3:2 Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului: de aceea va voi si pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.
Numai pe voi. Legatura speciala a lui Dumnezeu cu copii lui Israel este deseori accentuata in Scripturi (vezi Deuteronom 4,7.20; 14,2; 2Samuel 7,23; 1Cronici 17,21; Romani 9,4.5). Cand Israel, ca natiune, a refuzat sa traiasca potrivit cu inaltele sale privilegii si sa accepte raspunderile ce-i reveneau, pozitia aceasta favorizata i-a fost luata si data familiei spirituale a lui Dumnezeu de pe pamant, biserica crestina (vezi p. 35, 36). Noi suntem adusi in familia lui Dumnezeu (vezi Galateni 3,26-29) prin nasterea noastra spirituala in Hristos ca Mantuitor (vezi Ioan 1,12.13; 3,3; 2Petru 1,4). Aceasta ne face ,,copii ai lui Dumnezeu” (1Ioan 3,1) si astfel ,,impreuna mostenitori cu Hristos” (Romani 8,17) si primitori ai harului si ai tuturor privilegiilor de familie (vezi Galateni 4,6.7).
Pedepsi. Din cauza inaltelor lor privilegii si a luminii abundente pe care Domnul a ingaduit-o sa straluceasca pe cararea lor, El il va pedepsi in mod deosebit pe Israel pentru nelegiuirile lui. Cu cat suntem mai constienti de rudenia noastra spirituala cu Dumnezeu, cu atat mai vrednica de pedeapsa este fapta lepadarii de Dumnezeu, si cu atat mai cuvenite urmarile unei astfel de purtari. De marile privilegii nu trebuie sa se abuzeze, altminteri ele vor atrage asupra noastra pedepse grele (vezi Luca 12,47.48). Iubirea lui Dumnezeu pentru noi inca dainuieste, fapt care-L determina sa incerce o alta cale, fie ea si una ,,ciudata”, pedeapsa, cu nadejdea de a ne aduce la o indreptare morala si spirituala (vezi Isaia 28,21).
Toate nelegiuirile voastre. Pacatul principal al regatului de nord al lui Israel era apostazia (vezi 3,14; 4,4; 5,4.5). Totusi, in capitolul acesta trebuie observat ca pacatele care in mod special atrag mustrarea divina si pedeapsa fagaduita sunt extrema coruptie morala, lacomia si luxul care la randul lor produc o nerusinata dispretuire a celor mai simple datorii pe care le datoram semenilor nostri si o asuprire violenta a saracilor. Acest din urma rau constituie in repetate randuri motivul unei aspre mustrari (vezi si 2,6.7; 4,1; 5,11.12; 8,5.6). Amos ii osandeste cu putere pe cei mari si pe cei bogati pentru neglijarea si folosirea gresita a bogatiei si influentei lor, binecuvantari care ar fi trebuit sa fie folosite pentru a indrepta coruptia si saracia existente.