8:24 Simon a raspuns: Rugati-va voi Domnului pentru mine, ca sa nu mi se intample nimic din ce ati zis.
Rugati-va… pentru mine. Simon arata prin natura solicitarii sale ca nu e miscat de adevarata pocainta. El nu da pe fata intristare. El nu vede nici o nevoie de schimbare a caracterului. El cere numai sa fie scapat de amenintarea pedepsei. Rugamintea lui poate fi comparata cu cererea des repetata a lui Faraon adresata lui Moise: ,,Rugati-va Domnului” (Exod 8,8.28; 9,28; 10,17), care reflecta numai temerea lui si n-a avut ca rezultat nici o schimbare in purtare. Nu e nici o relatare de pocainta ulterioara din partea lui Simon si, deci se poate presupune, ca el a ramas neconvertit.
Acesta este sfarsitul relatarii despre Simon in cartea Faptelor Apostolilor, dar istoria bisericeasca timpurie pastreaza multe legende cu privire la el. Legendele acestea il prezinta ca un conducator cu de la sine putere al unei forme pervertite de crestinism care s-a luptat staruitor impotriva credintei predicate de apostoli. Descrierea needificatoare poate fi urmarita in Homilies Pseudo Clementine ii.18-39, Recognitions ii.5-16; Iustin Martirul First Apology 26.56; Irineu Against Heresies i.23; Eusebiu, The Ecclesiastical History ii.13.3-18; 14.1-6; 15.1. Scrierile acestea zugravesc pe Simon ca pe un premergator al ereticilor gnostici, un invatator al carui sistem era intemeiat in cea mai mare masura pe astrologie, angelologie si o coplesitoare credinta in propriile sale puteri divine. Vezi Vol. V, p. 912; Vol. VI, p.34.