6:1 Vai de cei ce traiesc fara grija in Sion, si la adapost pe muntele Samariei, vai de mai marii acestia ai celui dintai dintre neamuri, la care alearga casa lui Israel!
Fara grija. Intr-o stare de multumire de sine si siguranta inchipuita (vezi Isaia 32,9; Tefania 1,12). Intrucat regatul de sud dadea si el e fata, intr-o oarecare masura aceasta stare primejdioasa de apatie si apostazie, Sionul este denuntat si el (vezi Amos 2,4).
Muntele Samariei. Vezi Amos 3,9; 4,1; vezi comentariul la 1Regi 16,24. Situata pe un deal, cu
o asezare care domina campia inconjuratoare de mici dimensiuni, puternic fortificata cu ziduri groase, cetatea Samariei era fara indoiala considerata de locuitorii ei ca aproape invincibila. Taria ei putea cu usurinta sa le dea un sentiment de incredere acelora care se incredeau mai mult in fortificatii materiale, decat in protectia lui Dumnezeu. Rezistenta acelor fortificatii s-a dovedit prin faptul ca puternica ostire a imperiului asirian a avut nevoie de doi ani (3 ani, dupa sistemul de calcul inclusiv; vezi Vol. II, p. 136) ca sa captureze Samariei (vezi comentariul la 2Regi 18,9.10).
Mai marii. Ebr. nequbim, ,,cei distinsi”, conducatorii natiunii.
Celui dintai dintre neamuri. Israel purta acest nume falnic deoarece era alesul lui Dumnezeu, insarcinat de el sa duca restului lumii o cunoastere a Dumnezeului cerului (vezi Exod 19,5; 2Samuel 7,23; vezi p. 26-30).
La care. Aceasta se refera la conducatorii natiunii, chemati sa ofere poporului calauzire si care, prin urmare, ar fi trebuit sa fie modele de neprihanire si dreptate.