Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 9
|
9:1 Dar Saul sufla inca amenintarea si uciderea impotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, Saul. Vezi nota Aditionala 2 la cap. 4 Sufla. (,,Insufland”, Nitz). Gr. empneo, ,,a inspira” sau ,,a sufla”. Arestarea si macelarirea crestinilor erau, vorbind figurat, insusi aerul pe care-l respira Saul. Popoarele semite adesea asociau emotia maniei cu respiratia. Inca. Gr. eti, ,,inca”, legand naratiunea din cap. 9 cu cap. 8,3. In timp ce biserica se dezvolta in afara de Ierusalim (cap. 8,4-10) Saul a continuat sa o persecute inauntru si in jurul capitalei. Amenintarea si uciderea. (,,Amenintari si ucidere”, KJV; ,,Amenintare si omor”, Nitz). Mai bine ,,amenintare si ucidere”. Zelul persecutorului se intensificase; el vrea sa mearga la limite extreme pentru a desfiinta invatatura cea atat de hulita. El insusi recunoaste lucrul acesta in cap. 22,4; 26, 9-11. El nu incearca sa minimalizeze partea teribila pe care a avut-o in distrugerea bisericii. Parintii bisericesti timpurii vedeau un paralelism semiprofetic intre cuvintele lui Iacob: ,,Beniamin este un lup care sfasie; dimineata, mananca prada, iar seara imparte prada rapita” (Geneza 49,27) si purtarea aceluia care se falea ca e din semintia lui Beniamin (Filipeni 3,5) si care purta numele marelui erou, primul imparat al semintiei. Impotriva ucenicilor. Numele victimelor acestei persecutii continue nu sunt date, dar marturisirea ulterioara a lui Pavel: ,,Cand erau osanditi la moarte, imi dadeam si eu votul impotriva lor” (cap. 26,10) arata ca Stefan nu a fost singurul ucis la data aceea. Zelul lui Saul dat pe fata la moartea lui Stefan a dus la alegerea lui in Sinedriu (AA 102) si curand a fost investit cu autoritate de la preotii cei mai de seama sa urmareasca peste tot pe crestinii din Ierusalim. Daca se stia la Ierusalim ca samaritenii fusesera admisi in biserica (vezi cap. 8,1), ura iudeilor fara indoiala trebuie sa se fi intensificat. Marele preot. Ana sau Caiafa (vezi cap. 4,6), amandoi fiind saduchei, in timp ce Saul se falea ca e un strict fariseu (cap. 26,5). Dar curiozitatea acestei aliante (vezi vol. V, p. 51,52) nu l-a facut sa sovaie pe asprul persecutor. Coalitia dintre Saduchei si Farisei, care fusese alcatuita mai inainte impotriva lui Isus Hristos (Matei 26,8) a fost reinnoita impotriva urmasilor lui. Vezi inceputurile activitatii lui Pavel 9:2 si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umbland pe Calea credintei, atat barbati cat si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim. A cerut. (,,A dorit” KJV; ,,Ceru”, Nitz). De preferat, ,,a cerut”, sau ,,a solicitat” in favoarea sa, probabil pentru a justifica inaltarea lui in cadrul Sinedriului. Scrisori. Acestea erau hartiile care constituiau ,,puterea si invoirea” lui Saul (cap. 26,12). Reiese ca Roma a conlucrat cu autoritatile iudaice dand marelui preot puteri de extradare a fugarilor iudei. Autoritatea aceasta probabil dateaza de pe la 56 i. Hr. (Iosif, Antiquities, XIV, 8,5 [146-148]; conform cu 1 Macabei 15,15-24). Damasc. Cetatea aceasta e socotita ca una dintre cele mai vechi din lume. Locul ei era considerat in mod traditional scena uciderii lui Abel. Iosif, (Antiquities, I. 6,4 [145]) atribuie intemeierea orasului lui Uz, nepotul lui Sem (vol. I, p. 270). Aceasta cetate figureaza in istoria lui Avraam ca loc de nastere a administratorului sau (Geneza 14,2). David plaseaza acolo garnizoane (2 Samuel 8,6) dar sub Rezon, cetatea a devenit un centru al opozitiei lui Solomon (1 Regi 11,23-25). Raurile lui, Abana si Parpar erau, in ochii generalului Sirian lepros, Naaman, mai bune decat oricare din raurile lui Israel (2 Regi 5,12). Era centrul regatului sirian in aliantele si razboaiele cu Israelul si Iudeea (2 Regi 14,28; 16,9.10; Amos 1,3.5). Facea comert cu marfuri cu Tirul, cum si cu vin si lana alba, asa cum e notat de Ezechiel (cap. 27,16.18). In anul 333 i. Hr., generalul macedonean Parmenion, a cucerit cetatea pentru Alexandru cel Mare. A fost recastigata de romanul Pompei in anul 64 i. Hr. Pe vremea convertirii lui Saul, se gasea sub jurisdictia lui Vitellius, pe atunci guvernator roman al Siriei. Cand Tiberius a murit in anul 37 d. Hr., Vitellius s-a grabit sa se duca la Roma si Aretas IV, regele nabatanienilor, a pus stapanire pe Damasc si l-a guvernat printr-un delegat. Asa stateau lucrurile la data cand Saul a trebuit sa fuga din cetate. (2 Corinteni 11,82) Damascul alcatuia o oaza in pustiul Sirian. Raul Abana, alimentat de zapezile muntilor Anti-Liban, iriga terenul si-l facea foarte roditor. Cetatea era bine descrisa ca ,,o capitala predestinata”. Populatia ei era predominant aramaica, dar cetatea poseda o mare colonie iudaica. Naratiunea (Fapte 9,2.14) lasa a se intelege ca printre ei erau multi ,,ucenici ai Domnului” (v. 1). Dintre acestia, multi poate fusesera refugiati din cauza persecutiei din Ierusalim si din imprejurimile lui si sinagogile locale erau fara indoiala chemate sa aplice decretul Sinedriului din Ierusalim. Luca nu explica pentru ce a ales Saul locul acesta pentru lucrarea lui de pedepsire mai departe a bisericii. Motivele insa pot fi oferite: 1) Asa cum s-a notat, crestinii se refugiasera acolo, la o oarecare distanta considerabila de Iudeea. 2) Acolo erau convertiti crestini care erau cetateni ai locului. 3) Se poate ca Damascul sa fi devenit un centru departat al bisericii in dezvoltare. 4) Se poate ca Saul sa fi cunoscut bine autoritatile iudaice si putea sa conteze pe conlucrarea lor impotriva crestinilor. Sinagogile. Cetatea era cosmopolitana si probabil erau acolo iudei din multe natiuni. Ca si la Ierusalim (conform cu cele de la cap. 6,9) grupe nationale isi vor fi infiintat propriile lor sinagogi. Se apreciaza ca vor fi fost 30 sau 40 de sinagogi in cetatea Damascului pe vremea aceea. Fara indoiala, crestinii inca luau parte cu evlavie la sinagoga si tocmai contra acestora planuia Saul sa actioneze. Pe calea credintei. [ ,,Ai acestei cai”, KJV; ,,In calea Domnului”, Nitz]. Adica ,,unii care apartineau caii”. Cuvantul ,,cale” apare ca un sinonim timpuriu al crestinismului (conform cap. 19,9.23; 22,4; 24,14.22). Compara folosirea de catre Luca a ,,numelui” (cap. 5,41, RSV), ,,cuvantului” (cap. 4,4; 8,4; 14,25), ,,calea mantuirii” (cap. 16,17) si ,,calea Domnului” (cap. 18,25). Termenul poate sa-si fi avut obarsia in declaratia lui Hristos ca El este ,,calea” (Ioan 14,6), sau in referirea Lui, la ,,calea” cea stramta. (Matei 7,14) Atat barbati, cat si femei. Includerea femeilor printre victimele in perspectiva accentueaza furia de care era stapanit Saul impotriva crestinilor (conform cap. 22,4)- Legati la Ierusalim. Misiunea lui Saul lasa sa se inteleaga ca vina crestinilor depasea jurisdictia tribunalelor locale (vezi Matei 10,17) si ei trebuia sa fie deferiti Sinedriului (vol V, p. 67) din Ierusalim. Atat de mare era puterea preoteasca (vezi mai sus la ,,scrisori”) incat autoritatilor iudaice le era ingaduit sa aresteze pe cei pe care doreau, chiar si pe teritoriu strain. 9:3 Pe drum, cand s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer in jurul lui. Pe drum. (,,Pe cand calatoreau”, KJV; ,,Si mergand”, Nitz) Nu e posibilitatea acum de a cunoaste pe care cale au mers Saul si insotitorii sai, dar aveau posibilitatea de a alege cel putin doua cai. Una din acestea era calea principala pentru caravanele din Egipt la Damasc, care mergea paralel cu linia tarmului palestinian pana cand cotea spre rasarit ca sa treaca raul Iordan mai sus de Lacul Galileii si dupa ce trecea prin Gadara, o lua spre nord-est catre Damasc. Cele 150 de mile puteau sa fie facute intr-o saptamana. S-a apropiat de Damasc. (,,Aproape de Damasc”, KJV) Locul vedeniei lui Saul este necunoscut. Traditii in conflict si neintemeiate arata catre patru locuri diferite. Trebuie sa fi fost insa, relativ aproape de oras, deoarece insotitorii sai, ,,l-au luat de mana si l-au dus in Damasc” (v. 8, cf. AA 117). Cartea Faptelor da trei relatari a ceea ce a avut loc in apropiere de Damasc. Cu privire la micile naratiuni in relatarile biblice paralele, vezi Nota Aditionala la Matei 3, tabelul de mai jos compara punctele principale din cele trei relatari. CELE TREI RELATARI ALE CONVERTIRII LUI PAVEL Tabel A stralucit. Mai bine, ,,a fulgerat”. Capitolele 22,6; 26,13 identifica timpul zilei sau amiaza. Oricat de stralucitoare este lumina orbitoare a soarelui la amiaza zilei, Pavel mai tarziu spune ca lumina pe care el o vazuse din cer ,,intrecea pe a soarelui” (cap. 26,13). In mijlocul acestei strafulgerari el a vazut asa de clar pe Hristos proslavit, incat se include printre cei care au avut privilegiul de a vedea pe Domnul dupa invierea Sa (Fapte 9,17; 1 Corinteni 9,1; 15,8; AA 115). In ce priveste felul aratarii, e natural de a gandi ca ea a fost de felul aceleia care a izbit privirile lui Stefan (vezi Fapte 7,55.56). Cuvintele martirului: ,,Vad cerurile deschise si pe Fiul omului stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu”, au parut atunci ca blasfemie pentru zelul inflacarat al lui Saul, fariseul. Acum, Saul insusi, vede pe Fiul omului in slava Tatalui. Insotitorii lui Saul au auzit un glas dar n-au deslusit cuvintele (vezi cap. 22,9, cf cele de la cap. 9,7). Ei au vazut lumina (cap. 22,9), dar nu au deslusit chipul celui care vorbea (cf. Cele de la Ioan 12,29). Amanuntele acestea dovedesc realitatea experientei. 9:4 El a cazut la pamant, si a auzit un glas, care-i zicea: Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti? A cazut. Lumina din cer a fost asa de puternica, incat toti au cazut la pamant (cap. 24,14) desi Luca aici aminteste numai pe Saul. Nu e nici o dovada ca vreunul din ei a era calare. A auzit un glas. Comparatia cu cap. 9,7 si 24,9 sugereaza ca Saul a auzit si a inteles glasul care-i vorbea, in timp ce insotitorii sai au auzit sunetul fara a intelege ceea ce spunea. (vezi cap. 9,7). Saule. Pana la punctul acesta naratiunea a dat numele lui Saul in forma din greaca, Saulos. Aici si in capitolul 9,17; 22,7.13; 26,14, insa, e folosita forma ebraica a numelui, Saulos. Aceasta probabil reflecta cuvintele reale spuse: 1) de Isus, care potrivit cu cap. 26,14, a vorbit limba ebraica (aramaica) (vezi vol I, pag. 30); si 2) de Anania, care era probabil iudeu si deci vorbea ebraica (aramaica). In ce priveste repetarea numelui unei persoane in comunicari divine, cf. Geneza 22,11; 1 Samuel 3,10; Matei 23,37; Luca 10,41; 22,31. Pentru ce ma prigonesti? E o intrebare rascolitoare pe care Hristos a pus-o persecutorului; ea punea in discutie fundamentul purtarii lui si arata ca el nu cunoscuse pe Acela pe care Il persecuta atat de neinduplecat. Notati ca Hristos Se identifica atat de mult cu ucenicii Sai, incat suferintele lor devin suferintele Lui (AA 117). ,,In toata stramtorarea lor a fost si el in stramtorare” (Isaia 63,9 Nitz), si ,,cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor lui” (Zaharia 2,8). Ceea ce se facea ucenicilor Domnului, era socotit ca fiind facut Lui insusi (Matei 10,40). 9:5 Cine esti Tu, Doamne? a raspuns el. Si Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci inapoi cu piciorul intr-un tepus. Cine esti tu, Doamne? Saul inca nu va fi folosit cuvantul ,,Domn” in toata plinatatea intelesului N.T. El era exprimarea naturala de teama si respect (vezi Ioan 1,38). Dar Saul isi daduse oarecum seama de prezenta divina si arata aceasta prin folosirea din partea sa a apelativului: ,,Doamne”. Isus. Exista unele dovezi textuale (cf. p.10) pentru expresia ,,Isus din Nazaret”, sau ,,Isus Nazarineanul”. E posibil insa, ca aceasta sa fi fost introdusa de la cap. 22,8, unde apare in propria naratiune a lui Pavel. Isus din Nazaret este numele care a fost folosit batjocoritor de acuzatorii lui Stefan (cap. 6,14), insusi numele pe care Saul constrangea barbati si femei sa-L huleasca (cap. 26,11; cf. v. 9). Folosind numele acesta pentru Sine, Fiinta cereasca ce S-a aratat lui Saul Se identifica fara echivoc cu Hristos. Persecutorul capituleaza. Intelegerea ca Isus este Hristosul marcheaza punctul convertirii lui Saul si sfarsitul furiei sale prigonitoare. El a facut sa vada ceea ce maestrul sau, Gamaliel, sugerase mai inainte (cap. 5,39) ca a persecuta pe Isus insemna ,,a lupta impotriva lui Dumnezeu”. Vezi cap. 22,8; 26,15. Pe care-L prigonesti. Pronumele ,,tu” este exprimat emfatic in limba greaca, cum este si precedentul ,,Eu”. Aceasta asaza pe Hristos, in iubire, putere si slava, in impresionant contrast cu Saul persecutand, dar acum prosternat la pamant si infricosat. A fi greu. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea cuvintelor ,,ti-ar fi greu sa arunci inapoi cu piciorul intr-un tepus”. Totusi, exista un temei textual rational pentru aceste cuvinte in cap. 26,14. Desi cuvintele se gasesc in multe texte latine la cap. 9,5, ele nu apar in nici un manuscris grec. Prezenta lor in Biblia greaca tiparita, din care KJV a fost tradusa, se datoreaza faptului ca Erasmus (vezi Vol. I, p. 141,142), pregatind editia lui tiparita a NT Grec, le-a tradus in greceste din latina si le-a inserat in textul sau. In ce priveste comentariu la aceste cuvinte, vezi cap. 26,14. 9:6 Tremurand si plin de frica, el a zis: Doamne, ce vrei sa fac? Scoala-te, i-a zis Domnul, intra in cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci. Tremurand. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte, ,,Tremurand si plin de frica, el a zis: ,,Doamne, ce vrei sa fac?… i-a zis Domnul”. Totusi intrebarea lui Saul, ,,Ce sa fac, Doamne?” apare cu sprijin textual netagaduit in cap. 22,10. Ca si ultima parte a v. 5 (vezi mai sus la ,,Ar fi greu”), pasajul de fata nu se gaseste in nici un manuscris grecesc si se pare ca a aparut in KJV printr-o introducere facuta de Erasmus din Vulgata Latina. Scoala-te. Saul ramasese mai departe trantit la pamant, acolo unde cazuse. Intra in cetate. Aceasta sugereaza ca Saul si cei care il insoteau erau in apropiere de Damasc (cf. v.3). Ti se va spune. In cap. 26,16-18 Pavel da o relatare mai ampla a instructiunilor lui Hristos pentru el. Raportul lui Luca de aici este mult mai scurt. Instructiuni in plus sunt date prin Anania, in v. 15-17. 9:7 Oamenii care-l insoteau, au ramas incremeniti; auzeau in adevar glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Oamenii. Lui Saul i se daduse nu numai imputernicire pentru lucrarea lui de persecutare, dar si un numar de asistenti. Pe cat se pare, era planul de a dezradacina complet crestinismul din cetatea Damasc. Au ramas. (,,Au stat” KJV) Si ei fusesera trantiti la pamant (cap. 26,14). Probabil ei se ridicasera deja inaintea de Saul. Incremeniti. (,,Muti” KJV). Desi experienta a fost mai putin intensa pentru ei decat pentru conducatorul lor, ii lasase muti. Auzeau … glasul. (,,Auzind o voce”, KJV; Nitz). Gr. akonontes… tes phones. La prima vedere afirmatia aceasta pare sa contrazica ceea ce spune in cap. 24,9, unde Pavel declara ca tovarasii sai ,,n-au auzit glasul” (ten … phonen ouk ekousan). Totusi un studiu atent al celor doua relatari ajuta sa se explice aceasta discrepanta aparenta. Verbul akoua ,,a auzi”, se poate referi fie la capacitatea urechilor de a auzi un sunet (vezi Matei 11,15; 13,15), fie la capacitatea mintii de a intelege ceea ce e auzit (vezi Marcu 4,33; 1 Cronici 14,2). In pasajul de fata, cuvantul tradus ,,glas” (,,voce”) (phones) e la cazul genitiv. In limba greaca, aceasta arata ca insotitorii lui Saul au auzit numai sunetul glasului si n-au putut intelege ceea ce s-a spus. In cap. 22,9 cuvantul tradus ,,glas” (,,voce”) (phonen) e la acuzativ, si aceasta impreuna cu negativul ,,nu”, inseamna ca ei n-au auzit glasul destul de lamurit pentru a intelege ceea ce se spunea (cf. cap. 9,4, unde vorbind despre Saul care a inteles, Luca foloseste acuzativul spunand ca el ,,a auzit o voce” (ekousen phonen). Explicatia aceasta poate fi sustinuta mai departe si de faptul ca in cap. 22,9, Pavel declara de asemenea ca oamenii ,,au vazut in adevar lumina”, in timp ce versetul de fata spune ca ei ,,au ramas incremeniti… nu vedeau pe nimeni”. Ei au vazut lumina orbitoare, dar imaginea lor nu era destul de clara ca sa distinga pe Cel descoperit lui Saul in lumina. La fel, este logic de a intelege ca ei au auzit vocea, dar nu destul de clar pentru a intelege cuvintele rostite. Nu vedeau pe nimeni. (,,Nevazand pe nimeni”, KJV, ,,Nezarind pe nimeni”, Nitz) Ei au vazut lumina cereasca (cap. 22,9) dar n-au perceput chipul divin pe care Saul l-a vazut invaluit in acea lumina. 9:8 Saul s-a sculat de la pamant; si macar ca ochii ii erau deschisi, nu vedea nimic. L-au luat de maini, si l-au dus in Damasc. Ochii ii erau deschisi. (,,Nu vedea pe nimeni”, KJV). Dovezi textuale furnizeaza (cf. v.10) exprimarea ,,nu vedea nimic”. El fusese orbit de slava orbitoare a luminii ceresti (cf. cap. 22,11). Orbirea lui dovedea ca ceea ce vazuse nu era o simpla halucinatie. Pentru Saul insusi, orbirea se prea poate sa fi avut o insemnatate spirituala. El privise la sine ca fiind ,,calauza orbilor”, falindu-se ca vede clar (cf. Romani 2,19). Acum, pentru o vreme, pana cand lumina launtrica si externa va fi stralucit asupra lui, el trebuia sa accepte orbirea. Sufletul nou-nascut trebuia sa fie ca: ,,Un prunc plangand dupa lumina Fara alt grai decat un planset”. Unii comentatori gaseau dovada efectului permanent al acestei experiente asupra puterii lui de a vedea in faptul ca in general el isi dicta scrisorile (vezi 2 Tesaloniceni 3,17) ca folosea litere mari cand scria (vezi Galateni 4,11) si ca nu a recunoscut pe marele preot care poruncise ca sa fie lovit (vezi Fapte 23,2-5). Cea mai rezonabila din multele teorii cu privire la ,,ghimpele din trupul” sau este ca era o suferinta a ochilor, poate insotita de atacuri de dureri de moarte (vezi 2 Corinteni 12,7). Pe temeiul acestei presupuneri, dorinta fierbinte a galatenilor de a-si smulge ochii, daca era cu putinta, si sa-i dea lui, capata o deosebita semnificatie (vezi Galateni 4,15). L-au dus. Vederea insotitorilor sai era relativ neatinsa. Poate ca ei nu privisera atat de direct la slava orbitoare sau ca stralucirea deplina nu se abatuse asupra lor. In orice caz ei au fost in stare sa conduca pe Saul, ducandu-l de mana pe acela care pornise la drum in calitate de conducator al lor. Mandria lui Saul se preschimbase acum in smerenie. Misiunea lui era deja cunoscuta la Damasc si sosirea lui fusese asteptata cu ravna de partida preoteasca si temute de crestini. Acum venise, dar misiunea se prabusise. Scrisorile adresate sinagogilor n-au fost niciodata folosite. 9:9 Trei zile n-a vazut, si n-a mancat, nici n-a baut nimic. Trei zile. Conflictul din sufletul constiincios al lui Saul trebuie sa fi fost ingrozitor si au fost necesare trei zile intregi ca sa se ajunga la pace. In plus, Duhul lui Dumnezeu a folosit aceste trei zile de orbire pentru a ilumina mintea omului socat. In intunericul linistit, Saul a fost in stare sa-si reaminteasca profetiile mesianice, sa le aplice la Isus din Nazaret, si sa judece propriul sau trecut in lumina noilor sale convingeri. Cat de mare trebuie sa fi fost chinul lui sufletesc, cat de fierbinti trebuie sa fi fost rugaciunile lui pentru iertare, cat de dulce trebuie sa fi fost darul iertarii personale a lui Hristos! (vezi AA 118,120) N-a mancat, nici n-a baut nimic. Abstinenta nu a fost cu totul un act penitential. Chinul lui sufletesc a intrecut temporar cererea normala pentru hrana. Cele trei zile de orbire au fost o perioada de cercetare de sine si pocainta. 9:10 In Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis intr-o vedenie: Anania! Iata-ma Doamne, a raspuns el. Anania. In ce priveste intelesul numelui vezi cap. 5,1. Anania era un nume obisnuit la iudei. Numai e alta mentionare a acestui anume discipol in Scriptura, in afara de capitolul 22,12, unde Pavel il descrie ca un ,,barbat temator de Dumnezeu, dupa lege, si pe care toti iudeii care locuiesc in Damasc, il vorbeau de bine”. E cu putinta ca aceste calitati sa-l fi facut conducator al comunitatii crestine si l-a pregatit sa fie robul Domnului pentru Saul. Nu se stie cum a devenit el crestin. Se poate ca sa fi aderat la Mantuitorul in timpul vietii pamantesti a lui Hristos sau sa fi fost printre iudeii convertiti in ziua Cincizecimii sau la o alta data ulterioara. El poate ca dupa aceea va fi fost constrans sa fuga din Ierusalim de persecutia care a urmat mortii lui Stefan. Acestea insa sunt numai presupuneri. Dar e clar din cuvintele pe care Anania le-a folosit in exprimarea repulsiei sale de a vizita pe Saul (cap. 9,13.14) ca el inca avea legaturi de incredere cu Ierusalimul, deoarece stia de prapadul, pe care persecutorul il cauzase, si de scopul misiunii lui la Damasc. Intr-o vedenie. Dupa cum Anania fusese pregatit printr-o vedenie sa viziteze pe Saul, tot asa Saul a fost pregatit pentru o vizita din partea lui Anania (v. 12). Cu privire la aceasta pregatire prin vedenie si similaritatea la pregatirea lui Petru si a lui Corneliu (cap. 10,1-18), Conybeare si Howdon remarca: ,,Pregatirea simultana a inimii lui Anania si a lui Saul si pregatirea simultana a aceleia a lui Petru si a lui Corneliu, intrebarile si ezitarile lui Petru si intrebarile si ezitarile lui Anania – unul indoindu-se daca e cazul sa incheie legaturi de prietenie cu neamurile, celalalt indoindu-se daca e cazul sa se apropie de vrajmasul bisericii – ascultarea fara ezitare a fiecaruia, cand a fost facuta clar cunoscuta voia divina – starea sufleteasca in care au fost gasiti atat fariseul, cat si sutasul, fiecare asteptand sa vada ce le va spune Domnul – aceasta stransa analogie nu va fi uitata de aceia care citesc cu respect cele doua capitole consecutive (cap. 9 si 10), in care sunt narate in Faptele Apostolilor, botezul lui Saul si botezul lui Corneliu”. (,,Viata si epistolele apostolului Pavel”, pag. 94). Iata-ma Doamne! Aceste cuvinte exprima promptitudinea lui Anania de a executa instructiunile Domnului. Compara exemplele lui Samuel (1 Samuel 3,1-10) si Isaia (Isaia 6,8). 9:11 Si Domnul i-a zis: Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama Dreapta, si cauta in casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; Ulita. (,,La strada”, KJV; Nitz) Gr. rhume, o trecere stramta de la doua siruri de case. Numele era aplicat uneori la cai mai largi. Chiar si asa, ,,ulita” trebuie sa fi fost ingusta fata standardele apusene. Dreapta. O ulita lunga si dreapta, acum cunoscuta sub numele de Sultaniyeh, inca mai trece prin Damasc de la rasarit la apus, si poate e aceeasi pe care a mers Anania pentru a intalni pe Saul in casa lui Iuda. Nivelul actual al ulitei este cu vreo 90 de trepte deasupra celui de pe vremea lui Saul, asa ca nu este cu putinta de a identifica casa unde a locuit Saul. Iuda. Raportul nu da nici o informatie cu privire la acest Iuda sau pentru ce Saul fusese condus la casa aceasta. Acest raport intreg arata cat de amanuntite erau atat cunostinta Domnului, cat si planuirea Lui. Saul un om din Tars. ,,Saul din Tars”, KJV; ,,Saul, cu numele Tarsean”, Nitz). Pasajul acesta indica pentru prima data in Scriptura locul de nastere a apostolului (cf. Nota Aditionala nr. 2, de la cap. 7; vezi harta de la pagina 226). Pozitia lui fizica garanta importanta Tars-ului. Desi se gasea la 10 mile spre interior de la tarm, un port sigur se afla intre cetate si mare si mici ambarcatiuni puteau sa ajunga pana la oras. Dincolo de marginile orasului se inaltau muntii Taurus, care prin cheile lor inguste, numite Portile Ciliciene, ofereau un acces spre interiorul Asiei Mici. Dar vechea cetate era vestita pentru mai mult decat pozitia ei strategica. Era vestita ca o cetate universitara si era uneori cunoscuta ca Atena Asiei Mici. Savantii ei erau respectati pentru maiestria lor in stiinte, si intre filozofii ei se gaseau multi istorici vestiti, care s-ar fi putut sa aiba vreo influenta asupra propriei perspective a lui Saul. In domeniul industriei, un loc important il ocupa fabricarea corturilor – meseria lui Saul (cap. 18,3) detinea un loc de frunte. Se roaga (,,Face rugaciune”, KJV). Mai degraba, ,,se roaga”, denotand continuitatea in rugaciune (conform 1 Tesaloniceni 5,17). Aici este intr-adevar un contrast intre amenintarea si uciderea pe care persecutorul o sufla cand se apropia de Damasc si dedarea la rugaciune si umilinta in care traia acum. Rugaciunile lui Saul vor fi cuprins o cerere de iertare pentru trecut, lumina si intelepciune pentru viitor, putere pentru lucrarea la care era chemat acum si mijlocire pentru aceia pe care ii persecutase mai inainte. 9:12 si a vazut in vedenie pe un om, numit Anania, intrand la el, si punandu-si mainile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea. Vedenie. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre pastrarea si omiterea acestor cuvinte, totusi Saul a fost informat probabil in felul acesta. Nu e lucru curios ca Domnul care S-a descoperit pe calea catre Damasc sa asigure succesul planurilor Sale, dand aproape simultan vedenii celor pe care El planuia sa-i aduca laolalta. Un om. Desi Isus vorbeste lui Anania, relateaza punctul de vedere al lui Saul. Pare clar din descrierea lui Anania ca pe atunci ii era necunoscut lui Saul. Intrand. Notati felul indirect in care Domnul da aici instructiunile Sale lui Anania: El repovesteste vedenia si asteapta ca Anania sa faca din ea o actualitate, gasind pe Saul si redandu-i vederea. 9:13 Doamne, a raspuns Anania, am auzit de la multi despre toate relele, pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai in Ierusalim; Am auzit de la multi. Anania se da inapoi de la porunca prezentata. Duhul lui ascultator, dar omenesc, respingea gandul de a servi cuiva, cu reputatia lui Saul. Cu respect, el obiecteaza Domnului. Cuvintele arata ca Anania traise in Damasc si ca nu sosise chiar atunci de la Ierusalim (conform cele de la v. 10). Ele arata de asemenea cat de raspandita printre crestini era cunoasterea furiei atacurilor lui Saul asupra bisericii. Relatarile erau cu tristete confirmate de refugiatii care venisera in cetate de la Ierusalim. Toate relele. (,,Cat de mult rau”, KJV). Vezi cap. 8,1.3; 9,1) Sfintilor. In ce priveste fundalul termenului, vezi Psalmi 16,3. In ce priveste semnificatia lui la crestini, vezi Romani 1,7. E interesant ca aceasta folosire timpurie a cuvantului in N.T. (conform Matei 27,52, sa vina din parte lui Anania, trimis spre a fi instructorul lui Saul si ca a fost dupa aceea atat de des folosit de apostolul insusi (Romani 1,7; 15,25; 16,2; 2 Corinteni 1,1; Efeseni 1,1; Filipeni 1,1 etc.). 9:14 ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau. Putere. (,,Autoritate”, KJV). Aceasta era autoritatea oficiala exprimata in scris pe care Saul o ceruse personal (vezi vers 1,2). Toti care cheama. A chema pe Hristos, inseamna a crede in El. Vezi cap. 2,21, cf. Fapte 9,21; 1 Corinteni 1,2; 2 Timotei 2,22). 9:15 Dar Domnul i-a zis: Du-te, caci el este un vas, pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea imparatilor, si inaintea fiilor lui Israel; Du-te. (,,Du-te in calea ta”, KJV). Cuvintele ,,in calea ta”, nu se gasesc in nici un text grec. Nedumerirea lui Anania pornea din necunoasterea din partea sa a adevaratei stari de lucruri. Dar Domnul cunostea fiecare imprejurare din situatia aceasta si ca atare a indrumat bine pe servul sau. Vas. Gr. skenos ,,vas”, ,,unealta”, e folosit cu o vasta gama de intelesuri in NT conform Matei 13,48; Luca 8,16; Ioan 19,29; Faptele Apostolilor 10,11; Romani 9,21; 2 Corinteni 4,7; 1 Tesaloniceni 4,4). Era folosit de scriitori clasici cu privire la sclavii folositori si vrednici de incredere. Tocmai in sensul acesta aplica Domnul pe skenos la Saul, ca instrument cu care el va realiza voia Lui milostiva fata de neamuri. Cuvantul pentru ,,ales” ( ekloge), care apare aici pentru prima data in NT, este tradus ,,alegere” in toate celelalte cazuri. Duca numele Meu. Lucrul acesta explica scopul Domnului in alegerea lui Saul, el urma sa poarte numele lui Hristos sau sa dea pe fata caracterul Lui (vezi cap. 3,16) Neamurilor. Neamurile sunt asezate pe locul intai in liste, pentru ca domeniul de activitate al lui Saul urma sa fie in deosebit printre ele (vezi Rom, 1,13.14;11,13). Aceasta trebuie sa fi fost o revelatie uimitoare pentru Anania care, ca un iudeu cucernic, inca nu-si daduse seama ca lumea intreaga urma sa afle de Hristos. Dar acum vede in omul despre care auzise numai ca este un mare persecutor, unul care fusese ales, instruit si facut mai pregatit decat toti ceilalti pentru lucrarea de raspandire a Evangheliei in lumea intreaga. Imparatilor. Cuvintele gasesc implinire suficienta, dar poate nu exclusiva in vorbirea lui Pavel inaintea lui Agripa (cap.24,1.2) si poate inainte Nero (vezi cap 2 Timotei 4, 14). Fiilor lui Israel. Desi apostol al neamurilor, Pavel a predicat iudeilor cu orice prilej (vezi cap. 13,5;14,1;17,1.10; 18,4. 19; 19,8) 9:16 si ii voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu. Ii voi arata. Aceasta sugereaza o instruire speciala data de Hristos lui Saul, poate printr-o vedenie ( cf cap. 20,23). Perspectiva suferintei facea ca cineva sa sovaie sa se angajeze intr-o lucrare pentru Saul din Tars, insa aceasta urma sa fie o provocare. La urma sa-l faca in stare, daca nu sa ispaseasca trecutul, cel putin sa aduca roade vrednice de pocainta lui. Implinirea previziunii de suferinte e relatata in 2 Corinteni 11,23-28, si, cu mai putine detalii, in 2 Corinteni 6,4,5. Vezi si cele de la Matei. 5,10-12; Fapte 14,22; Romani 8,17; 2 Tim. 2,12. 9:17 Anania a plecat; si, dupa ce a intrat in casa, a pus mainile peste Saul, si a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea, si sa te umpli de Duhul Sfant. Anania a plecat. El accepta asigurarile Domnului si da ascultare de indata. A pus mainile. (,,Punand mainile”, KJV; Nitz) Actul acesta avea un indoit scop: 1) sa vindece (vezi Marcu 16,18) si 2) sa acorde Duhul Sfant (conf. cele de la Fapte 6,6). Actul a servit sa confirme vedenia lui Saul ( cap.9,12) si sa identifice pe vizitatorul trimis de Cer. Frate Saule. Persecutorul de mai inainte se detasase de autoritatile iudaice si pe cat se pare avea slaba speranta sa fie acceptat de crestini. Folosirea de catre Anania a titlului ,,frate” urma sa linisteasca si sa potoleasca temerile. Anania foloseste aceeasi forma ebraica (aramaica) de nume (Saoul) pe care deja o folosise Isus in vedenie pe calea catre Damasc (vezi v. 4). Domnul Isus. (,,Domnul, insusi Isus”, KJV, Nitz) Acest titlu compus combina titlul deja folosit de Saul pentru interlocutorul sau ceresc (v. 5) si propria Sa identificare de Sine ca ,,Isus” (v. 5). Lucrul acesta urma de asemenea sa linisteasca pe omul doborat. S-a aratat. Faptul ca Anania, pana aici necunoscut lui Saul, cunostea deja revelatia de pe drumul spre Damasc, trebuie sa fie confirmat lui Saul realitatea a ceea ce el vazuse si auzise. M-a trimis. Aceasta leaga vedenia lui Pavel de pe drum si vizita lui Anania. Saul putea acum sa astepte instructiunea fagaduita (v. 6) despre care e data o relatare mai deplina in cap. 22,14-16. Sa capeti vederea. (,,Sa-si capeti vederea”, KJV; ,,Ca iarasi sa vezi”, Nitz) Literal, ,,sa privesti”, insemnand sa-ti recapeti vederea. E aici o stransa legatura intre punerea mainilor, recuperarea vederii si umplerea cu Duhul Sfant. Sa te umpli. (,,Sa fi umplut”, Nitz). Compara cu Fapte 2,4; 4,31; Efeseni 5,18). 9:18 Chiar in clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat, si a fost botezat. Solzi. Gr. lepides, folosit de Hipocrate ca un termen tehnic pentru o boala a ochilor. Intrucat orbirea lui Saul a fost rezultatul unei manifestari supranaturale, ar fi zadarnic de a incerca sa se identifice maladia lui in terminologia medicala moderna. Totusi, e de inteles ca Luca foloseste un termen medical pentru a descrie starea lui Saul. Si-a capatat iarasi vederea. Literal, ,,a privit in sus”, insemnand ,,si-a recapatat vederea” (,,Indata”, KJV). Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea acestui cuvant. Ca vindecarea a fost instantanee e clar din cuvantul ,,indata” (,,in clipa aceea”). Botezat. Raportul mai pe larg din cap. 22,16 arata ca Anania a indemnat pe Saul sa se supuna ritualului. Este clar ca botezul era privit ca o conditie pentru admiterea in biserica (vezi Matei 3,6; Fapte 22,16). Nici o vedenie si descoperire a Domnului, nici o intensitate a convingerii personale, nu-l scutea pe Saul de botez. Botezul urma probabil sa aiba loc in unul din raurile Abana sau Parpar, mentionate in naratiunea despre Naaman (2 Regi 5,8-14). Ritualul a fost oficiat de Anania, ca reprezentant al lui Hristos. (AA 122). 9:19 Dupa ce a mancat, a prins iarasi putere. Saul a ramas cateva zile cu ucenicii, care erau in Damasc. A mancat. (,,A primit hrana”, KJV; ,,Luand mancare”; Nitz). Prima propozitie din versetul acesta pare sa se potriveasca mai bine la sfarsitul versetului 18. Pentru folosirea cuvantului vezi Matei 3,7. Cele trei zile de post ale lui Saul trebuie sa-l fi lasat slab. A prins iarasi putere. (,,A fost intarit”, KJV; ,,Se intari”, Nitz). Asa cum zice Calvin: ,,El nu si-a improspatat trupul cu hrana pana nu a primit sufletul sau putere.” Atunci si trupul, si sufletul au fost imputernicite pentru lucrarea care le statea inainte. Saul. (,,A fost Saul”, KJV; ,,Si Saul”, Nitz). Dovezile textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea, ,,el a fost”, referindu-se, natural, la Saul. Cateva zile. (,,Anumite zile”, KJV). Gr. hemerai tines e folosit de Luca si la Fapte 10,48; 15,36; 16,12; 24,24; 25,13 si in fiecare caz arata o perioada scurta de timp. El descrie timpul cat Petru a stat cu Corneliu, timpul scurt petrecut de Pavel si Barnaba la Antiohia, scurta ramanere a lui Pavel la Filipi, restransul timp cat Pavel a fost tinut la Cezarea inainte de a fi amintit de Felix si o perioada asemanatoare intre sosirea lui Festus si vizita lui Agripa, facuta pentru a-l saluta ca noul guvernator. Aici el se gaseste in contrast cu expresia ,,multe zile” din cap. 9,25, care inseamna, in mintea scriitorului, o perioada ceva mai lunga. Este probabil, din felul in care ,,ucenicii” sunt mentionati aici, ca erau multi crestini in Damasc, chiar la aceasta perioada timpurie. Saul a fost acum primit de ei nu ca un vrajmas, ci ca un frate. Lucrarea credinciosului Anania acum este savarsita si el nu mai apare in nici o alta scena din cartea Faptelor. 9:20 Si indata a inceput sa propovaduiasca in sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Indata. Hristos a vindecat ,,indata” (,,chiar in clipa aceea”) pe Saul (v. 18); Saul a inceput ,,indata” marturisirea sa. Cele doua adverbe deriva de la acelasi cuvant grec. Sa propovaduiasca. (,,Predica pe Hristos”, KJV; ,,Predica pe Isus”, Nitz). Dovezile textuale atesta (cf. p. 20) exprimarea ,,Isus” preferata fata de ,,Hristos”, care inca nu era folosit in general. Predicarea ca Isus din Nazaret era Hristosul, Mesia cel de multa vreme asteptat, a fost totdeauna continutul soliei apostolului catre iudei. Predica lui Saul, ca si cea a lui Petru (vezi cap. 2,16), urma cu certitudine sa aiba un puternic fundal profetic. (AA 123, 125) In sinagogi. Saul s-a dus, ca si Hristos (vezi Luca 4,16), in sinagogi ca fiind locurile cele mai probabile de a oferi ascultatori pentru proclamarea din partea sa a Evangheliei. Ca un pazitor al Sabatului, el urma sa se duca la sinagogi in Sabat. Ca apostol, el urma sa proclame acolo Evanghelia. In loc de a preda conducatorilor sinagogilor scrisorile pe care le primise de la conducatorii din Ierusalim (Fapte 9,2), el le-a vestit Evanghelia din partea unei Autoritati mult superioare celei a celor mai de seama preoti. In ce priveste practica lui Pavel de a predica ,,copiilor lui Israel” in sinagogi, vezi v. 15. Fiul lui Dumnezeu. In ce priveste semnificatia titlului, vezi Luca 1,35. Acesta este unicul caz in care titlul este folosit Isus in Faptele. Ceea ce proclama Pavel era: 1) ca Hristos era cu adevarat Fiu al lui Dumnezeu nu mai putin de cum era fiu al lui David; 2) ca Isus din Nazaret fusese aratat ca e Hristosul. Nu numai ca aceasta era o nedumerire pentru iudei (cf. cele de la Matei 22,41-48), dar le parea o pretentie hulitoare. Se cerea mult har ca iudeii sa accepte solia situatiei unice de Fiu al lui Dumnezeu, Isus Hristos. 9:21 Toti cei ce-l ascultau, ramaneau uimiti, si ziceau: Nu este el acela care facea prapad in Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Si n-a venit el aici ca sa-i duca legati inaintea preotilor celor mai de seama? Uimiti. Vezi cap. 2,7. Uimirea aceasta e de inteles in lumina reputatiei lui Saul ca persecutor al crestinilor. Autoritatile sinagogilor poate erau instruite sa dea lui Saul sprijin in lucrarea pe care avea sa o faca. E clar din cele ce urmeaza ca faima lui era bine cunoscuta pentru iudeii din Damasc. Facea prapad. (,,Ii prapadea”, KJV; ,,Nimici”, Nitz). Sau, ,,facea prapad intre ei”. Pavel foloseste acelasi verb pentru a descrie propria sa purtare (Galateni 1,13.23). Din expresia puternica folosita aici este evident ca macelarirea crestinilor in Ierusalim n-a fost limitata la uciderea lui Stefan. Chemau numele acesta. Vezi cap. 2,21; 3,16; 4,12. A venit el aici. Mai degraba, ,,venise aici”, lasand a se intelege ca scopul lui Saul la venirea in Damasc fusese abandonat. 9:22 Totusi Saul se intarea din ce in ce mai mult, si facea de rusine pe Iudeii, care locuiau in Damasc, dovedind ca Isus este Hristosul. Saul crestea (KJV). El crestea in experienta si eficacitate. Duhul Sfant ii dadea din ce in ce mai multa putere, pe masura ce timpul trecea. Se intarea. (,,Crestea in putere”, KJV). In anii de mai tarziu, cuvantul acesta a avut un loc tot mai de seama in gandirea lui Pavel: ,,Pot totul in Hristos, care ma intareste”. (Filipeni 4,13) Se intelege ca ,,puterea” lui Hristos era ceea ce ,,in slabiciune se desavarseste” (2 Corinteni 12,9). Hristos era cel care l-a ,,facut in stare”, sau ,,l-a intarit”, pentru lucrare. (1 Timotei 1,12) si tot Hristos a fost Cel care l-a ,,intarit” in incercarile de incheiere ale vietii sale (2 Timotei 4,19). Facea de rusine. (,,Uluia”, KJV; ,,Punea in incurcatura”, Nitz). Gr. sugchuno, ,,a turna laolalta”, ,,a zapaci”, ,,a ului”. Educatia pe care el o primise de la Gamaliel ii era de mare folos. El putea folosi acum deplina lui cunoastere a stiintei iudaice pentru sprijinirea proaspetelor lui convingeri. Metodele lui recomandau credinta sa acelor iudei care cu inima curata asteptau Nadejdea lui Israel, dar acestia, din nefericire, nu erau partea cea mai numeroasa a ascultatorilor sai. Restul iudeilor erau ,,uluiti”. Ei ascultau cum Scripturile lor erau aplicate la viata lui Isus de o minte competenta. Ei continuau a respinge pe Mantuitorul, dar nu avansasera destul de mult pentru a ataca pe Saul. Dovedind. (,,Dumirindu-i”, Nitz) Gr. sumbilaza, ,,a uni laolalta”, ,,a face o persoana sa se uneasca impreuna cu alta in concluzie”; prin urmare, ,,a demonstra”, ,,a dovedi”. Cu o iscusinta desavarsita, Saul prezenta profetiile despre Mesia ca implinite in Isus din Nazaret. Ca Isus este Hristosul. (,,Ca acesta este Hristos”, KJV; ,,Acesta este Hristosul”, Nitz). Sau, ,,acesta este Unsul (Mesia).” 9:23 Dupa catva timp, Iudeii s-au sfatuit sa-l omoare; Catva timp. (,,Multe zile”, KJV, ,,Zile destule”, Nitz) Gr. hemerai hikamai, o expresie care se refera in v. 43 la timpul pe care Petru l-a petrecut in Iope, in cap. 18,18 (tradusa ,,destule zile” (o buna bucata de vreme”) la timpul cat Pavel a ramas in Corint dupa audierea lui inaintea lui Galio; si in cap. 27,7 (tradusa ,,in timp de mai multe zile”) la timpul calatoriei lui spre Roma. Reiese deci ca expresia cuprinde o perioada de timp destul de lunga, dar indefinita. In contrast, ,,cateva zile”, denota o perioada mai scurta (vezi cap. 9,19). Distinctia aceasta e de mare valoare in incercarea de a reconstrui aceasta perioada din viata apostolului. Cele ,,cateva zile” din v. 19, si ,,multe zile” (,,catva timp”) din versetul de fata, par sa distinga doua perioade de sedere la Damasc. Cea dintai a fost scurta si s-a terminat cu punerea in uimire a iudeilor de catre Saul (v. 22). A doua a fost mai lunga, si s-a sfarsit cu fuga lui din Damasc (v. 23-25). Vizita in Arabia (Galateni 1,15-18) poate fi cel mai bine plasata intre aceste doua perioade (AA 125-128). Luca nu face nici o mentiune cu privire la o astfel de vizita, dar Pavel afirma ca s-a dus in Arabia, la scurt timp dupa convertirea sa, inainte de reintoarcerea sa la Damasc si inainte de a se duce din nou la Ierusalim (Galateni 1,15-18). Dupa criza de pe calea spre Damasc, odihna si retragerea erau de dorit si comuniunea linistita cu Dumnezeu era necesara spre a-l pregati pentru anii de munca istovitoare care-i stateau in fata. Daca cei ,,trei ani” din Galateni 1,18 sunt socotiti de la convertirea lui Saul, atunci ambele vizite la Damasc ar fi cuprinse in perioada aceea si ramanerea in Arabia, si ramanerea timp de ,,multe zile” in oras n-are voie sa fie extinsa peste masura de mult. Asezarea precisa a ,,Arabiei” unde s-a dus Saul, e necunoscuta. Totusi, faptul ca pe vremea aceea Damascul era ocupat de trupele lui Aretas, regele din Arabia Petra sau Nebatea (vezi harta din fata pag. 321, vol. V), face posibil faptul ca Saul s-a dus in regiunea aceea. Aceasta era o arie atat de mare, intinzandu-se de la hotarele Egiptului pana la vecinatatile Damascului, incat nu da nici o idee specifica cu privire la locul unde s-a dus Saul. Si nici nu sunt date certe pentru fixarea timpului vizitei sale. Pentru fapte cronologice relevante, vezi p. 100. Perioada lipsei lui Saul probabil a fost marcata de o mare crestere in comunitatea crestina din Damasc, cu un tip de disciplina si cult similar cu acela din Ierusalim. Din cate se stie, inca nu fusesera admisi in biserica, convertiti dintre neamuri si predicarea Evangheliei inca era restransa la iudei. Cu afectiune intensa pentru fratii sai dupa trup (Romani 10,1), Saul a pornit la o lucrare viguroasa de evanghelizare intre ei, pana cand antagonismul lor indarjit l-a indepartat din Damasc. Saul insusi gusta acum ura care fusese revarsata impotriva lui Stefan. S-au sfatuit. Autoritatile au fost provocate sa unelteasca impotriva lui Hristos din cauza succesului lucrarii Lui. (vezi Matei 15,21; 19,3; Ioan 5,16). Tot asa lucrarea lui Saul a impins pe iudei la impotrivire ucigasa. Aprecierea data de ei marturiei noului apostol poate fi evaluata dupa masurile drastice pe care le-au luat in incercarea lor de a nimici pe Saul. 9:24 si uneltirea lor a ajuns la cunostinta lui Saul. Portile erau pazite zi si noapte, ca sa-l omoare. Uneltirea lor. (,,Sfatul lor”, Nitz). Gr. epiboule, ,,plan impotriva cuiva”, prin urmare ,,uneltire”. Acelasi cuvant e folosit in capitolul 20,3.19; 23,30, dar e specific pentru Fapte. El implica o actiune planuita de a ucide pe Saul. El a ajuns sa afle de uneltire poate prin unul din ucenicii sai (vezi cap. 9,2 5). Faptul ca a fost avertizat arata ca isi facuse prieteni in oras si ca acestia erau dispusi sa-l ajute in imprejurarea grea in care se afla acum. Pazite. Mai degraba, ,,supravegheau”, in ascuns, zi si noapte. In ce priveste detalii cu privire la acest incident din viata apostolului, vezi 2 Corinteni 11, 32.33. O parte activa in uneltirea contra lui Saul a fost indeplinita de etnarhul (guvernatorul) cetatii. Etnarhul acesta reprezenta pe Nabateanul Aretas, rege al Arabiei Petraea, care isi avea capitala la Petra din vechiul Edom. El era tatal fostei sotii a lui Irod Antipa, care a divortat pentru a se casatori cu Irodiada (vezi vol V, pg. 40,64). In ce priveste o sugestie cu privire la felul in care Aretas ajunsese in posesia Damascului, vezi Fapte 9,2. Au fost gasite monede din Damasc, purtand numele lui August si al lui Tiberiu, dar n-a fost gasita nici o moneda din timpul domniei succesorilor lui Tiberiu, Caligula si Claudiu. Tiberiu fusese prieten si sprijinitor al lui Irod Agripa contra lui Aretas, dar e cu putinta ca imparatul Caligula sa fi inversat politica aceasta si a creat o noua etnarhie, in favoarea lui Aretas, predecesorilor caruia apartinuse Damascul (Iosif, Antiquities, XIII, 15.2, 392). Etnarhul pare ca dorea sa cultive favoarea populatiei numeroase, iudaice si privind pe Saul, ca la un tulburator al pacii publice, a luat masura pentru arestarea si condamnarea lui. Din relatarea lui Luca reiese ca iudeii si-au asumat un rol important in raspunderea pentru prinderea lui Saul. Istorisirea personala a lui Pavel (2 Corinteni 11,32) nu e in conflict cu aceasta, dar arata ca ei aveau sprijinul etnarhului. Fara indoiala ca la fiecare poarta a cetatii, pe unde ar fi putut incerca sa scape un fugar, erau stationate santinele, pentru a impiedica fuga lui Saul. 9:25 Dar intr-o noapte, ucenicii l-au luat si l-au coborat prin zid, dandu-l jos intr-o cosnita. Ucenicii. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) expresia ,,ucenicii sai”. Aceasta bine intemeiata exprimare e in acord cu implicatiile expresiei ,,multe zile” din v. 23. La a doua lui vizita la Damasc, Saul a ramas destul de mult timp pentru a aduna in jurul sau un numar de urmasi care l-au acceptat ca invatator si care erau dispusi acum sa-si riste viata pentru siguranta lui. Cosnita. Gr. spuris, ,,cosnita”, probabil un cos de mana, ca in Matei 15,37. Dar in 2 Corinteni 11,33 Pavel il descrie printr-un alt cuvant, sargane, ,,un cos de rachita sau un geamantan din franghii”, care ar fi destul de mare ca sa tina un om. Experienta aceasta este mentionata de Pavel in legatura cu ,,slabiciunea” sa (in care el poate va fi cuprins micimea traditionala a staturii sale) cu care el era multumit sa se laude (2 Corinteni 11,30). Fuga s-a facut printr-o deschizatura sau ,,fereastra” in zidul orasului (cf. cu 2 Corinteni 11,33), asemenea cu scaparea iscoadelor din casa lui Rahav, (Iosua 2,15) si a lui David din propria casa, (1 Samuel 19,12). Saul pare sa fi fost constient de nepotrivirea situatiei sale; el era salvat, intr-un fel cam dezonorant, chiar de catre oamenii pe care el venise sa-i distruga! 9:26 Cand a ajuns in Ierusalim, Saul a cautat sa se lipeasca de ucenici; dar toti se temeau de el, caci nu puteau sa creada ca este ucenic. Ierusalim. Fuga aceasta din Damasc la Ierusalim vine dupa perioada de trei ani de ramanere in Arabia (vezi Galateni 1,17.18). In felul acesta ar fi fost prima vizita a lui Saul in capitala de dupa ziua cand el pornise spre Damasc si el mai era inca cunoscut crestinilor din Ierusalim ca vrajmasul lor indarjit. A cautat sa se alipeasca. Verbul tradus ,,alipeasca” (kollao) este folosit cu privire la comuniunea stransa si intima, ca aceea dintre sot si sotie, a fratilor si a prietenilor (cf. cu Matei 19,5; Luca 15,15). Saul cauta deplina fratietate cu ucenicii. Daca Saul s-ar fi dus ca iudeu la Alexandria sau la vreo alta cetate unde iudeii erau numerosi, primul lor gand ar fi fost sa caute pe coreligionarii sai. El a facut lucrul acesta in Ierusalim; el a cautat sa se alipeasca de comunitatea crestina. Dar biserica era banuitoare fata de el. Membrii ei cunosteau pe Saul numai din teribila lui persecutie. Nu cumva el inca mai tindea la distrugerea lor? Si urmau sa fie atenti pana cand erau siguri de sinceritatea lui. Necunoasterea lor a naturii autentice a convertirii lui Pavel poate fi explicata prin cel putin doua motive: 1) Absenta de ,,trei ani” (vezi Fapte 9,23) dadea un temei redus pentru vesti cu privire la atitudinea lui fata de crestinism. 2) Schimbari politice in cetatea Damasc (vezi v. 24) se poate sa fi intrerupt legaturile dintre crestinii de acolo si Ierusalim. Se temeau. Propozitia aceasta ar trebui sa fie introdusa prin ,,si” in loc de ,,dar”. Lucrul acesta face mai putin viu contrastul dintre dorinta lui Saul de a se atasa de frati si purtarea lor consecventa. Expresia ar putea zice atunci: ,,si toti (ucenicii) se temeau de el”. Ei s-ar fi putut intreba daca nu cumva el isi ascundea adevarata intentie pentru a-i putea spiona si a le aduce noi necazuri. Nu puteau sa creada. (,,Nu credeau”, KJV, ,,Necrezand”, Nitz). Aceasta arata ca cineva a informat pe ucenici despre convertirea lui Saul, dar ei nu erau pregatiti sa accepte vesti cu privire la o asa minune. Ei doreau dovezi temeinice cu privire la schimbarea lui inainte de a-l primi in comunitatea lor. In imprejurarile acelea, grija lor era naturala si chiar recomandabila. 9:27 Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, si le-a istorisit cum, pe drum, Saul vazuse pe Domnul, care i-a vorbit, si cum in Damasc propovaduise cu indrazneala in Numele lui Isus. Barnaba. Pentru ce l-a primit Barnaba pe Saul, in timp ce ceilalti ucenici se temeau de el? Raspunsul s-ar putea gasi in caracterul lui, care pare sa fi fost de natura blanda si generoasa (vezi cap. 4,31.37). Multi comentatori sugereaza ca Barnaba a sustinut pe Saul, pentru ca il cunoscuse mai inainte. Daca lucrul acesta este adevarat, putem vedea pe Barnaba, pe temeiul increderii lui in caracterul de calitate superioara al lui Saul, crezand miracolul convertirii lui recomandandu-l bucuros apostolilor. Fapta lui plina de bunatate de asemenea marturiseste despre pozitia influenta detinuta de Barnaba in biserica. La apostoli. Adica, l-a dus la acei apostoli care s-au intamplat sa fie atunci in Ierusalim. In relatarea mai specifica din Galateni 1,18.19, Saul insusi afirma ca a mers la Ierusalim ,,sa vada pe Petru”, si alt invatator pe care l-a vazut era ,,Iacob, fratele Domnului”. Desi primise insarcinarea sa direct de la Isus, dorea sa auda despre Domnul de la aceia care erau martori oculari ai vietii si lucrarii Lui timpurii. Intrucat sunt mentionati numai Petru si Iacov, e cu putinta ca ceilalti apostoli sa fi lipsit din Ierusalim la data aceea. Este iarasi cu putinta ca dupa ce a simtit pulsul bisericii, el sa nu fi facut nici un efort de a-si impune cu forta prezenta intre ei. El relateaza ca era ,,inca necunoscut la fata bisericilor lui Hristos, care sunt in Iudeea”. (Galateni 1,2.2). Expresia aceasta, insa ar putea sa insemne simplu bisericilor provinciale din Iudeea, desi era cunoscut personal membrilor din Ierusalim. Avand in vedere puternica lui activitate evanghelistica in Ierusalim (Fapte 9,28.29), nu e cu putinta sa fi ramas necunoscut bisericii din capitala. Pe de alta parte, vizita lui a durat numai 15 zile (Galateni 1,18) si a fost scurtata de atacurile la viata lui. (Fapte 9,29.30). Le-a istorisit. (,,Le-a declarat”, KJV)- Gr. diegeomai, ,,a declara pe deplin”, ,,a declara amanuntit”. Lucrul acesta, asa cum afirma versiunea greaca mai lamurit, a fost facut de Barnaba in favoarea lui Saul. Lucrul acesta presupune o deplina istorisire a experientei sale de convertire de catre Saul, lui Barnaba, care apoi a repovestit minunata intamplare. Vazuse pe Domnul. In nici una din relatarile celelalte ale intalnirii lui Saul pe drumul catre Damasc (cap. 9,3-9; 22,6-11; 26,12-18) nu e afirmat in mod specific ca el a vazut pe Domnul Isus. Totusi, in cap. 9,17; 26,26, se spune ca Domnul i S-a aratat lui Saul si in cap. 22,14 Anania vorbeste ca vazuse ,,pe Cel Drept” (,,Neprihanit”). Acum Barnaba spune clar ca pe drum ,,Saul vazuse pe Domnul”. Aceasta concorda cu pretentia de mai tarziu a lui Pavel – ,,N-am vazut eu pe Isus?” si ,,mi S-a aratat (Domnul) si mie”. (1 Corinteni 9,1; 15,8). I-a vorbit. Un lucru important pentru apostoli era sa stie ca Hristos vorbise cu adevarat celui pe care Barnaba il luase pe garantie. Ei isi primisera insarcinarea direct de la Domnul (vezi Marcu 3,14; Matei 28,19.20 etc.) Ei urmau sa fie impresionati de faptul ca Saul fusese insarcinat personal de Acelasi Domn si Invatator. Propovaduise cu indrazneala. Gr. parresiazomai, ,,a vorbi lamurit”, sau ,,liber”; de unde, ,,a devenit plin de incredere”, ,,a avea indrazneala” (cf. cap. 9,29; 14,3; 18,26; etc). Aici era dovada de natura veritabila a convertirii lui Saul. El apara curajos cauza pe care la inceput pornise sa o distruga. Barnaba stia foarte bine ca vestile despre lucrarea curajoasa a lui Saul avea sa faca o impresie adanca asupra vietii apostolilor si sa-i determine sa-l primeasca la fel ca pe unul de-ai lor. Numele lui Isus. Vezi cap. 3,6,16 9:28 De atunci se ducea si venea impreuna cu ei in Ierusalim, Impreuna cu ei. (,,Era cu ei”, KJV) Aceasta implica o comuniune intima. Se ducea si venea (,,Venind si ducandu-se”, KJV; ,,Intrand si iesind”, Nitz) Lucrul acesta nu insemneaza ca Saul pleca din oras si revenea iarasi, ci ca se misca liber in Ierusalim (vezi cap. 1,21). 9:29 si propovaduia cu indrazneala in Numele Domnului. Vorbea si se intreba si cu Evreii care vorbeau greceste, dar ei cautau sa-l omoare. Propovaduia cu indrazneala. (,,Vorbea cu indrazneala”, KJV)Vezi v. 27. Prima propozitie a versetului 29 ar trebui sa fie luata impreuna cu versetul 28. Ea zice literal: ,,vorbind cu indrazneala in Numele Domnului”. A doua propozitie zice literal: ,,El vorbea si discuta impotriva grecilor”. Numele. Vezi cap. 2,21; 3,6.16 Se intreba. (,,Disputa”, KJV). Cuvantul grec tradus astfel e folosit de Luca pentru a descrie intalnirea lui Stefan cu evreii care vorbeau greceste (,,elenistii”) (vezi cap. 6,9). Totusi este o deosebire vrednica de notat. ,,Grecii” (elenistii) avusesera o disputa cu Stefan; acum Saul are o discutie cu ei. El, ca iudeu din Tars, era bine inzestrat pentru o asemenea discutie (vezi cap. 9,11). Ei au fost apucati de o mare furie. De doua ori in curs de cateva saptamani viata lui a fost pusa in primejdie, mai intai in Damasc (v. 24) apoi in Ierusalim. Evreii care vorbeau greceste. (,,grecii”, KJVK; ,,elenisti”, Nitz). Adica, iudeii elenisti (vezi cap. 6,1). Cautau. (,,Erau porniti”, Nitz) Gr. ephicheireo, ,,a pune mana la”, ,,a incerca”, (vezi Fapte 19,13; cf. cele de la Luca 1,1; Fapte 9,23.24). Omoare. Saul era dispus sa intampine moartea care fusese partea lui Stefan, dar Domnul avea alte planuri pentru curajosul Sau slujitor. Tocmai la punctul acesta poate fi cel mai bine plasata vedenia de avertizare si instruire (vezi cap. 22,17-21; cf. AA 130). 9:30 Cand au aflat fratii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, si l-au pornit la Tars. Au aflat fratii. Ei cunosc acum pe Saul si uneltirea care era facuta contra lui. Cunoasterea lor ii indeamna la actiune imediata. Ei il duc la tarmul marii, de unde poate fugi din tara. Cezarea. Nu Caesarea Philippi (la poalele Muntelui Hermon), ci portul maritim care se gasea la 64 de mile, spre nord-vest de Ierusalim. Acesta era un loc de la care se putea ajunge usor la Tars, fie pe mare, fie pe drumul care ducea spre nord de-a lungul liniei tarmului. La Cezarea, el urma probabil sa afle pe Filip. Cei doi barbati, unul prietenul si celalalt fostul potrivnic al lui Stefan, ar fi venit astfel fata in fata ca frati. Vezi cap. 8,40. L-au pornit. (,,L-au trimis”, KJV; ,,Il trimisesera”, Nitz). Gr. scapostello, literal ,,a trimite”, ,,a expedia”. Aceasta pare sa se inteleaga ca ucenicii au trimis pe Saul cu corabia la Tars. Nu e un conflict ireconciliabil intre afirmatia aceasta si aceea a lui Pavel: ,,Dupa aceea m-am dus in tinuturile Siriei si ale Ciliciei”. (Galateni 1,21). Siria si Cilicia impreuna formau pe atunci o provincie romana si mergand la Tars, Saul a patruns in districtul acela. Interpretari alternative sunt ca: 1) Corabia lui se oprea in porturile siriene in drumul ei spre Tars din Cilicia; 2) Saul s-a dus mai intai la Tars si apoi a facut calatorii in teritoriile apropiate din Cilicia si Siria. Aceasta ultima sugestie poate explica prezenta bisericilor crestine din aria aceea, care trebuie sa fi fost infiintate inainte de intaia calatorie misionara a lui Pavel (vezi Fapte 15,36.41). Tars. Orasul de nastere al lui Pavel (vezi v. 11) se poate sa nu fi fost refugiul cel mai confortabil pentru apostol. Cuvantul lui Hristos, ca ,,un prooroc nu este pretuit in patria sa” (Ioan 4,44) urma sa fie dureros de adevarat in cazul lui Saul. Nu numai ca se reintorcea in locul sau de nastere, ci el se inapoia ca un iudeu renegat, un decazut de la credinta parintilor sai; un conducator al sectei dispretuite si persecutate a crestinilor. Primirea lui poate sa fie imaginata si poate sa explice tacerea lui asupra subiectului familiei. La punctul acesta naratiunea il paraseste pe Saul pana cand Barnaba il cauta pentru o lucrare mai intensiva (Fapte 11,25). 9:31 Biserica se bucura de pace in toata Iudea, Galilea si Samaria, se intarea sufleteste, si umbla in frica Domnului; si, cu ajutorul Duhului Sfant, se inmultea. (,,Atunci”, KJV; ,,Deci”, Nitz). Mai degraba ,,de aceea”. Tiparul evenimentelor din versetele 29-32 este similar cu acela din cap. 8,3-5. La data mai timpurie, Saul persecutase biserica, de aceea credinciosii au fost imprastiati si au propovaduit Cuvantul, si s-a deschis calea ca Filip sa duca Evanghelia in Samaria. In cazul de fata, Saul insusi era persecutat, s-a retras la Tars, biserica a castigat un ragaz si l-a folosit profitabil si Petru a evanghelizat districtele de coasta. Biserica. (,,Bisericile”, KJV). Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,acum biserica prin toata Iudeea si Galileea si Samaria avea pace”. Referirea este la intreaga grupare crestina, nu la anumite biserici locale. Aceasta scoate in evidenta unirea bisericilor locale intr-o organizatie a bisericii intregi. Cuvantul ,,biserica” pare astfel sa fie folosit aici intr-un sens universal si nu unul local. Odihna. Literal ,,pace”. Ragazul se poate sa fi aparut pe urma plecarii lui Pavel, elementul iritant era inlaturat. Un alt motiv s-ar putea sa fie gasit in diversiunea pricinuita de incercarea imparatului Caligula de a-si aseza statuia in Templul din Ierusalim (vezi pag. 78) – o incercare de la care a fost determinat sa renunte, potrivit cu cele spuse de Iosif (Antiquities XVIII, 8,2-8) numai de pozitia hotarata a iudeilor, prin staruintele zeloase ale regelui Irod Agripa, care locuia in cetatea Roma la data aceea si prin apelurile lui Petronius, guvernatorul Siriei. Potrivit cu cele spuse de Iosif, guvernatorul sirian a fost influentat de revarsarile de ploaie care, dupa o seceta indelungata, au cazut din cer senin, ca raspuns la rugaciunile lui Israel. Toata Iudeea. Aceasta nota scurta cuprinde o mare cantitate de istorie bisericeasca timpurie si are o deosebita insemnatate. Este cea dintai aluzie cu privire la existenta unor comunitati religioase organizate in orasele si satele Palestinei. Nu sunt numite biserici locale, dar multe vor fi aparut ca un rezultat intarziat al lucrarii personale a lui Isus Hristos. In plus, lucrarea lui Filip, Petru si Ioan, trebuie sa fie luata in considerare (vezi cap. 8,5.1; 14,25). Dar, indiferent care ar fi fost originea bisericilor palestiniene, versetul acesta atesta existenta lor si demonstreaza ca porunca lui Hristos (cap. 1,8) era cu credinciosie ascultata. Se intarea. (,,Era cladita”, KJV). Gr. oikodomeo, ,,a zidi o casa” , ,,a ridica o cladire” si prin extensie, ,,a edifica”, ,,a zidi”, in general. ,,Odihna” (,,pacea”) mentionate mai inainte in versetul acesta a dat prilej ca biserica sa se ,,intareasca” sa se ,,zideasca” atat in sens organizatoric cat si spiritual. ,,Oikodomeo joaca un rol important in vocabularul lui Pavel (vezi Fapte 20,32; Romani 15,20; 1 Corinteni 8,1; Galateni 2,18, etc). Frica Domnului. Expresia este obisnuita in scrierile VT, unde descrie o teama plina de respect (vezi Iov, 28,28; Psalmi 19,9; Cronici 1,7). Este rara in NT, forma engleza a expresiei fiind folosita numai aici. In 2 Corinteni 5,11, groaza Domnului” este tradusa mai bine, ,,frica Domnului”. Ajutorul. (,,Mangaierea”, KJV; ,,Chemarea in ajutor”, Nitz) Gr. paraklesis, ,,mangaierea”, ,,indemnul”, ,,incurajarea” (vezi Matei 5,4; Luca 6,24; Ioan 14,16). Expresia poate fi tradusa, ,,umbland ... in (sau ,,prin”) sfatul Duhului Sfant”. Membrii bisericii se temeau de Domnul si erau calauziti de Duhul, intreaga lor viata era sub control divin. Se inmulteau. Ca rezultat al starii spirituale satisfacatoare a bisericii, membrii si grupurile ei sporeau la numar. Totdeauna va fi asa. Viata spirituala adanca din partea crestinilor va fi roditoare in salvarea celor nemantuiti. Asemenea roada poate veni din viata membrilor laici ca si din lucrarea slujbasilor bisericii. Vezi harta activitatii misionare a lui Petru 9:32 Pe cand cerceta Petru pe toti sfintii, s-a pogorat si la cei ce locuiau in Lida. Pe cand. (,,S-a intamplat”, KJV). Vezi Luca 1,8. Expresia este tipica pentru stilul lui Luca. El o foloseste de cel putin 39 de ori in evanghelia lui si de 14 ori in Fapte. Ea de obicei marcheaza o legatura in naratiune. Cerceta. (,,Trecea”, KJV, ,,Trecand”, Nitz) Gr. dierchomai, ,,a trece prin”. Pentru semnificatia lui misionara vezi cap. 8,4 (cf. Luca 9,6). Petru. De la acest punct pana la cap. 11,25, relatarea paraseste pe Saul si se indreapta catre lucrarea lui Petru. Din cauza aceasta, aceasta parte este uneori descrisa ca ,,Faptele lui Petru”. Este evident totusi ca Luca da relatarea aceasta a lucrarii lui Petru nu ca o biografie partiala a acestui stalp al bisericii, ci ca o parte a planului sau literar general de descriere a convertirii neamurilor. Cand, prin lucrarea lui Petru, aceasta noua faza a serviciului crestin era bine avansata pe drumul ei, scriitorul se reintoarce la viata lui Saul si se concentreaza la activitatile lui printre neamuri. Naratiunea lui Luca (Fapte 8,25) lasase pe Petru, impreuna cu Ioan, predicand Evanghelia in satele Samaritene in drumul sau de inapoiere la Ierusalim. Dupa reintoarcerea sa a avut o vizita de 15 zile a lui Saul (Galateni 1,18). Dar e clar ca apostolii nu s-au restrans la Ierusalim; ei au mers mai departe pe teren si au servit grupelor de credinciosi de curand infiintate. Astfel de vizite au ajutat sa se unifice biserica tanara si sa promoveze cresterea ei echilibrata. Pe toti. (,,Prin toate locurile”, KJV) Aceasta poate fi tradusa si ,,printre toti”, referindu-se fie la grupele bisericesti din v. 31, fie la ,,sfintii” mentionati mai tarziu in versetul acesta. Sfintii Vezi v. 13. Lida. Lod din VT (1 Cronici 8,13; Ezra 2,33; Neemia 7,37; 11, 35) cunoscut in timpurile moderne ca Ludd. Orasul fusese intemeiat de colonisti din semintia lui Beniamin (1 Cronici 8,1.12), in bogata campie a Saronului. Se gasea la 10 mile spre sud-est de Iope si o calatorie de o zi spre nord-vest de la Ierusalim (Iosif, Antiquities, XX 6.2), un sat ,,nu mai mic ca un oras in marime”. La cererea lui Iuda Macabeul, Demetrius Soter a transferat-o intre posesiunile Templului de la Ierusalim (1 Macabei 11,32-34). Sub stapanirea Romanului Cassius, vestit pentru brutala jefuire din partea lui a proprietatilor si fondurilor, locuitorii Lidei au fost vanduti ca sclavi (Iosif, Antiquities, XIV, 11.2, 275). Totusi, si-a recastigat fosta ei prosperitate si apare la data aceasta ca fiind sediul unei comunitati crestine infloritoare. In razboaiele care au precedat distrugerea Ierusalimului, a fost ars de Cestius Gallus, in anul 66 d.Hr. (Iosif, War, II, 19,1, 515,516), cand cea mai mare parte a locuitorilor ei se dusesera la Sarbatoarea Corturilor la Ierusalim, si a fost ocupata de Vespasian in anul 68 d. Hr. (ibid, IV, 8.1, 444). Cand cetatea a fost recladita, probabil de Adrian (c. 130 d.Hr.) a primit noul nume de Diospolis (cetatea lui Zeus). Ea a fost mai tarziu, sediul uneia din episcopiile principale ale bisericii siriene. Caracteristica ei principala pare sa fi fost saracia ei. Potrivit cu un comentariu vechi, Rabi Nathan (anul 160 d.Hr.) a spus: ,,Sunt zece parti de saracie pe lume, noua in Lydia (Lida) si una in restul lumii” (Midras Rabbah, la Estera 1,3, ed. Soncino, p. 30). E foarte probabil ca Filip evanghelistul a sadit credinta lui Hristos in acest oras. Orasul se afla aproape de drumul pe care ar fi calatorit Filip cand a strabatut ,,toate cetatile” in calea sa de la Azot la Cezareea (vezi Fapte 8,40). 9:33 Acolo a gasit un om, anume Enea, care zacea de opt ani olog in pat. Enea. Gr. Aineas , un vechi nume grecesc, care nu trebuie sa fie confundat cu acela al vestitului erou al Troiei, Aineias. In opera lui Iosif (Antiquities, XIV.10.22,248), numele e folosit pentru un iudeu, asa ca acest barbat ar fi putut sa fie un iudeu elenist (vezi cap. 1). Nu ni se spune ca el ar fi fost un ucenic, dar se poate deduce ca el era printre ,,sfinti”. Grija cu care Luca relateaza ca Enea fusese timp de opt ani paralizat si tintuit la pat, poate reflecta exactitate profesionala (cf. Luca 13,11; Fapte 3,2, 4,22; 14,8) In ce priveste interesul lui Luca pentru chestiuni medicale, vezi Fapte 3,7; 9, 18; 28,8. In ce priveste semnificatia cuvantului ,,olog” (,,paralitic”) vezi Matei 4,24; Marcu 2,3. Nici o indoiala nu putea fi aruncata asupra naturii miraculoase a vindecarii acestui om. 9:34 Enea, i-a zis Petru, Isus Hristos te vindeca; scoala-te, si fa-ti patul. Si Enea s-a sculat indata. Isus Hristos. Notati grija cu care Petru evita pretentia cu privire la orice putere personala de a vindeca. El recunoaste numai capacitatea lui Hristos de a ajuta pe suferind ( cf. cap. 3,6,12; 4,9.10) Te vindeca. (,,Te face sanatos”, KJV) Mai de graba, ,, te vindeca. Folosirea timpului prezent sugereaza ca vindecarea a fost imediata (cf. ,, el s-a sculat indata”). Scoala-te. O porunca folosita de Domnul in cazuri similare ( Matei 9,6; Ioan 5,8). Fa-ti patul. El urma sa faca pentru sine indata ceea ce altii facusera pentru el timp de atat de multi ani. 9:35 Toti locuitorii din Lida si din Sarona, l-au vazut, si s-au intors la Domnul. Toti locuitorii. Adica, nu chiar fiecare persoana, dar o mare parte din locuitori. Cand vestea acestei minuni s-a raspandit, a fost o redesteptare a temerii de Dumnezeu prin locurile acelea. Sarona. Gr. ha Saron, ,,Sarona”, de la ebr. Sharon. Nu se cunoaste nici un sat sau oras cu numele acesta. Folosirea articolului face probabil ca referirea sa fie la Campia Saron care se afla intre muntii centrali ai Palestinei si Marea Mediterana, si se intinde de-a lungul tarmului de la Iope la Carmel. Era proverbiala pentru frumusetea si fertilitatea ei (vezi Isaia 35.2; 65,10). L-au vazut. Paralizia de opt ani a omului trebuie sa fi fost bine cunoscuta in district si vederea unui astfel de om mergand incoace si incolo, fiind vindecat, trebuie sa fi atras atentia la fel ca vindecarea ologului de la Templu (cf. cap. 3). Fara indoiala ca multi au intrebat cum fusese vindecat omul. S-au intors la Domnul. Minunea care a refacut pe Enea la trup, a trezit credinta in puterea lui Isus Hristos de a vindeca spiritual. In felul acesta, cercul credinciosilor a fost si mai departe largit. El pregatea calea pentru ducerea Evangheliei la neamurile care locuiau in regiunea tarmului marii. 9:36 In Iope, era o ucenica numita Tabita, nume, care in talmacire se zice Dorca. Ea facea o multime de fapte bune si milostenii. Iope. Gr. Ioppe, de la ebraicul Yapho, insemnand ,,frumusete”, modernul Iafa. Vezi Iosua 19,46; 2 Corinteni 2,16; Iosua 1,3. Orasul e mentionat de egiptenii secolului al XV-lea i. Hr. Locul era vestit in legendele grecesti ca punctul unde Andromeda era legata cand a fost eliberata de Perseu (Strabo, Geografie XVI, 2,28; Iosif, War, III, 9.3, 420,421). Orasul se afla pe un deal atat de inalt, incat se pretindea ca de pe varful lui se poate vedea Ierusalimul. Era portul cel mai apropiat de Ierusalim si, desi era dificil si primejdios de a se patrunde in port, a fost folosit pentru debarcarea lemnului, care, mai intai sub domnia lui Solomon, si mai tarziu sub Zorobabel, a fost adus din Liban pentru construirea Templului (1 Regi 5,9; 2 Cronici 2,16; Ezra 3,7). Era portul de la care corabiile porneau spre Tarsis (Iosua 1,3). Sub Macabei portul si fortificatiile au fost refacute (1 Macabei 14,5). August a dat orasul, lui Irod cel Mare si mai apoi lui Archelau (Iosif, Antiquities, XV 7,3; XVII 11,4). Cand Arhelau a fost demis, cetatea a devenit o parte din provincia romana Siria. Ea a ramas fanatic iudaica si a ramas credincioasa iudaismului in decursul framantarilor din anii 66-70 d. Hr. Pe vremea lui Petru, si mai tarziu, era vestita ca salas de pirati. Aici, ca si in cazul Lidei (vezi Fapte 9,32), formarea unei grupe de crestini a fost probabil realizata de Filip (vezi cap. 8,40). Ucenita. Gr. mathetria, ,,ucenic de parte femeiasca”. Tabita. Un nume aramaic, Tabyetha, corespunzand numelui ebraic Tibia din VT (2 Regi 12,1; 2 Cronici 24,1) si ( 1 Cronici 8,9), ,,gazela”. Forma greaca Dorcas, insemneaza ,,capra salbatica” sau ,,gazela”. Faptul ca numele acestei ucenite este dat in doua limbi poate explica oarecare puncte de legatura dintre sectiunile ebraica si elenistica ale bisericii. Facea o multime de fapte bune. (,,Plina de fapte bune”, KJV) De unde Dorca e privita ca o diaconita a bisericii din Iope. E adevarat, aceasta ar putea reflecta influenta lui Filip. El era unul din cei sapte (vezi cap. 6,3.5) si e cu putinta ca el a adus organizatia bisericii din Ierusalim in bisericile pe care el insusi le-a infiintat. In felul acesta, se poate ca Dorca sa fi avut o deosebita grija de vaduvele din biserica (cf. cap. 6,1; 9,39). Milostenii. Gr. eleemosune, ,,mila”, mai ales aratate prin darea de milostenii, de unde ,,caritate”, ,,binefacere”, ,,pomeni”. Binefacerea Tabitei se manifesta pe doua cai principale: ea isi oferea serviciul in ,,fapte bune”, dadea avutul ei in ,,milostenii”. Ea nu era multumita cu a fi caritabila prin altul, ci se dadea pe sine, ca si avutul sau. 9:37 In vremea aceea, s-a imbolnavit, si a murit. Dupa ce au scaldat-o, au pus-o intr-o odaie de sus. (,,S-a intamplat”, KJV). Vezi v. 32. S-a imbolnavit si a murit. Amanuntele date cu privire la ingrijirea corpului Tabitei sunt dovezi ca ea murise cu adevarat. Criticii adesea incearca sa arunce indoiala asupra realitatii minunilor de inviere a mortilor, zicand ca persoana era doar in coma. Scaldat-o. Obiceiul de a spala corpul mort era practicat de multi oameni in timpurile clasice. La iudei era cunoscuta sub numele de ,,curatirea mortilor”. In Misna (Shabhath 23,5, Ed. Soncino a Talmudului, p. 771) se spune: ,,Toate cerintele pentru cel mort pot fi facute; el poate fi uns cu ulei si spalat”. Femeile din biserica au indepartat acum slujba aceasta pentru iubita lor Dorca. Pus-o. La Ierusalim, slujba de inmormantare avea loc in ziua mortii (cf. cap. 5,6-10). In afara de capitala s-ar fi putut sa fie un interval de trei zile intre moarte si inmormantare. Cadavrul era ingaduit sa zaca pana nu mai era nici o sansa de revenire la viata si nu era nici o primejdie ca cineva sa fie ingropat de viu. In cursul acestui timp de asteptare, trupul era de obicei asezat in odaia de sus, imediat sub acoperis. In cazul Tabitei, biserica se poate sa fi amanat inmormantarea in nadejdea unei interventii divine. Petru tocmai ridicase pe Enea si suflete cucernice se prea poate sa fi nadajduit ca el sa readuca pe Dorca la viata. 9:38 Fiindca Lida este aproape de Iope, ucenicii, cand au auzit ca Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, sa-l roage: Nu pregeta sa vii pana la noi. Aproape de Iope. Lida se afla numai la 18 mile la sud-est de Iope, asa ca vestea despre insanatosirea lui Enea se poate sa fi circulat repede de la un oras la altul. Nu pregeta. (,,Nu amana”, KJV) Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) forma directa de mijlocire, zicand, ,,staruind: Nu amana sa vii la noi”. Solii se poate sa fi parasit Iope inainte de moartea Tabitei, nadajduind ca apostolul ar fi sosit la timp pentru a evita moartea. Daca, asa cum e mai probabil, moartea deja survenise, biserica avea credinta ca invierea era posibila prin puterea lui Dumnezeu. In fiecare caz, rapiditatea era imperativa, fie pentru a salva o viata, fie a zadarnici o inmormantare. 9:39 Petru s-a sculat, si a plecat impreuna cu ei. Cand a sosit, l-au dus in odaia de sus. Toate vaduvele l-au inconjurat plangand, si i-au aratat hainele si camasile, pe care le facea Dorca, pe cand era cu ele. Petru s-a sculat. El era gata pentru orice apel autentic care i se adresa, mai ales o asemenea chemare urgenta, asa cum a venit de la crestinii din Iope. Odaia de sus. Vezi v. 37 Toate vaduvele. Luca arata o deosebita simpatie pentru sexul feminin (vezi Luca 8,2.3). El mentioneaza ,,vaduva” de noua ori in Evanghelia lui si de trei ori in Fapte. ,,Vaduvele” din biserica erau obiectul unei griji speciale (vezi Fapte 4,1). Expresia folosita aici sugereaza faptul ca biserica din Iope era organizata si pentru caritate. Hainele si camasile. (,,Hainele si vesmintele”, KJV; Nitz). Gr. chitenes si himatia, (vezi Matei 5,40). Pe care le facea Dorca. Mai degraba ,,obisnuia sa le faca”. Era deprinderea ei de a face haine pentru scopuri de binefacere (vezi v. 36). 9:40 Petru a scos pe toata lumea afara, a ingenuncheat, si s-a rugat; apoi, s-a intors spre trup, si a zis: Tabita, scoala-te! Ea a deschis ochii, si, cand a vazut pe Petru, a stat in capul oaselor. Petru a scos pe toata lumea afara. Facand asa, Petru urma exemplul Domnului sau la vindecarea fiicei lui Iair (vezi Marcu 5,39.40), la care fusese martor. In odaia unde zacea trupul Tabitei era o mare jelanie (Fapte 9,39). Petru simtea nevoia de liniste, in care sa poata comunica cu Dumnezeu. Compara metoda lui Ilie cu copilul vaduvei (1 Regi 17, 17-23) si procedurile lui Elisei la invierea fiului Sunamitei (2 Regi 4,33). Notati de asemenea cum servii lui Dumnezeu evita desfasurarea ostentativa de putere. S-a rugat. Petru ingenuncheaza si face o rugaciune zeloasa, intelegand ca numai puterea divina poate realiza minunea dorita. Rugaciunea, din nou se dovedeste a fi canalul prin care biserica primara obtine putere (cf. cele de la cap. 1,14.24; 6,4.6; 8,15; 9,11; 10,2 etc.). Natura smerita, cucernica, plina de ravna a lui Petru e clar data la iveala in intamplarea aceasta (cf. cele de la cap. 3,1). S-a intors. (,,Intorcandu-se”, KJV) Dupa ce s-a rugat si a primit asigurarea launtrica cu privire la faptul ca rugaciunea lui fusese ascultata. El isi da seama de dependenta sa deplina de puterea supranaturala, dar cand a fost asigurat de lucrarea ei nu ezita sa actioneze. Trup. (,,Corp”, Nitz) Aceasta nu lasa loc pentru nici o indoiala cu privire la natura minunii care a urmat. Dorca era moarta. (vezi v. 37). Petru s-a intors spre trupul ei mort. Scoala-te. Insasi scurtimea poruncii sale arata credinta sa neclintita ca la rugaciunea lui se va raspunde pozitiv. A stat in capul oaselor. (,,A stat”, KJV; ,,Se ridica in sus”, Nitz) Gr. anakathiza, ,,a se ridica sus”; e folosit de scriitori medicali pentru a descrie ridicarea unui pacient in sezut la fel ca referinta lui Luca din Evanghelia Sa (cap. 7,15). Scurta descriere a readucerii la viata a Tabitei este extraordinar de vie. Tabita deschide ochii ca dupa un somn, este surprinsa de prezenta lui Petru, pe care probabil nu-l cunostea si apoi se ridica in capul oaselor. Asemenea detalii confirma cunostintele medicale ale lui Luca. 9:41 El i-a dat mana, si a ridicat-o in sus. A chemat indata pe sfinti si pe vaduve, si le-a pus-o inainte vie. I-a dat mana. Ea a acceptat mana lui intinsa, deoarece era deja constienta, spre deosebire de fiica lui Iair, cand Isus ,,a luat fetita de mana” (Matei 9,25). Amanuntul acesta este dovada ca cele doua naratiuni sunt independente. Ultima nu e o simpla repetare a istorisirii mai timpurii, asa cum e sustinut de unii. Sfinti. Vezi v. 13. Lucrul acesta nu implica in mod necesar faptul ca vaduvele nu erau ,,sfinti” sau crestine, desi s-ar fi putut prea bine ca unele dintre cele pe care Dorca le ajutase sa nu fi fost membre ale bisericii. Le-a pus-o inainte vie. Petru a luat masuri ca aceasta minune a lui Dumnezeu sa primeasca cuvenita recunoastere, adunand mai intai laolalta pe aceia care cunoscusera personal pe Dorca si care puteau da marturie cu privire la realitatea mortii ei si facandu-le o prezentare publica a ei. In felul acesta, el a asigurat faptul ca va fi o ampla marturie pentru faptul ca avusese loc o minune. 9:42 Minunea aceasta a fost cunoscuta in toata cetatea Iope, si multi au crezut in Domnul. Multi au crezut. Vesti cu privire la aceasta minune s-au raspandit repede. Intreaga regiune a Iopei a fost agitata si solia Evangheliei a primit un puternic avant. 9:43 Petru a ramas multe zile in Iope la un tabacar, numit Simon. (,,S-a implinit”, KJV). Vezi v. 32 A ramas. (,,A intarziat”, KJV) Nu exista posibilitatea de a cunoaste cat de mult a intarziat Petru. Pentru comentarii asupra ,,multor zile”, vezi v. 23. Un tabacar, numit Simon. Luca arata un interes fata de numele personajelor minore in istorisirea lui (cf. cap. 9,11.33.36; 12,13; 21,16, etc.) si fata de ocupatii (cf. cap. 8,27; 10,1; 16,14; 18,3; 19, 24; etc.). Ocupatia de tabacar era o ocupatie care era respingatoare pentru iudeii stricti. Lucrul acesta se datora fie faptului ca ar cere venirea in contact cu cadavre si cu piei de animale moarte, ceea ce ar aduce riscul intinarii ceremoniale (vezi Lev. 11,24.25), fie ca era in general o ocupatie respingatoare si neplacuta. Rabinii iudei sustineau ca daca un tabacar, care era aproape sa se casatoreasca, ascundea ocupatia sa fata de viitoarea lui sotie, tainuirea aceasta era considerata o fapta atat de grava, incat putea sa anuleze actul casatoriei (Misna, Kethuboth, 7,10, Ed. Soncino a Talmudului, p. 482, 483). Casa acestui tabacar era ,,langa mare” (Fapte 10,6). Ar fi fost usor pentru Petru, in timpul indelungii lui ramaneri la umilul si ospitalierul Simon, sa revina la vechea lui ocupatie de pescar si in felul acesta sa-si castige existenta. Faptul ca el era dispus sa locuiasca la un tabacar arata ca apostolul tindea deja sa abandoneze prejudecatile iudaice. Tot asa a pregatit Dumnezeu pe solul sau pentru pasul mai mare al predicarii la Corneliu, paganul (vezi cap. 10). COMENTARII E. G. WHITE. 1, 2SR 268 1–5 AA 114 1–13 EW 200 1–22 SR 268–275 1–43 AA 112–132 3–5 Ed 65; GW 58; SR 269; 3T 429 4–6 AA 117 6AA 120; CE 60; CM 41; CS 343; FE 127, 216; GC 601; LS 267; MM 325, 333; SL 15; SR 270, 271; 1T 45, 511; 2T 166; 3T 430, 433; 4T 54; 5T 220, 584, 609; 6T 116, 480; 7T 252; 8T 94; 9T 7AA 115 8AA 117 8, 9 SR 271; 3T 430 9AA 118 10–15 AA 121; SR 272 113T 430, 431 15AA 120, 121, 159, 163; EW 199, 222; GW 58; MB 34; 3T 429, 431, 433; 6T 415 15–18 EW 201 161T 78 17AA 121; 3T 433 17, 18SR 272; 3T 431 18AA 122 18–20 SR 273 19, 20AA 123 21AA 124; EW 201 21, 22SR 274 22AA 125; EW 201 22–26 SR 276 23–29 EW 202 25, 26AA 128 26, 27SR 277 27, 29AA 129 29, 30SR 279 30AA 130 32–39 AA 131 34–40 SR 281 36, 375T 304; WM 67 40AA 132; GW 178; PK 48 40, 41SR 282; 5T 3044 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: