1:19 Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El,
Dumnezeu a vrut. [,,A placut Tatalui”, KJV; ,,binevoit-a Dumnezeu ”, traducerea lui G.Galaction.] Cuvantul ,,Tatalui” [,,Dumnezeu”] este adaugat. Comentatorii nu au ajuns la o intelegere daca acest cuvant este bine adaugat sau daca ,,toata plinatatea” ar trebui sa fie subiectul propozitiei, lucru care este posibil din punct de vedere gramatical. Potrivit cu ultima interpretare, versetul ar zice: ,,deoarece toata plinatatea a vrut sa locuiasca in El” (vezi RSV). Tatal pare sa fie subiectul versetului 20, asa ca e normal sa fie subiect subinteles si in versetul 19. Pasajul are un inteles corect si cand ,,toata plinatatea” are rol de subiect. Ambele exprimari se incadreaza bine in context.
Plinatatea. Gr. pleroma, ,,plinatate”, ,,intregime”, ,,ceea ce a fost incheiat”, ,,complet”. Pleroma era folosit in greaca seculara pentru a desemna echipajul complet al unei corabii sau al trupelor, pentru a descrie o populatie ajunsa la numarul maxim, pentru a indica suma totala necesara pentru a incheia o tranzactie financiara si pentru a desemna materialele necesare pentru construirea unei cladiri. In Noul Testament are in general intelesul de intregime (vezi Marcu 2,21; 6,43; Romani 13,10; 1 Corinteni 10,26; Galateni 4,4; Efeseni 1,10.23). Reiese ca invatatorii mincinosi din Colose, ca si gnosticii, sustineau ca unele din functiile Divinitatii, ca de pilda mijlocirea si puterea de a crea, se gaseau si in ingeri sau in fiintele create, care erau cu o treapta mai prejos. Pavel le spune celor care perverteau adevarul ca in Hristos se gaseste totalitatea functiilor Divinitatii. El este Domnul tuturor celor create. Plinatatea se gaseste in Hristos de la inceput.
Locuiasca. Gr. katoikeo, ,,a avea un salas permanent si stabil” (vezi cap. 2,9). Invatatorii mincinosi sustineau ca Divinitatea salasluieste in Isus numai partial si temporar. Pavel ii corecteaza pe coloseni cu privire la acest punct de vedere. Nu numai ca Isus poseda, ca o prerogativa permanenta, plinatatea scopului si puterii divine, dar El si exprima pe deplin trasaturile personalitatii divine (Efeseni 1,23; 3,19; 4,13; Coloseni 2,9). Mantuitorul este expresia slavei Tatalui; El este chipul vizibil al persoanei Sale (cap. 1:15). In Hristos e realizata complet si vesnic exprimarea perfecta a Dumnezeirii. Aceasta exprimare a Divinitatii a ajuns la manifestarea ei deplina numai cand a avut loc sacrificiul Mantuitorului, deoarece aspectul sacrificial al desavarsirii divine nu era vazut inainte de moartea Sa.
Vezi harta cu biserica la incheierea lucrarii lui Pavel