4:6 Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.
Vorbirea. Cuvintele merg mana in mana cu vietuirea crestina. Lucrul acesta este valabil mai ales in relatiile cu cei care sunt ,,afara” (v. 5). Nu doar cuvintele in sine, ci si felul cum sunt rostite, si chiar si tonul vocii fac o impresie pozitiva sau negativa asupra acelora care le aud. De aceea vorbirea si purtarea crestinului trebuie sa fie bine supravegheate.
Har. Gr. charis (vezi comentariul de la Romani 3,24). In acest context cuvantul poate avea sensul de ,,amabilitate”, ,,dulceata”. Cand a vorbit Isus in sinagoga din Nazaret, cei care au ascultat au ramas impresionati de ,,cuvintele pline de har” (literal ,,cuvinte de har”) care se revarsau de pe buzele lui (Luca 4,22). Cuvintele crestinului ar trebui sa poarte cu ele puterea si influenta cerului.
Dreasa cu sare. Sarea face hrana gustoasa. Aici se refera la acele elemente care fac vorbirea atragatoare, cu putere si agreabila la ascultare. Opusul ei ar fi vorbirea banala, fara gust, sau inutila (vezi comentariul de la Matei 12,36). Cand crestinul deschide gura, din ea ar trebui sa se reverse cuvinte placute, care sa intareasca.
Sa raspundeti fiecaruia. E responsabilitatea fiecarui crestin sa fie gata sa raspunda ,,oricui cere socoteala de nadejdea care este” in el (vezi comentariul de la 1 Petru 3,15). Marturisirea personala este o parte esentiala a vietii de crestin. Pentru a marturisi eficient cuvintele noastre trebuie sa fie asa cum sunt descrise aici.