8:13 Chiar Simon a crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip, si privea cu uimire minunile si semnele mari care se faceau.
Chiar Simon. [,,Simon insusi”, KJV; ,,Insusi Simon”, Nitz]. Mai degraba, dand accentul din versiunea greaca, ,,chiar Simon insusi”.
A crezut. Fara indoiala el a fost impresionat de minunile pe care le savarsise Filip (v. 6); el se simtea a fi in prezenta unei Puteri infinit mai mare decat a sa proprie. Dar a acceptat afirmatiile lui Filip cu privire la moartea si invierea lui Hristos fara a dezvolta o credinta personala. Credinta sa era de felul aceleia despre care vorbeste Iacov (Iacov 2,14.19). O credinta similara nedesavarsita e descrisa in Ioan 8,31 unde anumiti iudei sunt descrisi crezand in Isus in timp ce restul capitolului arata ca ei nu posedau o credinta mantuitoare. Totusi Simon a inteles de ajuns pentru a fi botezat, desi, asa cum a aratat atitudinea lui ulterioara, botezul sau nu a putut sa reprezinte vreo renastere la o viata mai inalta. El a ramas mai departe in ,,faradelege” (Fapte 8,23). Luca face o deosebire intre credinta samaritenilor si aceea a lui Simon; oamenii erau castigati de predica lui Filip, dar Simon era atras de minunile pe care le vedea. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a respins aceasta credinta nedesavarsita. El a acceptat-o ca temelia pe care sa cladeasca o credinta mai acceptabila. Cand Simon a apostaziat, Petru a facut apel la el (vers .22) sa se pocaiasca si sa se roage pentru iertare.
Privea cu uimire. [,,Se minuna privind”, KJV; ,,Vazand… ramase uimit”, Nitz]. Mai degraba expresia ar trebui sa zica: ,,privind semnele si marile minuni care aveau loc, el era uimit” (vezi v. 9). Lucrurile se inversasera. Magul, de care altii se uimisera, se lasa in voia unei vraji mai puternice decat a sa personala si era la randul sau uimit cand privea puterea care insotea proclamarea Evangheliei.