6:8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi, si Domnul, Dumnezeul ostirilor, a zis: Mi-e scarba de mandria lui Iacov, si-i urasc palatele; de aceea, voi da in mana vrajmasului cetatea cu tot ce este in ea.
A jurat. Aici Domnul Se adapteaza la limbajul si experienta omeneasca (vezi Ieremia 51,14; Amos 4,2).
Dumnezeul ostirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3; Vol. I, p. 170-173.
Mandria. Ebr. ga’on, ,,inaltime”, ,,eminenta”, sau ,,mandrie” (vezi comentariul la Ieremia 12,5).
Aici referinta este clar la acele palate si la alte edificii care constituiau mandria lui Israel (vezi Daniel 4,30; vezi comentariul la Osea 5,5). Este un rau destul de mare in a irosi chiar banii castigati pe cale cinstita pe cladiri pretentioase, insa israelitii isi asigurasera luxul si splendoarea prin necinste, in special prin nedreptati fata de saraci (vezi Amos 2,6.7; 3,10; 4,1). Ura divina fata de ,,mandria” si ,,palatele” lui Iacov descopera ca Dumnezeu nu-i uraste pe oameni, ci de fapt faptele si lucrarile pacatoase ale acestora (vezi Ezechiel 18,29-32; Osea 11,1-4.8; Ioan 3,16).
Cetatea. Adica, Samaria.