1:3 Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca,
Aspenaz. Un nume care apare in textele de la Nippur din secolul al V-lea in forma putin deosebita de Aspazanda, dar in textele de vrajitorie aramaice, tot la Nippur, in forma de Aspenaz. Cu toate ca sensul este inca obscur, s-a considerat ca arata a fi de origine persana. Este posibil ca acest inalt dregator sa fi fost un persan. Multi straini ajungeau la locuri de frunte si de cinste in slujba haldeilor.
Capetenia famenilor dregatori. Titlul ebraic rab-saris, ,,capetenia famenilor”, apare si intr-un text aramaic scris pe la 682 i.Hr. In inscriptiile babiloniene gasim ca echivalent al lui, titlul rab sa reshi, literal ,,capetenia celui de la capul (imparatului).” Titlul era dat confidentului imparatului.
Deseori a fost dezbatuta chestiunea daca termenul saris era folosit pentru a denumi numai pe slujbasii care erau fameni in sensul literal, fizic al cuvantului, adica, castrati, sau saris era folosit intr-un sens general pentru orice fel de slujbas imparatesc. La intrebarea aceasta nu se poate da un raspuns raspicat. Totusi, reprezentarile picturale asiriene ale vietii de la curte arata clar, prezentand
o distinctie a trasaturilor faciale, ca de pilda lipsa barbilor, ca imparatul era inconjurat atat de slujbasi care erau fameni in sens literal si cat si de slujbasi care nu erau. Ele mai arata ca famenii literali par sa fi fost majoritari. Unii din oamenii cei mai mari din istoria Asiriei apartineau acestei categorii, ca de pilda, Daian-Assur, marele vizir al lui Salmanasar III, ca si multi comandanti militari si alti dregatori principali. Isaia profetizeaza ca unii din urmasii lui Ezechia vor deveni fameni la palatul imparatului Babilonului (Isaia 39,7). Unii comentatori au sustinut ca Daniel si cei trei tovarasi ai lui au fost cuprinsi in profetia aceasta.
Israel. Dupa distrugerea Samariei in 723/722 i.Hr. cele zece triburi nordice au incetat sa mai existe ca natiune aparte, iar regatul lui Iuda a ramas singurul reprezentant al descendentilor lui Iacov, sau Israel. De aceea, numele Israel este folosit adesea in timpul exilului si in perioada post-exilica pentru a-i desemna pe reprezentantii regatului sudic (vezi Ezechiel 14,1; 17,2; etc.; Ezra 3,1.11; etc.).
De neam imparatesc. Cand Nebucadnetar a cucerit Ierusalimul in 605 i.Hr., el a luat ostatici din familia regala a lui Iuda cat si din familiile fruntase ale acelei nefericite tari. Era un vechi obicei al cotropitorilor sa ia ostatici de vita domneasca pentru a garanta loialitatea vrajmasului biruit. O astfel de practica este consemnata in analele lui Tutmoses III al Egiptului, care dupa ce a zdrobit o alianta a domnitorilor sirieni si palestinieni prin batalia de la Meghido in secolul al XV-lea i.Hr., a ingaduit ca regii biruiti sa-si pastreze tronul, dar a dus in Egipt cate un print din fiecare familie a vrajmasilor sai biruiti. In Egipt ei erau crescuti dupa felul de vietuire egiptean, iar cand unul din regii sateliti ai Palestinei sau Siriei murea, unul din fiii celui decedat, crescut in Egipt si in relatii de prietenie cu faraon, era asezat pe scaunul de domnie vacant.
De vita boiereasca. Ebr. partemim, un cuvant imprumutat din vechea persana, fratama, ,,nobili”, (boieri), insemnand la inceput ,,fruntasi”. Partemim mai apare doar in Estera (cap. 1,3; 6,9). Prezenta acestui cuvant si a altor cuvinte de imprumut persane in Daniel poate fi lesne explicata prin presupunerea rezonabila ca intaiul capitol al lui Daniel a fost scris in anul I al lui Cir, cand influenta persana devenise puternica (vezi Daniel 1,21)