1:2 Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa vistieriei dumnezeului sau.
Parte din vase. Fara indoiala ca Nebucadnetar luase vasele cele mai valoroase si mai fine ale Templului pentru a le folosi in slujba zeului sau Marduc. Fireste ca n-a lasat mai multe vase decat era absolut necesar pentru indeplinirea ritualului zilnic la Templul din Ierusalim. Au fost trei ocazii cand haldeii au dus vase sfinte la Babilon: 1) in campania raportata in pasajul acesta, 2) cand Ierusalimul a fost capturat la finele domniei lui Ioiachin in anul 597 i.Hr., (2Regi 24,13), si 3) la finele domniei lui Zedechia cand, in anul 586 i.Hr., dupa un asediu indelungat, Ierusalimul a fost cucerit si daramat (2Regi 25,8-15). Jefuirea comorilor Ierusalimului de catre ostirile babiloniene a fost o implinire a profetiei lui Isaia rostita cu aproape un secol mai inainte (Isaia 39,6). Cu privire la soarta chivotului vezi comentariul la Ieremia 37,10.
Tara Sinear. Comentatorii mai vechi identificau termenul acesta cu mat Sumeri, ,,tara lui Sumer”, sau Babilonia de sud, dar interpretarea aceasta este acum in general abandonata. In majoritatea referintelor vechi-testamentare, Sinear este doar un termen prin care se intelegea Babilonia. Originea termenului Sinear este inca obscura (vezi comentariul la Geneza 10,10). Totusi, in Geneza 14,1.9, Sinear pare sa fie numele unui teritoriu din Mesopotamia de nord numita Sanhar in textele cuneiforme. Ca si in Geneza 11,2, Isaia 11,11 si Zaharia 5,11, Sinear-ul mentionat in Daniel este in mod sigur Babilonia.
Dumnezeul sau. Zeul cel mai mare al babilonienilor era Marduc, care, de la vremea Primei Dinastii, cu peste 1000 de ani mai inainte, fuseses numita in mod popular Bel, ,,domn”. Templul lui principal, numit Esagila, in a carui curte se afla marele turn al templului, Etemenanki, era chiar in inima orasului Babilon (vezi Nota Aditionala la cap. 4; vezi si harta de la p. 796).
Casa vistieriei. Documentele cuneiforme babiloniene mentioneaza deseori comorile de la Esagila marele templu al lui Marduc. Care din numeroasele cladiri anexe apartinand acelui complex al templului va fi adapostit aceste tezaure, nu se stie. Totusi, s-a scos la suprafata prin sapaturi o vistierie de natura profana in interiorul curtii palatului. Arheologii au numit cladirea aceasta Muzeul Palatului, deoarece au dat acolo de multe sculpturi si inscriptii adunate din orasele cucerite. Ca si in muzeele moderne erau expuse obiecte din diferite parti ale imperiului. Desi cladirea era deschisa publicului, intrarea le era interzisa ,,oamenilor rai”, asa cum se spunea intr-o inscriptie contemporana. Nu este cu neputinta ca multe comori din Ierusalim, mai ales acelea care proveneau din tezaurul regal, sa fi fost adapostite in acest Muzeu al Palatului si vazute de multi vizitatori.