10:13 Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile; si iata ca Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor, si am iesit biruitor acolo langa imparatii Persiei.
Capetenia. Ebr. sar, un cuvant care apare de 420 de ori in Vechiul Testament, dar niciodata cu sensul de ,,rege”. Se refera la slujitori principali ai regelui (Geneza 48,2 tradus prin ,,dregatori”), la carmuitori locali (1Regi 22,26, tradus prin ,,mai marele”), la subalternii lui Moise (Exod 18,21, tradus prin ,,capetenii de ostire”). In acest ultim sens in expresia sar hatava’, ,,comandantul ostirii” (aceeasi expresie tradusa ,,capetenia ostirii”, Daniel 8,11), apare pe o ostraca din Lachis, o scrisoare trimisa de un ofiter de armata superiorului lui, probabil pe vremea cuceririi lui Iuda de catre Nebucadnetar la 588-586 i.Hr., pe vremea cand Daniel era in Babilon (vezi Vol. III, p. 97, 98; vezi Ieremia 34,7).
Fiinta cereasca care i s-a aratat lui Iosua la Ierihon este denumita ,,Capetenia (ebr. sar) ostirii Domnului”, (Iosua 5,14.15). Daniel foloseste deseori cuvantul acesta cu referire la fiinte supranaturale (Daniel 8,11.25; 10,13.21; 12,1). Pe temeiul acestor observatii unii au dedus ca sar denota o fiinta supranaturala care pe vremea aceea era in opozitie cu ingerii lui Dumnezeu, si se straduia sa conduca treburile imparatiei persane impotriva celor mai bune interese ale poporului lui Dumnezeu. Satana a fost intotdeauna doritor sa se declare domnul lumii acesteia. Subiectul principal de aici era buna stare a poporului lui Dumnezeu in conflict cu vecinii lor pagani. Intrucat Mihail este declarat ,,marele voievod (sar) ocrotitorul copiilor poporului tau” (cap. 12,1), nu pare nerezonabil ca acela numit ,,capetenia imparatiei persilor” sa fie un auto-intitulat ,,inger pazitor” pentru tara aceea dintre cei din ostirea adversarului. Este clar ca lupta se dadea impotriva puterilor intunericului: ,,Timp de trei saptamani Gabriel s-a luptat cu puterile intunericului, cautand sa combata influentele care erau la lucru asupra mintii lui Cir... Tot ceea ce Cerul putea face in favoarea poporului lui Dumnezeu a fost facut. In cele din urma biruinta a fost castigata; puterile vrajmasului au fost tinute in frau in tot timpul lui Cir; si in tot timpul fiului sau, Cambises” (PK 571, 572).
Pe de alta parte, sar poate fi folosit in sensul comun de ,,carmuitor”, si in sensul acesta s-ar referi la Cir, imparatul Persiei. Inteles in felul acesta, ingerii cerului sunt vazuti luptandu-se cu imparatul, ca el sa poata da un verdict favorabil pentru iudei.
Mi-a stat impotriva. Profetul arunca o privire asupra grozavei lupte ce se da intre fortele binelui si fortele raului. Se poate pune intrebarea: Pentru ce a ingaduit Dumnezeu ca puterile raului sa se straduiasca sa stapaneasca mintea lui Cir timp de 21 de zile in timp ce Daniel staruia in jale si rugaciune? La intrebarea aceasta trebuie sa se raspunda avand in minte adevarul ca aceste evenimente trebuie sa fie intelese in lumina unui ,,scop mai larg si mai adanc” al planului de mantuire, care ,,trebuie sa descopere caracterul lui Dumnezeu inaintea universului ... Inaintea intregului univers ea (moartea lui Hristos) Il va indreptati pe Dumnezeu si pe Fiul Sau in ce priveste felul cum au tratat razvratirea lui Satana” (PP 68, 69; comp DA 625). ,,Totusi Satana nu a fost distrus atunci (la moartea lui Hristos). Ingerii nu au inteles nici macar atunci toate implicatiile marii lupte. Principiile in cauza trebuia sa fie si mai pe deplin descoperite” (DA 761). Vezi comentariul la cap. 4,17.
Pentru a respinge pretentiile lui Satana ca Dumnezeu este un tiran, Parintele ceresc a gasit de cuviinta sa-Si retraga mana si sa ingaduie adversarului o ocazie de a-i castiga pe oameni pentru cauza lui. Dumnezeu nu constrange vointa oamenilor. El ii ingaduie lui Satana o oarecare de libertate, in timp ce prin Duhul Sau si prin ingerii Sai staruie pe langa oameni sa se impotriveasca raului si sa urmeze binele. In felul acesta Dumnezeu demonstreaza in fata universului martor, ca El este un Dumnezeu al iubirii, si nu un tiran asa cum L-a acuzat Satana ca ar fi. Pentru motivul acesta nu i s-a raspuns imediat rugaciunii lui Daniel. Raspunsul a intarziat pana cand imparatul Persiei s-a hotarat sa aleaga mai degraba binele si nu raul, prin libera lui vointa.
Aici se descopera adevarata filozofie a istoriei. Dumnezeu a fixat tinta ultima care va fi negresit atinsa. Prin Duhul Sau El lucreaza asupra inimii oamenilor pentru a conlucra cu El la atingerea acelei tinte. Dar problema caii pe care fiecare individ alege sa mearga este intru totul o chestiune de decizie personala. Astfel evenimentele istoriei sunt produsul atat al agentilor ceresti cat si al liberei alegeri omenesti. Dar rezultatul final este acela al lui Dumnezeu. In acest capitol, ca probabil nicaieri in alta parte in Scriptura, perdeaua care desparte cerul de pamant este data la o parte, iar lupta dintre puterile luminii si cele alte intunericului este scoasa la iveala.
Mihail. Ebr. Mika’el, ,,cine este ca Dumnezeu?” El este descris aici ca ,,una din capeteniile cele mai de seama (ebr. sarim).” Mai tarziu El este descris ca protectorul special al lui Israel (cap. 21,1). Identitatea lui nu este dezvaluita cu exactitate, dar o comparatie cu alte texte Il identifica cu Hristos. Iuda 9 Il numeste ,,arhanghel”. Potrivit cu 1Tesaloniceni 4,16, ,,glasul unui arhanghel” este pus in legatura cu invierea sfintilor la venirea lui Isus. Domnul Hristos a spus ca mortii vor iesi din mormintele lor cand vor auzi glasul Fiului omului (Ioan 5,28). Astfel pare clar ca Mihail nu este altcineva decat Insusi Domnul Isus Hristos (vezi EW 164; comp. DA 421). Numele Mihail apare in Biblie numai in pasajele apocaliptice (Daniel 10,13.21; 12,1; Iuda 9; Apocalips 12,7). Mai mult, el este folosit numai in imprejurarile cand Domnul Hristos este in conflict direct cu Satana. Denumirea ebraica insemnand ,,cine este ca Dumnezeu?” este concomitent o intrebare si o provocare. Avand in vedere faptul ca razvratirea lui Satana este in esenta o incercare de a se instala pe tronul lui Dumnezeu si a fi ,,ca Cel Prea Inalt” (Isaia 14,14), numele Mihail este un nume cat se poate de potrivit pentru Acela care a pornit sa indreptateasca caracterul lui Dumnezeu si sa respinga pretentiile lui Satana.
Am iesit biruitor. Sau ,,am ramas acolo” [KJV]. LXX, de care se tine Theodotion, zice: ,,si l-am lasat (pe Mihail) acolo”. Traducerea aceasta a fost adoptata de diferite versiuni moderne (Goodspeed, Moffatt, RSV), fara indoiala datorita faptului ca nu parea clar pentru ce ingerul trebuia sa spuna ca el a fost lasat cu imparatii Persiei, cand Mihail venise in ajutorul sau. Compara cu traducerea aceasta afirmatia: ,,Dar Mihail veni in ajutorul sau, si apoi El ramase cu imparatii Persiei” (EGW, Material Suplimentar cu privire la Daniel 10,12.13).
Unii vad un alt sens posibil in textul ebraic asa cum se gaseste el. Lupta descrisa aici a fost in esenta o lupta intre ingerii lui Dumnezeu si puterile intunericului, cautand sa contracareze influentele care lucrau asupra mintii lui Cir (vezi PK 571, 572). O data cu intrarea in lupta a lui Mihail, Fiul lui Dumnezeu, puterile Cerului au castigat biruinta, iar cel rau a fost constrans sa se retraga. Cuvantul tradus prin ,,a ramas” este folosit in alta parte cu sensul de ,,a ramane pe mai departe” cand altii au plecat sau au fost indepartati. Astfel se foloseste verbul acesta cu privire la Iacov cand a ramas in urma la paraul Iaboc (Geneza 32,24), si cu privire la acei pagani carora Israel le-a ingaduit sa ramana in tara (1Regi 9,20). De asemenea este cuvantul aplicat de Ilie la sine insusi cand credea ca toti ceilalti s-au departat de adevarata inchinare la Iehova: ,,Am ramas numai eu singur”. (1Regi 19,10.14). Asa cum este folosit de inger in pasajul de fata, ar putea sa insemne ca o data cu venirea lui Mihail, ingerul cel rau a fost constrans sa plece, iar ingerul lui Dumnezeu ,,a fost lasat acolo sa ramana alaturi de imparatii Persiei”. ,,Biruinta a fost castigata in cele din urma; fortele raului au fost infrante” (PK 572). Doua traduceri care au sugerat aceeasi idee sunt, aceea a lui Luther, ,,acolo am castigat biruinta fata de imparatii Persiei”, si a lui Knox, ,,si acolo, la curtea Persiei, am fost lasat stapan pe teren”.
Imparatii Persiei. Manuscrisul ebraic zice: ,,imparatia Persiei”. Vechile versiuni zic: ,,imparatul Persiei”.