4:4 Duceti-va numai la Betel, si pacatuiti! Duceti-va la Ghilgal, si pacatuiti si mai mult! Aduceti-va jertfele in fiecare dimineata, si zeciuielile la fiecare trei zile!
Duceti-va numai la Betel. Sau ,,Veniti la Betel”. Amos il invita cu ironie pe Israel sa-si dovedeasca zelul pentru idolatrie si astfel sa-si sporeasca vina (vezi 1Regi 18,25-27). Betelul este mentionat in mod special din cauza ca era principalul sediu al cultului vitelului (vezi comentariul la Amos 3,14).
Ghilgal. Vezi comentariul la Osea 4,15.
In fiecare dimineata. In timp ce se dedau la idolatrie, israelitii pareau sa fie atenti sa continue cel putin o asemanare a cultului levitic regulat. Amos vorbeste ironic, probabil nu despre jertfa zilnica (vezi Numeri 28,3.4) ci despre jertfele aduse de israeliti individual, care nu era obligatoriu sa fie aduse zilnic. Adesea este adevarat ca aceia care calca fara rusine cele mai simple datorii morale manifesta o data cu aceasta purtare un mare zel religios si nu se mai opresc din cult. Zelul religios in sine, totusi, nu ofera vreo dovada cu privire la adevarata evlavie. Aceasta forma religioasa exterioara si aceste manifestari exterioare vin adesea ca o compensatie a lipsei de adevarata dreptate launtrica, iar astfel linistesc constiinta. Potrivit cu profetia, acest pacat al timpului lui Amos urmeaza sa existe in mod special si in timpul dinaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos (vezi 2Timotei 3,1.5). A pacatui si a face apoi penitente sub o forma religioasa este mai usor decat a rastigni firea pamanteasca si a te desparti de pacat. Totusi aceasta il linisteste pe calcatorul de lege tinandu-l intr-o complacere primejdioasa.
Trei zile. Literal ,,trei zile”. In LXX gasim ,,la fiecare trei zile”. Amos provoaca aici poporul, printr-o exagerare ironica, sa-si aduca zecimea la fiecare trei zile. Daca israelitii si-ar fi adus ,,jertfele in fiecare dimineata” si ar fi dat zecimile la fiecare trei zile si cu toate acestea nu s-ar fi vazut la ei nici o schimbare a inimii, si nu ar fi manifestat vreo pocainta adevarata, nimic nu s-ar fi castigat in plus decat o apostazie sporita fata de Domnul.