1:21 Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum
Si pe voi. Acum, prin doctrinele pe care le discutase, Pavel face aplicatii personale la fratii sai coloseni. El argumenteaza ca intreaga lume depinde de sangele lui Hristos pentru impacare (vezi comentariul de la v. 19). Acum el le spune credinciosilor coloseni ca pot intra in aceasta stare glorioasa de armonie si bucurie numai pe aceasta cale. Discursul sau lasa sa se inteleaga o avertizare impotriva conceptiilor invatatorilor mincinosi, care ar putea sugera alte mijloace de impacare, ca de pilda lucrarea ingerilor si a altor spirite (vezi cap. 2,8.18.19). Exista un singur mijloc de mantuire (Faptele Apostolilor 4,12).
Odinioara erati straini. Sau ,,mai inainte instrainati”. Credinciosii coloseni s-ar fi aflat inca in aceasta situatie nefericita daca nu ar fi existat slujba lui Hristos in favoarea lor. Scripturile vorbesc despre impacarea pacatosului cu Dumnezeu, nu despre impacarea lui Dumnezeu cu pacatosul (vezi Romani 5,10). Atitudinea ostila a omului a fost schimbata, iar Dumnezeu l-a acceptat pe pacatos.
Vrajmasi. Nu numai ca inainte de convertirea lor colosenii erau instrainati de Dumnezeu, necunoscatori ai planurilor Lui pentru omenire si nepasatori fata de legea Sa, dar mai erau si vrajmasi Sai declarati si ostili.
Prin gandurile. [,,In gandurile voastre”, KJV]. Gandul este facultatea principala a fiintei rationale (vezi Efeseni 4,18). Aici Pavel le reaminteste colosenilor ca intreaga lor gandire fusese intr
o stare de instrainare si vrajmasie fata de Dumnezeu. Fiecare atitudine creatoare sau decisiva a mintii lor era impotriva lui Dumnezeu sau intr-o stare de indiferenta totala fata de El. Erau deznadajduiti si pierduti, dependenti de o ajutorul ceresc pentru a putea fi mantuiti.
Prin faptele voastre rele. Sau ,,in [sfera] faptelor rele”. Omul actioneaza asa cum gandeste (compara cu Proverbe 23,7). Ii este cu neputinta unei minti nelegiuite sa faca altceva decat fapte nelegiuite. In aceeasi situatie erau si colosenii, ale caror actiuni dovedeau starea mintii lor. Inainte de convertire, raportul vietii lor continea dovezi de neinlaturat cu privire la instrainarea de Dumnezeu si vrajmasia fata de El.
V-a impacat. Vezi comentariul de la Romani 5,10; Coloseni 1,20. Hristos ii luase de mana pe credinciosii coloseni si-i prezentase Tatalui, nu ca servi sau ca dusmani, ci ca prieteni (Ioan 15,14–16). Crucea de pe Golgota le alungase dusmania, le schimbase gandirea si-i transformase dupa chipul lui Hristos.
Acum. In ciuda instrainare colosenilor, Dumnezeu lucra. Lucrarea Sa de impacare devine eficienta din momentul in care oamenii o accepta.