9:27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, si le-a istorisit cum, pe drum, Saul vazuse pe Domnul, care i-a vorbit, si cum in Damasc propovaduise cu indrazneala in Numele lui Isus.
Barnaba. Pentru ce l-a primit Barnaba pe Saul, in timp ce ceilalti ucenici se temeau de el? Raspunsul s-ar putea gasi in caracterul lui, care pare sa fi fost de natura blanda si generoasa (vezi cap. 4,31.37). Multi comentatori sugereaza ca Barnaba a sustinut pe Saul, pentru ca il cunoscuse mai inainte. Daca lucrul acesta este adevarat, putem vedea pe Barnaba, pe temeiul increderii lui in caracterul de calitate superioara al lui Saul, crezand miracolul convertirii lui recomandandu-l bucuros apostolilor. Fapta lui plina de bunatate de asemenea marturiseste despre pozitia influenta detinuta de Barnaba in biserica.
La apostoli. Adica, l-a dus la acei apostoli care s-au intamplat sa fie atunci in Ierusalim. In relatarea mai specifica din Galateni 1,18.19, Saul insusi afirma ca a mers la Ierusalim ,,sa vada pe Petru”, si alt invatator pe care l-a vazut era ,,Iacob, fratele Domnului”. Desi primise insarcinarea sa direct de la Isus, dorea sa auda despre Domnul de la aceia care erau martori oculari ai vietii si lucrarii Lui timpurii. Intrucat sunt mentionati numai Petru si Iacov, e cu putinta ca ceilalti apostoli sa fi lipsit din Ierusalim la data aceea. Este iarasi cu putinta ca dupa ce a simtit pulsul bisericii, el sa nu fi facut nici un efort de a-si impune cu forta prezenta intre ei. El relateaza ca era ,,inca necunoscut la fata bisericilor lui Hristos, care sunt in Iudeea”. (Galateni 1,2.2). Expresia aceasta, insa ar putea sa insemne simplu bisericilor provinciale din Iudeea, desi era cunoscut personal membrilor din Ierusalim. Avand in vedere puternica lui activitate evanghelistica in Ierusalim (Fapte 9,28.29), nu e cu putinta sa fi ramas necunoscut bisericii din capitala. Pe de alta parte, vizita lui a durat numai 15 zile (Galateni 1,18) si a fost scurtata de atacurile la viata lui. (Fapte 9,29.30).
Le-a istorisit. (,,Le-a declarat”, KJV)- Gr. diegeomai, ,,a declara pe deplin”, ,,a declara amanuntit”. Lucrul acesta, asa cum afirma versiunea greaca mai lamurit, a fost facut de Barnaba in favoarea lui Saul. Lucrul acesta presupune o deplina istorisire a experientei sale de convertire de catre Saul, lui Barnaba, care apoi a repovestit minunata intamplare.
Vazuse pe Domnul. In nici una din relatarile celelalte ale intalnirii lui Saul pe drumul catre Damasc (cap. 9,3-9; 22,6-11; 26,12-18) nu e afirmat in mod specific ca el a vazut pe Domnul Isus. Totusi, in cap. 9,17; 26,26, se spune ca Domnul i S-a aratat lui Saul si in cap. 22,14 Anania vorbeste ca vazuse ,,pe Cel Drept” (,,Neprihanit”). Acum Barnaba spune clar ca pe drum ,,Saul vazuse pe Domnul”. Aceasta concorda cu pretentia de mai tarziu a lui Pavel – ,,N-am vazut eu pe Isus?” si ,,mi S-a aratat (Domnul) si mie”. (1 Corinteni 9,1; 15,8).
I-a vorbit. Un lucru important pentru apostoli era sa stie ca Hristos vorbise cu adevarat celui pe care Barnaba il luase pe garantie. Ei isi primisera insarcinarea direct de la Domnul (vezi Marcu 3,14; Matei 28,19.20 etc.) Ei urmau sa fie impresionati de faptul ca Saul fusese insarcinat personal de Acelasi Domn si Invatator.
Propovaduise cu indrazneala. Gr. parresiazomai, ,,a vorbi lamurit”, sau ,,liber”; de unde, ,,a devenit plin de incredere”, ,,a avea indrazneala” (cf. cap. 9,29; 14,3; 18,26; etc). Aici era dovada de natura veritabila a convertirii lui Saul. El apara curajos cauza pe care la inceput pornise sa o distruga. Barnaba stia foarte bine ca vestile despre lucrarea curajoasa a lui Saul avea sa faca o impresie adanca asupra vietii apostolilor si sa-i determine sa-l primeasca la fel ca pe unul de-ai lor.
Numele lui Isus. Vezi cap. 3,6,16