8:35 Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta, si i-a propovaduit pe Isus.
A luat cuvantul. [,,Si-a deschis gura”, KJV; ,,Deschizandu-si gura”, Nitz]. Expresia, ori de cate ori apare in NT, implica ceva ca o cuvantare inchegata si nu simplul act al vorbirii (cf. Matei 5,2; 13,35; Fapte 10,34).
Scriptura aceasta. Filip a intampinat pe eunuc pe propriul sau teren – la pasajul pe care-l studia. Nu era un loc mai bun pentru Filip ca sa inceapa. Si nici pentru predicatorul de astazi nu este o ocazie mai buna ca aceasta.
I-a propovaduit pe Isus. In timpul ramanerii lui la Ierusalim, eunucul probabil auzise despre invatatura lui Isus. Lucrarea ucenicilor atrasese atentia intregii cetati (cap. 2,41; 4,33; 5,12-14; 6,7.8). Dar profetia aceasta este una dintre cele mai clare zugraviri ale mortii ispasitoare a lui Isus Hristos ca singura cale de mantuire din condamnarea si puterea distrugatoare a pacatului. Urmarea arata ca invatatura lui Filip cuprindea nu numai o aplicare a profetiei la Isus Hristos, ci si invatatura cu privire la ce insemna sa se ataseze la asociatia ucenicilor Lui. E clar din NT ca o astfel de invatatura era data mai inainte de cufundarea candidatilor in apa botezului.
Predicarea lui Isus e lucrarea nu numai a fiecarui predicator al Evangheliei, dar si a fiecarui crestin, indiferent daca predicarea este facuta prin cuvant sau prin marturisirea vietii de toate zilele. Indiferent de subiectul anuntat al predicii, tema principala ar trebui sa fie Isus Hristos.