteze jertfa necurmata, si vor aseza uraciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingusiri pe cei ce rup legamantul. Vor veni. Sau ,,vor sta”. Adica ,,se vor ridica”. Trimise de el. Ebr. mimmenu, ,,din el”. Cuvantul acesta determina subiectul si nu verbul propozitiei: ,,Armate (forte) din el se vor ridica”; adica, forte, apartinand acestei puteri (vezi cele scrise la ,,Sfantul Locas”), se vor ridica ca sa indeplineasca lucrarea de profanare descrisa aici. Spurcarea. Ebr. chalal, ,,a profana”. Desi traducerea ,,spurca” implica ideea de necuratie, cuvantul ebraic arata, insa, mai degraba ca ceva sacru a fost pus pe treapta celor de rand. Astfel cuvantul se foloseste cu privire la profanarea unei pietre de altar prin atingerea ei cu o unealta (Exod 20,25), si a profanarii Sabatului (Exod 31,13). El mai descrie si faptele acelora care au profanat Numele lui Dumnezeu prin sacrificarea copiilor lor unui zeu pagan (Levitic 20,3). Pentru un comentariu la aceasta practica revoltatoare, vezi comentariul la Levitic 18,21. Sfantul Locas, cetatuia. Cuvintele sunt in apozitie. Unii le inteleg ca aplicandu-se la cetatea Romei, resedinta puterii din lumea antica, si in felul acesta, fiind ,,sanctuarul puterii”. In acord cu aceasta, sunt prezise atacurile puterilor barbare. Altii cred ca aici este vorba de sanctuarul ceresc. Ebr. ma’oz, tradus aici prin ,,cetatuia” (intaritura), vine de la verbul ‘azaz, ,,a fi tare”, si este folosit de repetate ori in capitolul acesta (v. 7, 10, 19, 38, 39) desi nu este tradus uniform. Sanctuarul pamantesc din Ierusalim era inconjurat de intarituri. Sanctuarul ceresc, unde Domnul Hristos Isi ofera sangele Sau in favoarea pacatosilor, este cel mai de frunte loc de refugiu. Conform acestor lucruri, pasajul acesta a fost inteles ca descriind actiunea marii puteri apostate din istoria crestina care a asezat o jertfa si un cult false in locul adevaratei jertfe si al adevaratului cult al Domnului Hristos ca Mare Preot in sanctuarul ceresc. Jertfa necurmata. Vezi comentariul la cap. 8,11. Uraciunea pustiitorului. Aici este infatisata lucrarea papalitatii. Aceasta este prima data cand apare in cartea lui Daniel expresia aceasta, desi cuvinte asemanatoare apar in propozitia ,,pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste” (cap. 9,27). In LXX propozitia aceasta este tradusa astfel: ,,pe templu uraciunea pustiirilor”. Cuvintele Domnului Hristos cu privire la ,,uraciunea pustiirii” (Matei 24,15) pot fi considerate ca aplicandu-se in special la aceasta prima referire din Daniel 9,27 decat la Daniel 11,31. Vorbind despre iminenta distrugere a Ierusalimului, care a avut loc in anul 70 d.Hr., Isus a identificat ostirile romane care impresurau cetatea ca fiind ,,uraciunea pustiirii de care a vorbit proorocul Daniel” (Matei 24,15; comp. Luca 21,20). Avand in vedere faptul ca Daniel 9,27 este o parte a explicatiei data de inger la Daniel 8,11-13, concluzia naturala este ca Daniel 8,11-13 este o profetie combinata (asemanatoare cu cea din Matei 24; vezi DA 628) care se aplica atat la distrugerea Templului si Ierusalimului de catre romani, cat si la lucrarea papalitatii in veacurile crestine. Ar trebui sa se mai observe ca intrucat referirea clara a Domnului Hristos la lucrarea ,,uraciunii pustiirii” ca fiind inca in viitor fata de timpul Sau aceasta da asigurarea ca Antioh Epifanul nu implinea detaliile profetiei. Vezi si comentariul la Daniel 8,25. 11:32 Dar aceia din popor, care vor cunoaste pe Dumnezeul lor, vor ramane tari, si vor face mari ispravi. Legamantul. Vezi comentariul la v. 28. Se va observa ca spre deosebire de traducerea de fata, alte traduceri aseaza ultima parte a versetului 31 ca prima parte a v. 32. El. Adica papalitatea. Lingusiri. Ebr. chalaggoth, ,,lucruri netede, alunecatoare” (vezi cap. 8,25). A fost totdeauna metoda lui Satana de a face calea lui sa para mai usoara decat a lui Dumnezeu. In tot cursul istoriei crestine poporul lui Dumnezeu a urmat calea descrisa de Domnul Hristos cand a zis: ,,ingusta este calea care duce la viata” (Matei 7,14). Mari ispravi. Ebr. ‘asah, ,,a face”, ,,a savarsi”. Ca si in v. 28, cuvintele ,,mari ispravi” sunt adaugate. Pasajul acesta se refera fara indoiala la aceia care in cuprinsul teritoriului de sub jurisdictia Romei si de dincolo de el, au rezistat atacurilor nedrepte ale papalitatii si au pastrat o credinta vie, ca de exemplu, valdenzii, albigenzii si altii. Adevarata biserica se distinge nu numai prin aceea ca poporul lui Dumnezeu reactioneaza impotriva pacatului rezistand la ispita, dar si mai mult, prin aceea ca indeplineste un program pozitiv de actiune pentru El. Crestinismul nu poate fi pasiv. Fiecare copil al lui Dumnezeu are o insarcinare de indeplinit. 11:33 Inteleptii poporului vor invata pe multi. Unii vor cadea, pentru o vreme, loviti de sabie si de flacara, de robie si de jaf. Va invata pe multi. Insarcinarea Domnului Hristos: ,,Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile” (Matei 28,19) este un imperativ in timp de prigoana ca si in vremuri de pace, si adesea se dovedeste ca este mai cu efect in astfel de imprejurari. Cadea. In cursul secolelor in care adevaratul popor al lui Dumnezeu a fost atat de aprig persecutat, aceia care erau destul de neinfricati ca sa se ridice si sa-si marturiseasca convingerile au constituit in special facuti obiectul nimicirii. Pentru o vreme. Textul ebraic, LXX si Theodotion spun simplu, ,,zile”. Totusi sunt cateva manuscrise ebraice care contin cuvantul ,,rabbim”, ,,multe”. Perioada la care se refera este dupa cat se pare aceeasi cu cele 1260 de zile din Daniel 7,25; 12,7 si Apocalips 16.6.14; 13,5; timpul in care puterea apostaziei L-a hulit in chipul cel mai ostentativ pe Dumnezeu, a exercitat puterea pe care o uzurpase, si i-a persecutat pe aceia care s-au desprins de sub autoritatea ei (vezi comentariul la Daniel 7,25). 11:34 Cand vor cadea, vor fi ajutati putin, si multi se vor uni cu ei din fatarnicie. Ajutati putin. Desi in intelepciunea Sa Dumnezeu nu a gasit mereu de cuviinta sa-i scape de la moarte pe sfintii Sai, fiecare martir al Lui a avut prilejul de a sti ca viata lui era ,,ascunsa cu Hristos in Dumnezeu” (Coloseni 3,3). In decursul dificilelor vremuri de apostazie si persecutie descrise in Daniel 11,33, in repetate randuri Dumnezeu i-a trimis poporului Sau greu apasat ,,putin ajutor” in persoana conducatorilor care vorbeau prin intuneric, chemandu-i sa se intoarca la principiile Scripturii. Printre acestia au fost pastorii valdenzi din secolul al XII-lea si mai departe, John Wyclif din Anglia in secolul al XIV-lea, si Ioan Huss si Ieronim de Praga in secolul al XV-lea. In secolul al XVI-lea uriasa rasturnare din viata politica, economica, sociala si religioasa a Europei, care in faza ei spirituala a facut posibila Reformatiunea protestanta a deschis calea ca sa se alature mult mai multe voci acelora credincioase care se facusera auzite in secolele de mai inainte. 11:35 Chiar si din cei intelepti, multi vor cadea, ca sa fie incercati, curatiti si albiti, pana la vremea sfarsitului, caci sfarsitul nu va fi decat la vremea hotarata. Albiti. Uneori Dumnezeu ingaduie ca copiii Lui sa sufere, chiar pana la moarte, pentru ca sa li se poata curati si pregati caracterul pentru cer. Insusi Domnul Hristos ,,a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5,8). Compara Apocalips 6,11. Vremea sfarsitului. Ebr. ‘eth ges. Expresia aceasta mai apare si in cap. 8,17; 11,40; 12,4.9. In contextul cap. 11,35 ‘eth ges pare sa fie legat indeaproape de cei 1260 de ani, ca marcand sfarsitul acestei perioade. Cand pasajele acestea din Scriptura sunt comparate cu DA 234; 5T 9, 10; GC 356, devine clar ca anul 1798 d.Hr., a marcat inceputul ,,timpului sfarsitului”. Vremea hotarata. Ebr. mo’ed, de la verbul ya’ad, ,,a hotari”. Mo’ed, un cuvant ebraic comun, a fost aplicat adunarilor lui Israel randuite de Dumnezeu (Exod 23,15; vezi comentarii la Levitic 23,2). Cuvantul a fost folosit atat pentru timpul (Osea 12,9) cat si pentru locul adunarii (Psalmi 74,8). In Daniel 11,35 este vizata ideea timpului. Si mai important este faptul ca este o vreme hotarata. ,,Vremea sfarsitului” este un timp randuit in programul lui Dumnezeu pentru desfasurarea evenimentelor. 11:36 Imparatul va face ce va voi; se va inalta, se va slavi mai presus de toti dumnezeii, si va spune lucruri nemaiauzite impotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pana va trece mania, caci ce este hotarat se va implini. Imparatul. Printre comentatorii adventisti au fost in general sustinute doua conceptii cu privire la versetele 36-39. O interpretare identifica puterea descrisa aici ca fiind Franta revolutionara din anul 1789 si din anii urmatori. Cealalta conceptie sustine ca puterea descrisa aici este aceeasi putere apostata, persecutoare, descrisa in versetele precedente. Aceia care inteleg ca ,,imparatul” se refera la puterea Frantei in timpul revolutiei, scot in evidenta ca puterea introdusa aici trebuia sa fie una noua, deoarece apare indata dupa mentionarea ,,timpului sfarsitului” si deoarece, probabil, trebuie sa indeplineasca anumite specificatii care n-au fost facute cu privire la puterea descrisa in versetele anterioare, in special cand dictatura ei se va manifesta in directia ateismului. Fireste, este un fapt care tine de cunostintele istorice obisnuite ca filozofia care a calauzit Revolutia Franceza a fost nu numai anticlericala dar si atee, si ca filozofia aceasta a avut efecte pe termen lung asupra cugetarii secolului al XIX-lea si al XX-lea. Mai mult, ca revolutia si rezultatele ei marcheaza sfarsitul perioadei profetice de 1260 de ani. Aceia care cred ca ,,imparatul” din acest verset este puterea descrisa in v. 32, ne indreapta atentia la faptul ca in limba ebraica articolul hotarat precede cuvantul ,,imparat”. Aceasta ar parea sa implice ca imparatul de aici a mai fost amintit anterior. Ei sustin ca referirea la ,,vremea sfarsitului” din v. 35 poate sa arate spre inainte si nu indica in mod necesar ca versetele 36-39 trebuie sa fie asezate exclusiv dupa inceputul acelui timp la 1798 (vezi comentariul la v. 35), mai ales ca abia incepand cu v. 40 exista un eveniment cu privire la care se spune in mod specific ca se petrece ,,la vremea sfarsitului”. Ei inteleg ca descrierea puterii din versetele 36-39 indica nu ateismul, ci mai degraba o incercare de a submina orice alta putere religioasa. Toti aceia care sustin conceptia aceasta atrag atentia la paralelismul cap. 2; 7; 8-9. Ei trag concluzia ca se poate astepta de la cap. 11 sa prezinte aceeasi paralela, si ca se ocupa de apogeul aceleiasi puteri apostate descrise in celelalte profetii ale cartii lui Daniel. Se vor slavi. Conform conceptiei ca aici este descrisa Franta, cuvintele acestea sunt considerate ca descriind excesele ateismului la care s-au dedat unii dintre conducatorii mai radicali ai Revolutiei. Ca un exemplu al acestui lucru, la 26 noiembrie 1793, Comuna, sau corpul conducator al orasului Paris a luat hotararea oficiala de a desfiinta orice religie in capitala Frantei. Desi hotararea aceasta a fost anulata de Adunarea Nationala dupa cateva zile, ea ilustreaza, totusi, influenta la care ajunsese ateismul in timpul perioadei respective. Aceia care considera ca versetul acesta se aplica la marea putere apostata a istoriei crestine, considera pasajul acesta paralel cu Daniel 8,11.25; 2Tesaloniceni 2,4; Apocalips 13,2.6; 18,7. Ei vad prezicerea acestui verset implinindu-se in pretentia papala ca papa este viceregele (vicarul) Domnului Hristos pe pamant, in puterea pretinsa pentru preotie, si in ,,puterea cheilor” – pretinsa autoritate de a deschide si a inchide cerul inaintea oamenilor. Va spune lucruri ne mai auzite. Conform conceptiei ca Franta este subiectul considerat, propozitia aceasta se refera la cuvintele semete ale revolutionarilor care au desfiintat orice religie si au introdus cultul Zeitei Ratiunii. Cand mai tarziu s-a introdus cultul Fiintei Supreme reactionarii au aratat cu claritate ca aceasta nu trebuia identificata cu Dumnezeul religiei crestine. Cu privire la implinirea pasajului acestuia potrivit conceptiei ca papalitatea este avuta in vedere aici, vezi comentariul la cap. 7,11.25; comp. 2Tesaloniceni 2,4; Apocalips 13,5-6. 11:37 Nu va tine seama nici de dumnezeii parintilor sai, nici de dorinta femeilor; cu un cuvant, nu va tine seama de nici un dumnezeu, ci se va slavi pe sine mai presus de toti. Dorinta femeilor. Aceia care cred ca Franta este puterea descrisa aici vad o implinire a pasajului acestuia in declaratia revolutionara ca actul casatoriei este un simplu contract civil, ca acesta poate fi desfacut fara alte formalitati la dorinta partilor implicate. Aceia care cred ca aici este descrisa papalitatea vad o eventuala referire la atentia data de aceasta putere celibatului si virginitatii. Nu va tine seama de nici un dumnezeu. Conform uneia din pozitii, cuvintele se aplica puterii ateiste din Franta revolutionara care a incercat sa desfiinteze orice religie in tara aceea (vezi comentariul la v. 36). Conform celeilalte pozitii cuvintele trebuie sa fie luate intr-un sens comparativ; adica puterea descrisa aici nu este ateista, ci se considera a fi reprezentanta lui Dumnezeu si nu-L priveste pe Dumnezeu asa cum s-ar cuveni. Ea cauta in chip hulitor sa se aseze in locul Lui (vezi 2Tesaloniceni 2,4). 11:38 In schimb, va cinsti pe dumnezeul cetatuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunosteau parintii sai, ii va aduce cinste cu aur si argint, cu pietre scumpe si lucruri de pret. In schimb. Ebr. ‘al-Kanno, ,,in locul sau”, adica in locul adevaratului Dumnezeu. Dumnezeul cetatuilor. Ebr. ’eloah ma’uzzim. Comentatorii difera foarte mult in interpretarea data acestei expresii. Unii o considera un nume propriu: ,,zeul Mauzim”. Totusi, un zeu cu nume acesta nu este cunoscut in alta parte. Intrucat ma’uzzim pare cu destula claritate sa fie pluralul ebraicului ma’ez, ,,refugiu”, ,,fortareata”, care apare de repetate ori in capitolul acesta (versetele 7, 10, 19, 31), pare cel mai bine sa luam aceste cuvinte ca insemnand ,,zeul cetatuilor”, sau ,,zeul adaposturilor”. Unii interpreteaza versetul acesta ca referindu-se la cultul Ratiunii instituit la Paris in 1793. Dandu-si seama de necesitatea religiei daca Franta voia sa ramana tare pentru a-si realiza scopul de a intinde Revolutia prin Europa, unii din conducatorii din Paris au incercat sa infiinteze o religie noua, avand ratiunea personificata ca o zeita. Acesta a fost mai tarziu urmat de cultul ,,Fiintei Supreme” – natura zeificata – care ar putea fi foarte bine considerata ca un ,,zeu al puterilor”. Altii considera ca aici ar fi o referire la rugaciunile indreptate catre sfinti si catre Fecioara Maria, iar altii, o referire la alianta Romei cu puterile civile si la stradaniile sale planuite de a determina natiunile sa faca ceea ce zice ea. Lucruri de pret. Ebr. chamudoth, ,,lucruri pretioase, de dorit”. Un cuvant asemanator din aceeasi radacina este folosit in Isaia 44,9 pentru a descrie podoabele scumpe cu care paganii isi acopereau chipurile. Unii vad implinirea pasajului acestuia in darurile pretioase cu care au fost impodobite icoanele Fecioarei si ale sfintilor (vezi Apocalips 17,4; 18,16). 11:39 Cu ajutorul acestui dumnezeu strain va lucra impotriva locurilor intarite; cui il va recunoaste, ii va da mare cinste, il va face sa domneasca peste multi, si le va imparti mosii ca rasplata. Impotriva locurilor intarite. Pasajul acesta este obscur si a fost tradus in diverse moduri. Verbul tradus aici prin ,,a face”, ‘asah, insemnand ,,a face”, ,,a lucra”, este lipsit de un complement direct, dar este urmat de doua prepozitii: le, ,,a” sau ,,pentru” si ’im, ,,cu”. In Geneza 30,30; 1Samuel 14,6 si Ezechiel 29,20 ‘asah, fara de un complement si urmat de le, ca aici, are sensul de ,,a lucra pentru (cineva)”. ‘Asah urmat de ’im apare in 1Samuel 14,45, cu sensul de ,,a lucra cu”. Avand in vedere aceste intrebuintari va parea rezonabil sa traducem pasajul de fata astfel: ,,Si el va lucra pentru cele mai puternice refugii (ma’uzzim) cu un dumnezeu strain”. Intrucat ’eloah ma’uzzim (v. 38) apare ca paralel cu ,,un dumnezeu pe care nu-l cunosteau parintii sai”, este de asteptat ca ei sa fie identificati indeaproape cu ,,dumnezeul strain”. Unii vad in pasajul acesta o referire la locul strategic pe care ideile ateiste si rationaliste l-au ocupat printre conducatorii Frantei din timpul revolutiei. Altii vad aici o descriere a sprijinului pe care Biserica Romana l-a acordat cultului ,,protectorilor” – sfintii – si festivitatilor in diferite orase in jurul lumii in cinstea jertfei liturghiei si a Fecioarei Maria. Va imparti mosii. Unii inteleg ca aceste cuvinte descriu faramitarea marilor mosii ale nobilimii Frantei, si vinderea acestor mosii la proprietari mai mici. S-a apreciat ca doua treimi din proprietatile in terenuri din Franta au fost confiscate de guvern in timpul Revolutiei. Altii cred ca aceste cuvinte si-au gasit implinirea in dominatia papei peste conducatorii civili si in frecventa primire de venituri de la ei. S-a sugerat ca impartirea Lumii Noi intre Spania si Portugalia de catre Papa Alexandru VI, in 1493, poate fi considerata un exemplu de implinire a acestui pasaj. Pentru un studiu istoric al interpretarii adventiste a celor din Daniel 11,36-39 si o evaluare a pozitiilor prezentate, vezi Ministry, martie 1954, p. 22-27. 11:40 La vremea sfarsitului, imparatul de la miazazi se va impunge cu el. Si imparatul de la miazanoapte se va napusti ca o furtuna peste el, cu care si calareti, si cu multe corabii; va inainta asupra tarilor lui, se va revarsa ca un rau si le va ineca. Vremea sfarsitului. Aici imparatul de la miazanoapte si imparatul de la miazazi sunt mentionati pentru prima data ca atare dupa versetele 14 si 15. Comentatorii adventisti de ziua a saptea care considera ca in versetele 36-39 este prezentata viata Frantei in timpul Revolutiei sustin ca imparatul de la miazanoapte din versetele 40-45 este Turcia. Aceia care aplica versetele 36-39 la papalitate gasesc aici un tablou profetic al apogeului sau. Unii din ultima categorie identifica papalitatea cu imparatul de la miazanoapte, in timp ce altii fac distinctie intre cele doua. Cativa considera ca versetele 40-45 si-au gasit implinirea in prabusirea Imperiului Otoman in 1922. Vezi comentariul la v. 45. 11:41 Va intra si in tara cea minunata, si zeci de mii vor cadea. Dar Edomul, Moabul, si fruntasii copiilor lui Amon vor scapa din mana lui. Verset ce nu a fost comentat. 11:42 Isi va intinde mana peste felurite tari, si nici tara Egiptului nu va scapa. Verset ce nu a fost comentat. 11:43 Ci se va face stapan pe vistieriile de aur si de argint, si pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii si Etiopienii vor veni in alai dupa el. Verset ce nu a fost comentat. 11:44 Dar niste zvonuri, venite de la rasarit si de la miazanoapte, il vor inspaimanta, si atunci va porni cu o mare manie, ca sa prapadeasca si sa nimiceasca cu desavarsire pe multi. Verset ce nu a fost comentat. 11:45 Isi va intinde corturile palatului sau intre mare si muntele cel slavit si sfant. Apoi isi va ajunge sfarsitul, si nimeni nu-i va fi intr-ajutor. Isi va ajunge sfarsitul. Compara prezicerile asemanatoare din profetiile paralele ale cap. 2 (v. 34, 35, 44, 45), cap. 7 (v. 11, 26), cap. 8 si 9 (cap. 8,19.25; 9,27), si in alte locuri in Scripturi (Isaia 14,6; 47,11-15; Ieremia 50,32; 1Tesaloniceni 5,3; Apocalips 18,6-8.19.21). In general, adventistii de ziua a saptea au sustinut ca implinirea v. 45 se afla inca in viitor. Cuvintele prudente rostite de pionierul adventist James White in 1877 cu privire la precautia in ce priveste interpretarea profetiilor neimplinite constituie inca un sfat bun: ,,In interpretarea profetiilor neimplinite unde istoria este inca nescrisa, comentatorul n-ar trebui sa-si prezinte propunerile cu prea multa hotarare, ca nu cumva sa ajunga sa rataceasca pe teritoriul fanteziei. Sunt unii care se gandesc mai mult la adevarul viitor decat la cel prezent. Ei nu vad decat putina lumina pe cararea pe care umbla, dar li se pare ca vad o mare lumina in fata lor. Pozitiile luate asupra chestiunii orientale se bazeaza pe profetii care inca nu si-au gasit implinirea. Aici ar trebui sa umblam incet, si sa luam pozitie cu multa atentie, ca nu cumva sa ajungem sa indepartam pietrele de hotar deplin stabilite in miscarea adventa. Se poate spune ca este un acord general asupra acestui subiect, si ca toti ochii sunt indreptati catre razboiul acum in desfasurare intre Turcia si Rusia ca implinirea acelei parti a profetiei care va oferi o mare intarire a credintei in apropiata mare strigare si in incheierea soliei noastre. Dar care va fi rezultatul acestei sigurante cu privire la profetiile neimplinite daca lucrurile nu vor iesi asa cum s-a asteptat cu foarte mare incredere, este o intrebare care nelinisteste.” (James White, RH, 29 noiembrie 1877). COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–459T 14PK 556 35, 40 GC 356 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: