1:18 La vremea sorocita de imparat ca sa-i aduca la el, capetenia famenilor i-a adus inaintea lui Nebucadnetar.
La vremea sorocita. Sau ,,la sfarsitul zilelor” [KJV]. Unii comentatori au considerat ca atunci cand imparatul le-a cerut inteleptilor sa-i talcuiasca visul in al II-lea an al sau (cap. 2,1), Daniel n-a fost chemat la intrunire deoarece nu-si terminase studiile, si ca el si prietenii lui erau condamnati sa impartaseasca soarta inteleptilor deoarece tineau de aceeasi breasla, chiar daca nu erau inca membri ai acesteia cu drepturi depline. Conceptia aceasta nu poate fi considerata corecta. Tinerii ucenici trebuia sa fie instruiti timp de trei ani pentru ca sa poata ,,sa fie in slujba imparatului” (cap. 1,5), iar ,,la sfarsitul zilelor” sorocite ei au fost adusi inaintea imparatului pentru examinare. Atunci ,,ei au stat in fata imparatului” (vezi comentariul la v. 19). Declaratia aceasta arata ca ei terminasera perioada celor trei ani de pregatire inainte ca imparatul sa-i cerceteze si sa ,,gaseasca” ca Daniel si cei trei prieteni erau mai buni decat toti ceilalti candidati. Lucrul acesta nu prea s-ar fi putut intampla dupa ce unul din ei, Daniel, ar fi primit deja mari onoruri si ar fi fost promovat la conducerea provinciei si supravegherea tuturor celorlalti intelepti si dupa ce celorlalti trei li s-ar fi dat slujbe inalte (cap. 2,46-49). Ordinea logica, ca si cea narativa, necesita ca perioada de trei ani ai lui Daniel sa se fi incheiat inainte de visul lui Nebucadnetar din anul al II-lea al sau.
Toate acestea conduc la concluzia ca acesti trei ani trebuie calculati folosind sistemul inclusiv; ei reprezinta: 1) anul de urcare la tron al lui Nebucadnetar (vezi comentariul la v. 2), in care prizonierii evrei au sosit la Babilon si au inceput pregatirea; 2) anul I al lui Nebucadnetar, care era unul calendaristic ce incepea in prima zi de An Nou dupa urcarea pe tron; si 3) anul al II-lea al lui Nebucadnetar, in care Daniel a absolvit cursurile si a stat ,,inaintea imparatului”, si anul in care el a interpretat visul (vezi cap. 2,1; de asemenea PK 491).
Aplicand vechea metoda a socotirii inclusive folosita in mod obisnuit pe vremuri, atestata in numeroase cazuri ca fiind modul obisnuit de socotire a timpului (vezi Vol. II, p. 136, 137), nu este nevoie sa mai sustinem, asa cum au facut comentatorii moderni, ca cap. 1 se afla in contradictie din punct de vedere cronologic cu cap. 2, sau sa mai recurgem la explicatiile fanteziste sau fortate care se gasesc in multe comentarii. De exemplu, Ieronim declara ca anul al II-lea din cap. 2,1 se refera la anul al II-lea dupa cucerirea Egiptului, iar invatatul iudeu Ibn Ezra considera ca visul a avut loc in al II-lea an dupa distrugerea Ierusalimului de catre Nebucadnetar.