2:17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
Care sunt umbra. [,,Care sunt o umbra”, KJV]. Expresia aceasta reprezinta cheia pentru intelegerea versetului 17. Toate lucrurile amintite de apostol in versetul 16 sunt ,,umbre”, sau tipuri, simbolizand realitatea care este in Hristos. O umbra nu are substanta, ci este cauzata de ceva care are substanta. Compara folosirea cuvantului ,,umbra” in Evrei 8,5 si 10,1. Ceremoniile iudaice erau umbre ale realitatilor ceresti. Viata, lucrarea si Imparatia lui Hristos sunt realitatea. Portretizarea acestora in legea ceremoniala era doar o umbra.
Cu privire la pasajul acesta Albert Barnes, comentator prezbiterian, declara pe buna dreptate:
,,Nu exista in pasajul acesta nici o dovada ca el [Pavel] ar invata ca nu trebuie pazita nici o zi sfanta, caci nu exista nici cel mai slab motiv pentru a crede ca el intentiona sa spuna ca una din cele zece porunci incetase sa fie obligatorie pentru omenire. … El avea ochiul atintit la marele numar de zile care erau considerate de evrei sarbatori, ca parte din sistemul lor ceremonial, si nu din legea morala sau din cele zece porunci. Despre nici o parte din legea morala – despre nici una din cele zece porunci – nu se putea spune ca era ‘o umbra a lucrurilor viitoare.’ Aceste porunci, din punct de vedere al legii morale, au aplicatie perpetua si universala.”
Trupul este al lui Hristos. In contrast cu umbra, Isus este realitatea. Spre El arata orice tip si in El se implineste fiecare simbol. Aflandu-L pe El, crestinii intorc spatele sistemului alcatuit din tipuri si umbre, umbland acum in plinatatea Prezentei Divine.
In aceste versete Pavel doboara cu totul temelia invatatorilor iudaizanti mincinosi. Ei sustineau intoarcerea la cerintele ceremoniale iudaice. Apostolul intampina argumentele lor sustinand ca acum, cand Hristos, realitatea, a venit, umbrele si-au incheiat functia. Prin toata aceasta argumentatie Pavel nu minimalizeaza deloc cerintele Decalogului sau ale Sabatului zilei a saptea. Legea morala este vesnica si desavarsita (vezi comentariul de la Romani 14,1; Efeseni 2,15).