8:26 Un inger al Domnului a vorbit lui Filip, si i-a zis: Scoala-te, si du-te spre miazazi, pe drumul care pogoara spre Ierusalim la Gaza, si care este pustiu.
Un inger. [,,Ingerul”, KJV]. Mai bine, ,,un inger”. Luca e atent la serviciul ingerilor (cf. Luca 1,38 si Fapte 10,7; Luca 2,9 si Fapte 12,7; Luca 24,4 si Fapte 1,10; 15,30). Constructia in versiunea greaca sugereaza ca un inger a vorbit lui Filip in timp ce Petru si Ioan isi faceau lucrarea de evanghelizare. Chemarea supranaturala s-ar prea putea ca sa fi venit intr-o viziune (cf. Corneliu, Fapte 10,3).
Miazazi. [,,Sud” KJV]. Gr. mesembria, in general redat prin ,,miazazi”, sau ,,amiaza”. Totusi, in Emisfera Nordica, soarele e la sud cand ajunge la meridian; de unde cuvantul a ajuns sa insemne partea locului, adica, ,,sud”. Unii autori prefera pe ,,amiaza”.
Pe drumul. [,,Spre drumul”, KJV; ,,Pe calea”, Nitz]. Mai de graba, ,,pe calea”, sau ,,de-a lungul drumului”.
Gaza. Numele acesta este transliterarea greaca a ebr. ‘Azzah, care insemneaza ,,tare”. Gaza (numita si Azzeh in Deut. 2,23; 1 Regi 4,24; Ier. 25,20) era o cetate sudica de granita a canaanitilor timpurii (Gen. 10,19). A fost ocupata mai intai de Avimi si apoi de Caftorimi (Deut. 2,23). Iosua nu a putut sa-i supuna (Iosua 10,41; 11,22). Iuda a detinut-o o scurta perioada de timp (Jud. 1,18), dar curand au pierdut-o, fiind luata de filisteni (Iosua 13,3; Jud. 3,3), care au facut-o cetatea cea mai de sud a celor cinci cetati ale lor. Cetatea a fost scena umilirii si mortii lui Samson (Jud. 16) si a continuat sa fie detinuta de filisteni pe vremea lui Samuel si mai departe (1 Samuel 6,17). Solomon (1 Regi 4,21.24) si mai tarziu Ezechia (2 Regi 18,8) au atacat-o. Ea a rezistat asediului lui Alexandru cel Mare timp de cinci luni, dar cu timpul a fost capturata si a devenit un post militar important in timpul luptelor dintre ptolemei si seleucizi si in razboaiele Macabeilor (1 Macabei 11,61).
Pe la 96 i.Hr., Gaza a fost distrusa si populatia ei masacrata de Alexandru Ianeul (Iosif, Antiquities xiii.13.3 [358-364]), dar a fost rezidita de proconsulul Galinius (ibid. XVI.5.3 [88]), desi se pare ca cetatea restaurata era mai aproape de mare decat cea veche. De la Ierusalim la Gaza, la vreo 50 de mile mai la sud-vest, erau mai multe drumuri de acces. Un drum mai spre nord trecea in apropiere de Lyda, si apoi mergea paralel cu tarmul spre sud prin Azot la Gaza. Un altul mergea spre sud la Hebron, apoi prin directia vest prin tinutul pustiu catre cetatea Gaza. Cel din urma este cel mai probabil drumul din aceasta naratiune, mai ales daca mesembria e tradus ,,sud”.
Pustiu. Expresia spune literal, ca si cum ar fi propozitie separata: ,,Aceasta e pustiu”. Nu e nimic care sa arate daca acestea erau cuvintele ingerului sau o nota explicativa adaugata de Luca. La fel nu e clar daca ,,acesta” se refera la drum sau la oras, desi nu e probabil ca Luca sa dea numele unei cetati si apoi sa o descrie ca fiind pustie. RSV o traduce: ,,Aceasta este un drum pustiu”. [,,Aceasta cale este pustie”, Nitz]. In credinta simpla, Filip trebuie sa se duca pe drumul mai putin umblat, mai putin promitator de la Ierusalim la Gaza si fara sa cunoasca ca pe drumul acela urma sa intalneasca un calator a carui convertire urma sa fie atat de memorabila. Vezi Harta activitatii misionare a diaconului Filip