9:32 Pe cand cerceta Petru pe toti sfintii, s-a pogorat si la cei ce locuiau in Lida.
Pe cand. (,,S-a intamplat”, KJV). Vezi Luca 1,8. Expresia este tipica pentru stilul lui Luca. El o foloseste de cel putin 39 de ori in evanghelia lui si de 14 ori in Fapte. Ea de obicei marcheaza o legatura in naratiune.
Cerceta. (,,Trecea”, KJV, ,,Trecand”, Nitz) Gr. dierchomai, ,,a trece prin”. Pentru semnificatia lui misionara vezi cap. 8,4 (cf. Luca 9,6).
Petru. De la acest punct pana la cap. 11,25, relatarea paraseste pe Saul si se indreapta catre lucrarea lui Petru. Din cauza aceasta, aceasta parte este uneori descrisa ca ,,Faptele lui Petru”. Este evident totusi ca Luca da relatarea aceasta a lucrarii lui Petru nu ca o biografie partiala a acestui stalp al bisericii, ci ca o parte a planului sau literar general de descriere a convertirii neamurilor. Cand, prin lucrarea lui Petru, aceasta noua faza a serviciului crestin era bine avansata pe drumul ei, scriitorul se reintoarce la viata lui Saul si se concentreaza la activitatile lui printre neamuri.
Naratiunea lui Luca (Fapte 8,25) lasase pe Petru, impreuna cu Ioan, predicand Evanghelia in satele Samaritene in drumul sau de inapoiere la Ierusalim. Dupa reintoarcerea sa a avut o vizita de 15 zile a lui Saul (Galateni 1,18). Dar e clar ca apostolii nu s-au restrans la Ierusalim; ei au mers mai departe pe teren si au servit grupelor de credinciosi de curand infiintate. Astfel de vizite au ajutat sa se unifice biserica tanara si sa promoveze cresterea ei echilibrata.
Pe toti. (,,Prin toate locurile”, KJV) Aceasta poate fi tradusa si ,,printre toti”, referindu-se fie la grupele bisericesti din v. 31, fie la ,,sfintii” mentionati mai tarziu in versetul acesta.
Sfintii Vezi v. 13.
Lida. Lod din VT (1 Cronici 8,13; Ezra 2,33; Neemia 7,37; 11, 35) cunoscut in timpurile moderne ca Ludd. Orasul fusese intemeiat de colonisti din semintia lui Beniamin (1 Cronici 8,1.12), in bogata campie a Saronului. Se gasea la 10 mile spre sud-est de Iope si o calatorie de o zi spre nord-vest de la Ierusalim (Iosif, Antiquities, XX 6.2), un sat ,,nu mai mic ca un oras in marime”. La cererea lui Iuda Macabeul, Demetrius Soter a transferat-o intre posesiunile Templului de la Ierusalim (1 Macabei 11,32-34). Sub stapanirea Romanului Cassius, vestit pentru brutala jefuire din partea lui a proprietatilor si fondurilor, locuitorii Lidei au fost vanduti ca sclavi (Iosif, Antiquities, XIV, 11.2, 275). Totusi, si-a recastigat fosta ei prosperitate si apare la data aceasta ca fiind sediul unei comunitati crestine infloritoare. In razboaiele care au precedat distrugerea Ierusalimului, a fost ars de Cestius Gallus, in anul 66 d.Hr. (Iosif, War, II, 19,1, 515,516), cand cea mai mare parte a locuitorilor ei se dusesera la Sarbatoarea Corturilor la Ierusalim, si a fost ocupata de Vespasian in anul 68 d. Hr. (ibid, IV, 8.1, 444). Cand cetatea a fost recladita, probabil de Adrian (c. 130 d.Hr.) a primit noul nume de Diospolis (cetatea lui Zeus). Ea a fost mai tarziu, sediul uneia din episcopiile principale ale bisericii siriene. Caracteristica ei principala pare sa fi fost saracia ei. Potrivit cu un comentariu vechi, Rabi Nathan (anul 160 d.Hr.) a spus: ,,Sunt zece parti de saracie pe lume, noua in Lydia (Lida) si una in restul lumii” (Midras Rabbah, la Estera 1,3, ed. Soncino, p. 30). E foarte probabil ca Filip evanghelistul a sadit credinta lui Hristos in acest oras. Orasul se afla aproape de drumul pe care ar fi calatorit Filip cand a strabatut ,,toate cetatile” in calea sa de la Azot la Cezareea (vezi Fapte 8,40).