8:1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis urmatoarea vedenie. Iata, era un cos cu poame coapte.
Poame coapte. Ebr. qayis, fructe coapte de timpuriu, termen folosit in special cu privire la ,,smochine”. Scopul acestei viziuni a fost de a arata ca poporul era copt pentru judecata, ca indelunga rabdare a lui Dumnezeu ajunsese la capat. Indelunga rabdare a lui Dumnezeu avusese ca rezultat numai continuarea pacatului lui Israel. Imaginea aceasta reprezinta in mod corespunzator soarta finala a lui Israel. In loc de ,,un cos cu poame coapte” LXX zice ,,cosul unui pasarar”. Aceasta transmite ideea ca Israel va fi dus in captivitate la fel cum o pasare este prinsa in colivia sau cosul pasararului.
8:2 El a zis: Ce vezi, Amos? Eu am raspuns: Un cos cu poame coapte. Si Domnul mi-a zis: A venit sfarsitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
Sfarsitul. Ebr. qes. Folosirea lui qes impreuna cu qayis (vezi comentariul la v. 1) este un joc de cuvinte tipic in ebraica.
Nu-l mai pot ierta. Vezi comentariul la cap. 7,8. Nu se mai poate face nimic pentru o recolta la vremea culesului. Atunci se va proceda cu recolta dupa felul roadelor care au fost produse.
8:3 In ziua aceea, cantecele Templului se vor preface in gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca in tacere o multime de trupuri moarte.
Cantecele. Poate cantecele religioase in legatura cu ,,templul” idolatru de la Betel. Sau poate vor fi fost cantecele betivilor mentionati in cap. 6,5. In oricare din cazuri, cantecele acestea urmau sa fie transformate intr-o jelire a celor morti (vezi cap. 8,10).
Tacere. O indicatie a apatiei sau amutirii care insoteste o suferinta aspra, de care nu se poate scapa, o suferinta prea adanca pentru a fi exprimata in cuvinte,
Starea jalnica a tarii descrisa aici ca o referire primara la tara lui Israel dupa captivitatea asiriana constituia o reprezentare la scara restransa a efectelor celei de-a patra dintre ultimele sapte plagi (vezi GC 628).
8:4 Ascultati lucrul acesta, voi care mancati pe cel lipsit, si prapaditi pe cei nenorociti din tara!
Mancati. Literal, ,,care tanjiti dupa”, sau ,,care va prindeti de”, ,,care intindeti curse pentru”. Celor care ii asupresc pe saraci li se porunceste sa-si dea seama ca purtarea lor pacatoasa a pregatit calea pentru judecata divina care este asupra lor. Prosperitatea claselor superioare nu va fi in stare sa-i izbaveasca pe acesti asupritori in ziua pedepsirii lui Israel.
8:5 Voi, care ziceti: Cand va trece luna noua, ca sa vindem graul, si Sabatul ca sa deschidem granarele, sa micsoram efa si sa marim siclul, si sa strambam cumpana ca sa inselam?
Luna noua. Prima zi a lunii (1Samuel 20,5.24.27; vezi Vol. II, p. 102) era consacrata serviciului religios, si pe cat se pare era o zi in care orice fel de negot era suspendat (vezi comentariul la Numeri 28,11; 2Regi 4,23). Avem aici un exemplu izbitor cu privire la o pazire formala a institutiilor sacre, fara vreun adevarat spirit de devotiune. In egoismul lor acestor apostati le parea rau de timpul pe care formalismul lor religios il cerea de la ei. Un asemenea cult devine un blestem in loc sa fie o binecuvantare.
Sa deschidem. Cu scopul de a vinde. LXX traduce ,,sa deschidem comoara”, adica, granarele sau depozitele.
Efa. Vezi Vol. I, p. 166, 167. Folosind o masura mai mica, vanzatorul primea mai multi bani decat ar fi trebuit, pentru cantitatea de grane vanduta.
Siclu. Vezi Vol. I, p. 166, 167.
8:6 Apoi vom cumpara pe cei nevoiasi pe argint, si pe sarac pe o pereche de incaltaminte, si vom vinde codina in loc de grau.
Vom cumpara pe cei nevoiasi. Vezi comentariul la cap. 2,6. Codina. In vremuri de lipsa, ,,codina”, aceasta intrebuintata de obicei pentru hranirea animalelor putea sa fie vanduta ca aliment pentru oameni.
8:7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: Niciodata nu voi uita nici una din faptele lor!
Slava lui Iacov. LXX reda prima parte a acestui verset astfel: ,,Domnul jura impotriva mandriei lui Iacov”, aici faptele mandriei lor mai degraba decat obiectele mandriei lor (vezi comentariul la cap. 6,8).
8:8 Nu se va cutremura tara din pricina acestor miselii, si nu se vor jeli toti locuitorii ei? Nu se va umfla toata tara ca raul, ridicandu-se si pogorandu-se iarasi ca raul Egiptului?
Se va cutremura. Adica ,,tara” ,,se va cutremura” ca o mare vanturata. Din cauza judecatii divine, venite asupra ei, tara se va ridica si umfla ca raul Nil, ,,ca raul Egiptului”, la vremea umflarii sale anuale.
8:9 In ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face sa asfinteasca soarele la amiaza, si voi intuneca pamantul ziua in amiaza mare.
Voi face sa asfinteasca soarele. Ziua Domnului este adesea prezentata ca fiind insotita de fenomene neobisnuite in lumea naturala (vezi Isaia 13,10; Ioel 3,15; etc.; comp. Amos 5,20).
8:10 Va voi preface sarbatorile in jale, si toate cantarile in bociri pentru morti, voi acoperi toate coapsele cu saci si voi face toate capetele plesuve; voi arunca tara intr-o jale ca pentru un singur fiu, si sfarsitul ei va fi ca o zi amara.
Va voi preface sarbatorile. Vezi Plangeri 5,15; Osea 2,11; Amos 5,16.17; 8,3. Saci. Acesta era un semn de jale (1Regi 20,31; Isaia 15,3; Ioel 1,8.13), dupa cum era si ,,plesuvia”, adica raderea capului (Iov 1,20; Isaia 3,24; 15,2). Pentru un singur fiu. O intristare extrem de mare (vezi Ieremia 6,26; Zaharia 12,10).
8:11 Iata, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, cand voi trimite foamete in tara, nu foamete de paine, nici sete de apa, ci foame si sete dupa auzirea cuvintelor Domnului.
Voi trimite foamete. Profetul arata clar catre un timp cand, din cauza neascultarii staruitoare, va fi prea tarziu pentru israeliti sa se intoarca la cuvantul lui Dumnezeu, intr-o incercare de a evita judecatile divine. O adanca intristare ii stimuleaza adesea pe oameni sa ia aminte la Sfintele Scripturi. Din nefericire, o astfel de intristare vine adesea prea tarziu pentru a mai produce vreun rezultat pozitiv. Aceasta se intampla nu pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a retras de la pacatos, ci pentru ca pacatosul a ajuns atat de impietrit in nelegiuirile lui, incat el doreste numai sa scape de urmarile faradelegilor lui si nu sa-si paraseasca si caile rele. El L-a intristat pe Duhul Sfant dincolo de orice nadejde de adevarata pocainta si reforma a caracterului (vezi Geneza 6,3.5.6; vezi comentariul la 1Samuel 28,6).
In ,,Ziua Domnului” finala, chiar imediat inainte de a doua venire a lui Hristos, aceasta experienta a vechiului Israel se va repeta, cand oamenii nepocaiti de pe intregul pamant, suferind in timpul celor sapte plagi de pe urma, vor cauta alinare in nenorocire prin orice mijloc posibil, chiar si prin intoarcerea la cuvantul lui Dumnezeu, pe care mai inainte neglijasera sa-l studieze si sa-l asculte (vezi GC 629).
8:12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miaza-noapte la rasarit, vor umbla istoviti incoace si incolo, ca sa caute Cuvantul Domnului, si tot nu-l vor gasi.
Vor pribegi. Ebr. nua, ,,a tremura”, ,,a se clatina” sau ,,a se misca cu neliniste”.
La rasarit. Unii cercetatori biblici considera ca ,,sudul” este omis din directiile indicate aici, din cauza ca la miazazi de regatul de nord al lui Israel, in cetatea Ierusalim, se gasea adevaratul cult al lui Dumnezeu pe care apostatii il lepadasera (vezi 1Regi 12,26-33).
Vor umbla istoviti incoace si incolo. Ebr. shut, ,,a rataci primprejur” (vezi comentariul la Daniel 12,4).
8:13 In ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase si flacaii.
Fetele frumoase si flacaii. Conditiile mentionate in v. 11 sa 12 sunt atat de grele incat ii vor afecta chiar pe cei care se bucura de deplina frumusete si energie a tineretii.
Se vor topi. Sau ,,Vor lesina”. In ebraica, verbul acesta se refera la un lesin literal, fizic, nu doar la ,,slabiciune” sau ,,moleseala”.
8:14 Ei, care jura acum pe pacatul Samariei, si zic: Pe Dumnezeul tau cel viu, Dane! Si: Pe drumul Beer-Sebei! Vor cadea, si nu se vor mai scula.
Pacatul. Ebr. ’ashmah, ,,ofensa” sau ,,vinovatie”. Probabil o referire la cultul idolatru al vitelului de aur de la Betel (vezi comentariul la Osea 8,5.6). ,,Dumnezeul tau… Dane!” se refera la celalalt vitel asezat pe teritoriul lui Dan, in nordul extrem al regatului (vezi 1Regi 12,26-33). Unii cred ca aici ’ashmah ar trebui sa fie luat ca un nume propriu, Ashima fiind divinitatea hamatitilor care i-au introdus cultul in tinutul Samariei cand au fost pusi acolo de Sargon in locul israelitilor captivi (2Regi 17,29.30).
Drumul. Literal, ,,calea”, aici insemnand un mod de inchinare sau un sistem religios (vezi Fapte 9,2; 19,9.23). In loc de ,,drumul Beer-Seba”, LXX traduce: ,,Dumnezeul tau, o Beer-Seba, traieste”.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3 GC 628
11 COL 228; EW 281; SR 405
11, 12 GC 629
12 SR 404