Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 8
|
8:1 Saul se invoise la uciderea lui Stefan. In ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire impotriva Bisericii din Ierusalim. Si toti, afara de apostoli, s-au imprastiat prin partile Iudeii si ale Samariei. Saul se invoise. [,,Saul consimtea”, KJV; ,,Saul incuviinta”, Nitz]. Multi autori pun propozitia aceasta la sfarsitul cap. 7 pentru a lega relatarea martirajului lui Stefan cu o relatare a atitudinii lui Saul fata de el. Saul era de acord cu ceea ce se facuse, desi personal nu luase parte la uciderea cu pietre. Fara indoiala, marturia neinfricata a lui Stefan a tulburat mintea si sufletul lui Saul mai profund decat si-a dat el seama. Aceasta a avut ca rezultat un conflict launtric intre propriul sau fanatism fariseic si convingerea cu privire la dreptatea cauzei lui Stefan. Consecinta acestui conflict a fost o sporita indarjire impotriva crestinilor si o persecutare si mai mare (AA 101,102,112,113). La data aceea, a fost rasplatit pentru partea pe care o luase la martirizare, fiind facut membru al Sinedriului (AA 102; vezi 1 Cor. 7,7). Mai tarziu a marturisit cu inima zdrobita partea pe care o indeplinise la uciderea lui Stefan (cf. Fapte 22,20). In ziua aceea. [,,La data aceea”, KJV; ,,In acea zi”, Nitz]. Literal, ,,in ziua aceea”. Uciderea lui Stefan cu pietre a marcat inceputul unei persecutii organizate impotriva bisericii. Dupa ce mersese atat de departe incat sa ucida pe Stefan, conducerea iudaica si-a indreptat furia impotriva tuturor crestinilor. O mare prigonire. Inca o data biserica e persecutata de autoritatile iudaice, asa cum fusese persecutata pe scara mai mica dupa vindecarea ologului (cap. 4,1-7) si dupa moartea lui Anania si Safira (cap. 5,17.18). Persecutia aceasta este denumita ,,mare” – mare in extindere si severitate. Vezi harta de la pag. 214. Reiese din descrierea aceasta, din v. 3 si din descrierile ulterioare ale lui Pavel (cf. cap. 22,4; 26,10.11) ca persecutia cuprindea in sine multa suferinta si intemnitare. Bisericii. Adica, a bisericii locale, care se dezvoltase in capitala dupa Ziua Cincizecimii (vezi Matei 18,17). Lucrul acesta sugereaza mai bine ca erau si alte ramuri ale bisericii in afara de Ierusalim, lucru care arata o crestere incurajatoare. Afara de apostoli. Trei motive posibile au fost prezentate pentru ramanerea apostolilor: 1) Cei doisprezece intelesesera de la Domnul si Invatatorul lor ca ,,cel tocmit fuge, pentru ca este tocmit” (Ioan 10,13) dar ei au refuzat sa-si paraseasca raspunderile. 2) Cei doisprezece au dorit sa ramana in Ierusalim in ciuda oricarei persecutii, deoarece cetatea era privita ca sediul crestinilor si refugiatii s-ar fi adresat acolo pentru calauzire si ajutor. 3) Persecutiile erau, pe cat se pare, indreptate impotriva acelora care, ca si Stefan, sustineau natura trecatoare a obiceiurilor (vezi Fapte 6,14) pe care fariseii le considerau esentiale si netrecatoare. Apostolii pare ca au continuat sa fie inchinatori la Templu, pastrandu-se in curatie rituala (cap. 10,14) si se tineau departe de comuniunea cu neamurile (v. 28). Marea masa a poporului de rand probabil privea la ei cu o considerabila favoare si respect. De aceea se poate ca persecutia sa fi fost indreptata mai ales impotriva ucenicilor elenisti. Era lucru sigur ca aceasta categorie de persoane era cea mai activa in a face pasul urmator in expansiunea bisericii. Nu se poate lua o decizie dogmatica in favoarea vreunuia din aceste trei motive oferite de comentatori si de istorici bisericesti. S-au imprastiat. Gr. diaspeiro, ,,a imprastia ca cerealele”, ,,a dispersa”. In felul acesta furia vrajmasilor a izbutit numai in a face biserica sa implineasca ceea ce prezisese Hristos (cap. 18). ,,Toti” nu e nevoie de a include totalitatea membrilor (vezi cap. 1,1), ci numai pe cei mai fricosi sau care puteau fi mai usor identificati de persecutori sau care se remarcasera ca fiind foarte activi. In rest, atat barbati cat si femei, continuau sa locuiasca in cetate (vezi cap. 8,3). Partile Iudeii si ale Samariei. Cetati si orase ca Herbronul, Gaza, Lydda si Iope se poate sa fi devenit cetati de refugiu pentru crestini. Acestui influx de crestini si lucrarii lui Filip (vezi v. 40) se poate atribui existenta timpurie a unor comunitati crestine in unele din locurile acestea (cf. cap. 9,32.36). Unii au fugit in Samaria, fara indoiala din cauza urii acelei populatii fata de iudei – o persoana care fugea de preotii si conducatorii din Ierusalim ar fi fost bine primita acolo. A doua regiune mentionata in cap. 1,8 era atinsa. Acesta poate sa fi servit ca un prim pas pentru a dobori antipatia fata de samariteni si cu timpul frati cu greci. 8:2 Niste oameni tematori de Dumnezeu au ingropat pe Stefan, si l-au jelit cu mare tanguire. Oameni tematori de Dumnezeu. [,,Evlavia”, KJV]. Gr. eulebes, ,,prinzand bine”; si prin extensie, ,,prudenta”, ,,evlaviosi” (vezi cap.2,5). Anania, care a condus pe Pavel la botez, e caracterizat prin acest adjectiv (cap. 22,12). Deoarece persoanele inclinate spre iudaism sunt descrise ca fiind ,,cucernice” (cap. 13,50; 17,4.17), unii au tras concluzia ca oamenii acestia erau prozeliti. Totusi, cuvantul grecesc tradus ,,devotati” nu este eulebes, ci sebomenos. Acest detaliu sugereaza ca acest grup de oameni evlaviosi erau sustinatori ai lui Stefan care fusese omorat, dar nu si aparatori convinsi ai intregului adevar marturisit de acesta pe cand se afla in viata, ca de exemplu: Nicodem sau Iosif din Arimatea care si-au asumat responsabilitatea inmormantarii lui Hristos dupa rastignirea Sa. Acest verset formeaza in mod evident o concluzie a naratiunii din cap. 7. Au ingropat. [,,Au dus”, KJV; ,,Ridicara”, Nitz]. Mai de graba, ,,inmormantara”, deoarece cuvantul acesta cuprinde intreaga ceremonie a inhumarii. Mare tanguire. [,,Il jelisera foarte mult”, Nitz]. Compara Gen. 23,2; Iov 1,20; 2,12; Marcu 5,38.39. Destul curaj trebuie sa se fi cerut pentru a savarsi ritualurile funerare pentru Stefan, care cazuse inaintea furiei Sinedriului. De fapt, oricine ar fi fost ucis cu pietre sub acuzatia de hula de obicei nu avea onoruri funerare (Misna Sanhedrin 6.5,6, ed. Soncio al Talmudului, p. 305). Tanguirea publica din partea celor ,,cucernici” ar fi putut sa fie ca un protest impotriva celor care cauzasera moartea lui Stefan. 8:3 Saul de partea lui, facea prapad in Biserica; intra prin case, lua cu sila pe barbati si pe femei, si-i arunca in temnita. De partea lui. [,,Cat priveste”, KJV; ,,Insa”, Nitz]. Mai de graba, ,,insa”. Versetul acesta continua naratiunea inceputa in vers.1. Facea prapad. [,,Bantuia”, Nitz]. Gr. lumaino, ,,a prapadi”, ,,a devasta”, ,,a ruina”. Cuvantul este folosit in LXX la Psalmi 80,13 cu privire la prapadul pe care il face mistretul salbatic. Timpul folosit aici poate implica persecutie staruitoare. Pavel afirma, ,,am prigonit pana la moarte” (Fapte 22,4; cf. cap. 26,10). Pare ca era, asa cum a marturisit el ulterior (cap. 26,11), un fel de ferocitate nebuna in violenta lui. Biserica. In Ierusalim. Vezi vers.1; cf. cap. 26,10. Prin case. [,,Fiecare casa”, KJV]. Reiese din cap. 26,11 ca Saul mai intai a patruns in sinagogi, urmarindu-si victimele, si apoi a urmarit pe crestini din casa in casa. Casele acestea s-ar fi putut de asemenea sa fi fost locurile lor de adunare. Lua cu sila. [,,Ducea cu forta”, KJV; ,,Tarand”, Nitz]. Ii ducea cu sila la judecata. Barbati si femei. Faptul ca si femeile erau printre cei ce sufereau sugereaza ca ele erau proeminente in biserica (cf. cele de la Luca 8,2.3; Fapte 1,14). In tot cursul istoriei bisericii ele s-au dovedit statornice sub persecutie. Temnita. Si anume pentru a astepta actiunea juridica. Numarul era prea mare pentru ca toti sa fie adusi la o judecata neintarziata. 8:4 Cei ce se imprastiasera, mergeau din loc in loc, si propovaduiau Cuvantul. Mergeau din loc in loc. [,,Mergeau pretutindeni”, KJV; ,,Strabatura din loc in loc”, Nitz]. Gr. dierchomai, ,,a strabate”, un cuvant favorit la Luca pentru lucrarea misionara (cf. Luca 9,6; Fapte 8,40; 9,32; 11,19; 13,6). In cazul acesta, incercarea de a inabusi noua credinta i-a dat o mai intinsa sfera de actiune, asa cum dorise Domnul (Fapte 1,8) si a impins fortat dincolo de limitele la care sar fi marginit pentru o perioada mult mai lunga. Atunci, ca si mai tarziu, sangele martirilor a fost samanta bisericii. Propovaduiau. [,,Propovaduind”, KJV; ,,Binevestind”, Nitz]. Gr. evaggelizomai, pentru care o traducere foarte literara si plastica este ,,a evangheliza”. Aceasta reprezinta grafic lucrarea facuta de acesti crestini persecutati – ei au dus Evanghelia sau vesti bune (vezi Marcu 1,1) in multe locuri in care ei au fost raspanditi. Cuvantul. Acesta ar trebui sa fie inteles in sensul lui cel mai cuprinzator ca referindu-se la toata invatatura cu privire la Hristos. Mare parte a ,,cuvantului” inca nu fusese pusa in scris si depindea de soliile vorbite ale evanghelistilor voluntari. 8:5 Filip s-a coborat in cetatea Samariei, si le-a propovaduit pe Hristos. Filip. Acesta nu se poate referi la apostolul Filip, intrucat vers.1 afirma precis ca apostolii au ramas in Ierusalim. Referirea trebuie deci sa fie la diaconul cu acest nume (vezi cap. 6,5). Deoarece era distins in aceasta evanghelizare timpurie, el a fost dupa aceea cunoscut ca Filip evanghelistul (cap. 21,8). Cetatea Samariei. Parerea este impartita in ce priveste daca aceasta se refera la Sebaste (cunoscuta mai inainte de Samaria) sau capitala Samariei sau la o cetate neidentificata (cf. cele de la v. 9). Indiferent de asezarea precisa pe care ar avea-o, samanta fusese deja semanata (vezi Ioan 4,42). Drept urmare campurile erau ,,albe pentru seceris” (Ioan 4,35). Propovaduit. Gr. kerusso, un cuvant deosebit de acela folosit in v. 4, si insemnand ,,a proclama” [ca un crainic]”, implicand o predicare mai oficiala, mai deliberata decat ceea a credinciosilor nehirotoniti. Cuvantul este folosit atat cu privire la predica lui Ioan Botezatorul, cat si a lui Hristos (Matei 3,1; 4,17). Timpul verbului implica faptul ca Filip continua sa predice. Hristos. Mai de graba, ,,Hristosul”, Cel Uns sau Mesia, Ioan 4,25 lasa a se intelege ca asteptarea lui Mesia era puternica printre samariteni, ca si printre iudei, si lucrarea lui Filip deci era de a proclama ca Cel mult asteptat sosise, ca Isus din Nazaret era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 8:6 Noroadele luau aminte cu un gand la cele spuse de Filip, cand au auzit si au vazut semnele, pe care le facea. Noroadele. [,,Poporul”, KJV]. Mai de graba, ,,multimile”, dand impresia unor mari adunari. Luau aminte. Gr. prosecho, ,,a tine la”, ,,a aplica [mintea] la”, prin urmare ,,a da crezare la” (Fapte 8,10.1; 16,14; 1 Tim. 1,4; 3,8; 4,1.13; 2 Petru 1,19). Textul implica faptul ca multimi de oameni acceptau noua invatatura. Bunavointa cu care faceau lucrul acesta arata ca, in ciuda influentei potrivnice a lui Simon Magul (Fapte 8,9-11), care aparuse dupa ce Domnul fusese acolo, lucrarea Lui nu fusese in zadar. Cand au auzit. [,,Auzind”, KJV]. Literal, ,,auzindu-le”, si anume, cuvintele lui Filip. Samaritenii la inceput crezusera simplu, ca rezultat al auzirii predicii lui Hristos (Ioan 4,39-42) fara ,,semne” (cf. Matei 12,38-42). Minunile savarsite acum nu erau o temelie a credintei lor, ci o intarire a ei. Semnele au inlaturat indoielile cu privire la puterea care lucra prin Filip. Fara indoiala ele erau si un corectiv contra influentei lui Simon Magul (Fapte 8,9-11). 8:7 Caci din multi indraciti ieseau duhuri necurate, si scoteau mari tipete; multi slabanogi si schiopi erau tamaduiti. Duhuri necurate. Parerea e impartita cu privire la cea mai buna traducere a primei jumatati a acestui verset. Ea poate fi redata asa: ,,Deoarece duhuri necurate, strigand cu glas tare, ieseau din cei posedati”. Notati cum Luca, medicul, diferentiaza pe cei posedati de demoni de cei cu alte boli. Cu privire la ,,duhuri necurate” vezi cap. 5,16; vezi Nota Aditionala de la Marcu 1. 8:8 Si a fost o mare bucurie in cetatea aceasta. Mare bucurie. Bucuria din aceasta cetate samariteana ilustreaza cat de favorabil a fost primita lucrarea emisarilor crestini de catre oamenii in Samaria. 8:9 In cetate era un om, numit Simon, care zicea ca este un om insemnat; el vrajea si punea in uimire pe poporul Samariei. In cetate. [,,In acea cetate”, KJV]. La care se face referire in v. 5 Mentionarea separata a ,,Samariei” in v. 9 sugereaza ca termenul se refera la provincie si nu la orasul capitala. Simon. Vezi Ioan 1,42. Omul acesta este de obicei pomenit ca Simon Magul, de la gr. magos, ,,vrajitor”, sau ,,mag”. Potrivit cu Iustin Martirul (First Apology, 26) el a fost nascut la Gitto, un sat din Samaria. Relatari mai tarzii in Parinti il descrie intr-o staruitoare vrajmasie cu Petru, pe care l-a urmat la Roma pentru a se opune invatarii acolo. Cele mai multe dintre legende sunt de o autoritate extrem de indoielnica. Simon era tipic pentru o categorie de iudei care speculau folosind prestigiul neamului lor si credulitatea paganilor. Unul din acestia era Elima din Cipru (Fapte 13,8); exorcistii iudei itineranti din Efes (cap. 19,13); si Simon din Ciprul, afara de cazul ca era acelasi om cu Samariteanul (Iosif, Antiquities xx.7.2). Vezi Vol. V, p. 912; Vol. VI, p.34. Un om insemnat. [,,Un om mare”, KJV; ,,un cineva insemnat”, Nitz]. Versetul 10 defineste mai clar natura pretentiei. Strigatul oamenilor ca Simon era ,,puterea lui Dumnezeu cea care se numeste ,,mare” era fara indoiala ecoul propriilor sale pretentii. In vreun fel oarecare nedefinit, el pretinde ca e o intrupare a puterii divine. El poate se considera Mesia. Nadejdile mesianice iudaice constituiau un tipar pentru impotriviri si-i ajuta sa-si asigure urmasi. Contrasteaza cu Filip (v. 5), care predica pe Hristos, nu pe sine. Vrajea. [,,Folosea vrajitoria”, KJV; ,,Facea magie”, Nitz]. Mai de graba, ,,care mai inainte practicase magia in oras”. ,,Magia” se refera la artele practicate de Magii din Rasarit, care pretindeau ca sunt fermecatori, astrologi, ghicitori si talcuitori de vise. Se poate ca Simon sa nu fi avut decat cunostinte elementare de chimie, prin folosirea carora atragea mai intai atentia si apoi specula credulitate acelora care veneau sa-l consulte. Iudeii cunoscusera lucruri de felul acesta de pe vremea locuirii lor in Egipt, si in literatura lor traditionala faceau referire la ,,intelepciunea” lui Moise pe nedrept si mincinos numita astfel cf. Fapte 7,22; cf. la Dan. 1,20). Punea in uimire poporul. Mai de graba, ,,uimea natiunea”, adica, poporul Samariei era superstitios impresionat de asa-numitele minuni ale acestui cineva mandru ,,mare”, Simon Magul. 8:10 Toti, de la mic pana la mare, il ascultau cu luare aminte, si ziceau: Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeste mare. Toti… il ascultau. Vezi v. 6. Inselaciunile lui aveau mare succes, deoarece toate categoriile de oameni credeau in el. Vrajitorul apare ca unul din cei mai timpuri dintre cei care vin cu semne si minuni mincinoase, asa ca sa insele, daca ar fi cu putinta chiar pe cei alesi (cf. Matei 24,24; 2 Tes. 2,9). Puterea lui Dumnezeu cea care se numeste ,,mare”. [,,Mare putere a lui Dumnezeu”, KJV; ,,Puterea cea numita mare a lui Dumnezeu”, Nitz]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,puterea lui Dumnezeu care este numita MARE”. Irineu (Against Heresies, i.23; ANF, Vol. I, p. 348) spune despre Simon Magul ca ,,era slavit de multi ca si cum ar fi fost dumnezeu…. El se prezenta pe sine, intr-un cuvant, ca fiind cea mai inalta dintre toate puterile”. 8:11 Il ascultau cu luare aminte, pentru ca multa vreme ii uimise cu vrajitoriile lui. Il ascultau. [,,Il stimau”, KJV; ,,Erau cu luare aminte la dansul”, Nitz]. Gr. prosecho (vezi vers.6). Ii uimise cu vrajitoriile. [,,Ii fermecase”, KJV; ,,Ii scosese din minti”, Nitz]. Vezi v. 9. ,,Multa vreme”, in care aceasta fascinatie rea fusese exercitata, ar duce inceputul vrajitoriilor lui Simon aproape de timpul lucrarii Domnului in Samaria, cu vreo sase sau sapte ani mai inainte. 8:12 Dar cand au crezut pe Filip, care propovaduia Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezati, atat barbati cat si femei. Care propovaduia. [,,Predicarea”, KJV]. Vezi v. 5. Atunci, ca si acum, predicarea era un instrument important al mantuirii. (vezi 1 Cor. 7,21). Puterea soliei lui Filip s-a dovedit mai tare decat fascinatia magiei lui Simon. Imparatiei lui Dumnezeu. Vezi Matei 4,17; Luca 17,20.21; Fapte 1,6. Cand ogorul Evangheliei s-a intins, solia ucenicilor a devenit mai clara. Ea era cuprinzatoare si specifica; conducea la botez pe ascultatorii ei. Numelui lui Isus Hristos. Vezi cap. 2,21; 3,16. Au fost botezati. Vezi Matei 3,6. Timpul verbului in greceste de aici lasa a se intelege nu un botez mare, ci o succesiune de convertiti, atat barbati cat si femei, care erau admisi in felul acesta in biserica. 8:13 Chiar Simon a crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip, si privea cu uimire minunile si semnele mari care se faceau. Chiar Simon. [,,Simon insusi”, KJV; ,,Insusi Simon”, Nitz]. Mai degraba, dand accentul din versiunea greaca, ,,chiar Simon insusi”. A crezut. Fara indoiala el a fost impresionat de minunile pe care le savarsise Filip (v. 6); el se simtea a fi in prezenta unei Puteri infinit mai mare decat a sa proprie. Dar a acceptat afirmatiile lui Filip cu privire la moartea si invierea lui Hristos fara a dezvolta o credinta personala. Credinta sa era de felul aceleia despre care vorbeste Iacov (Iacov 2,14.19). O credinta similara nedesavarsita e descrisa in Ioan 8,31 unde anumiti iudei sunt descrisi crezand in Isus in timp ce restul capitolului arata ca ei nu posedau o credinta mantuitoare. Totusi Simon a inteles de ajuns pentru a fi botezat, desi, asa cum a aratat atitudinea lui ulterioara, botezul sau nu a putut sa reprezinte vreo renastere la o viata mai inalta. El a ramas mai departe in ,,faradelege” (Fapte 8,23). Luca face o deosebire intre credinta samaritenilor si aceea a lui Simon; oamenii erau castigati de predica lui Filip, dar Simon era atras de minunile pe care le vedea. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a respins aceasta credinta nedesavarsita. El a acceptat-o ca temelia pe care sa cladeasca o credinta mai acceptabila. Cand Simon a apostaziat, Petru a facut apel la el (vers .22) sa se pocaiasca si sa se roage pentru iertare. Privea cu uimire. [,,Se minuna privind”, KJV; ,,Vazand… ramase uimit”, Nitz]. Mai degraba expresia ar trebui sa zica: ,,privind semnele si marile minuni care aveau loc, el era uimit” (vezi v. 9). Lucrurile se inversasera. Magul, de care altii se uimisera, se lasa in voia unei vraji mai puternice decat a sa personala si era la randul sau uimit cand privea puterea care insotea proclamarea Evangheliei. 8:14 Apostolii, care erau in Ierusalim, cand au auzit ca Samaria a primit Cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan. Apostolii. Ei ramasesera la Ierusalim (v. 1), indrumand activitatile bisericii. Domnul pusese candva o limita geografica predicarii soliei imparatiei (Matei 10,5). El desfiintase limitele acelea prin insarcinarea Evangheliei (Matei 28,19.20) si prin instructiunea din Fapte 1,8). Vestea despre succesul lui Filip in Samaria a sosit la cei doisprezece ca dovada ca inlaturarea limitarilor era un fapt. Venise acum timpul pentru a se marturisi despre Hristos in Samaria. Au auzit. In ciuda persecutiei, comunicarea dintre lucratorii imprastiati si centrul lucrarii a fost pastrata cu credinciosie. Samaria. Solia lui Filip era dusa prin tot districtul de convertitii sai entuziasti. Cuvantul lui Dumnezeu. Expresia este folosita aici de Luca, la fel ca in Evanghelia sa, cu privire la intreaga cuprindere si esenta a ceea ce insemneaza Evanghelia lui Hristos (cf. Luca 5,1; 8,11.21). Pe Petru si pe Ioan. Evident n-a fost acordata nici o intaietate aparte vreunuia din cei doisprezece in zilele acelea timpurii. Prin decizia intregului apostolat, Petru si Ioan au fost trimisi in misiunea din Samaria. Era logic de a alege pe acestia doi, deoarece ei fusesera extrem de activi la inceputul lucrarii bisericii (cf. cap. 1,15; 2,14; 3,1; 4,8 etc.). Nu e nici o dovada de suprematie a lui Petru; el era sub indrumarea apostolilor, care l-au ,,trimis” pe el si pe Ioan in aceasta misiune. Ioan, care candva dorea sa ceara sa cada foc asupra samaritenilor (Luca 9,54) urma acum, ca in iubire, sa le aduca botezul cu Duhul Sfant si cu foc (Matei 3,11). Sugestii ca Ioan mentionat aici ar fi putut sa fie Ioan Marcu (vezi Fapte 13,5.13) nu sta in picioare. Daca Ioan Marcu ar fi trecut deja prin experientele descrise in versetele urmatoare, el nu s-ar fi despartit de Pavel si de Barnaba (cap. 13,13). 8:15 Acestia au venit la Samariteni, si s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant. S-au rugat. Acesta a fost primul act al celor doi apostoli. Ei nu au conferit Duhul Sfant credinciosilor samariteni de curand botezati, ci au implorat pe Domnul sa reverse Duhul asupra lor ca o urmare a botezului lor (cf. cap. 2,38), ca o dovada a faptului ca ei fusesera primiti de Dumnezeu. 8:16 Caci nu Se pogorase inca peste nici unul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus. Nu se pogorase. [,,Cazuse”, KJV]. Versetul acesta face o clara deosebire intre botezul cu apa administrat de Filip si primirea Duhului Sfant prin lucrarea lui Petru si a lui Ioan. Verbul tradus ,,pogorase” [,,cazuse”] e folosit cu privire la darul Duhului in cap. 10,44; 11,15, si cu privire la rapirea sufleteasca a lui Petru din cap. 10,10. Fusesera numai botezati. [,,Erau numai botezati”, KJV]. Mai degraba, ,,ei fusesera numai botezati”. Botezul cu apa fusese administrat de catre Filip, dar darurile Duhului n-au cazut [,,nu s-au pogorat”] pana nu a sosit Petru si Ioan. In Numele. [,,In numele”, KJV; Nitz]. Sau, ,,in numele”. Aceasta arata legatura stransa cu care noii convertiti la credinta erau legati cu Hristos prin botez. 8:17 Atunci Petru si Ioan au pus mainile peste ei, si aceia au primit Duhul Sfant. Mainile peste ei. Vezi cap. 6,4. Au primit. Notati ca trei pasi au facut in stare pe samariteni sa primeasca Duhul Sfant: 1) Propria lor marturisire de credinta la botez (v. 12), 2) rugaciunea apostolilor (vers.15) si 3) punerea mainilor apostolilor (v. 17). 8:18 Cand a vazut Simon ca Duhul Sfant era dat prin punerea mainilor apostolilor, le-a dat bani, A vazut Simon. El fusese botezat de Filip asa cum fusesera si ceilalti samariteni, dar mainile apostolilor nu fusesera puse asupra lui si el nu primise Duhul, care fusese dat cu indurare celorlalti credinciosi. Trebuie sa fi fost un motiv pentru aceasta; poate ca fusese clar intrezarita adevarata lui natura. Distinctia facuta intre el si concetatenii sai insa a trezit dorinta sa. El a vazut dovada primirii de catre ei a Duhului. Oamenii erau schimbati; s-ar putea ca ei sa fi inceput sa vorbeasca in limbi si sa profetizeze; cel putin era evident ca Duhul Sfant intrase in vietile lor. Le-a dat bani. El a vazut ca semenii lui erau inzestrati cu capacitati mult mai mari decat ale sale si desi personal nu poseda Duhul Sfant, dorea puterea pe care ar fi adus o asemenea posesiune. De aceea i-a oferit bani lui Petru si Ioan, nadajduind sa fie in stare sa cumpere ceea ce nu primise gratuit. O astfel de purtare da la iveala caracterul defectuos al credintei sale si descopera motivele care il stapaneau. Oferta lui de bani a dat numele lui unei mari categorii de delicte eclesiastice. Orice incercare de a cumpara puteri sau slujbe spirituale e etichetata ca ,,simonie”. 8:19 si a zis: Dati-mi si mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mainile, sa primeasca Duhul Sfant. ,,Dati-mi”. Caracterul omului a fost acum deplin dat pe fata. El nu dorea Duhul Sfant pentru sine ca un dar spiritual care sa pecetluiasca botezul sau, ci ca sa poata folosi puterea spre a domina pe altii. El dorea puterea exterioara fara a fi trecut prin schimbarea launtrica care ar fi indreptatit un astfel de dar. E posibil ca el sa fi avut de gand sa faca bani din aceasta ravnita capacitate de a da Duhul Sfant altora, asa cum ar fi dorit el. 8:20 Dar Petru i-a zis: Banii tai sa piara impreuna cu tine, pentru ca ai crezut ca darul lui Dumnezeu s-ar putea capata cu bani! Banii tai sa piara impreuna cu tine. Literal: ,,Argintul tau sa fie impreuna cu tine spre pierzare”. Petru si-a exprimat dezgustul fata de oferta lui Simon. El si-a dat seama ca daca acesta nu se schimba va fi nimicit. Dar el n-a privit starea lui Simon ca fara de nadejde, deoarece in v. 22 l-a indemnat la pocainta si sa fie iertat. Darul lui Dumnezeu. Expresia poate fi tradusa, ,,pentru ca ai gandit sa capeti darul lui Dumnezeu prin bani”. Atitudinea lui Simon trada fundamental o gresita intelegere a caracterului lui Dumnezeu si a darurilor Duhului. El mai avea de invatat ca lucrurile cele mai scumpe din viata nu pot fi cumparate cu bani. 8:21 Tu n-ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui Dumnezeu. N-ai nici parte, nici sorti. Aceasta nu este o pronuntare a unei sentinte arbitrare, ci un rationament bazat pe starea cunoscuta a inimii lui Simon. El nu apartinea cu adevarat familiei lui Dumnezeu, el nu era eligibil pentru a se impartasi de privilegiile si raspunderile ei. In ce priveste comentariul asupra cuvantului ,,sort”, vezi cap. 1,26. Treaba aceasta. [,,Chestiunea aceasta”, KJV; ,,Cuvantul acesta”, Nitz]. Sau, ,,cuvantul acesta”. Expresia aceasta se refera evident la subiectul in discutie, adica, puterea de a da Duhul Sfant prin punerea mainilor (v. 19). Dar daca e adoptata redarea ,,cuvantului acesta”, referirea e la v. 14, unde se spune ,,Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu”. Curata. [,,Dreapta”, KJV; Nitz]. Gr. euthus, ,,drept”, si prin extensie, intr-un sens moral, ,,cinstit”, ,,drept”, ,,adevarat”, ,,sincer”. Cuvantul folosit de Petru este rar in NT, dar in epistolele sale acesta apare din nou (2 Petru 2,15). 8:22 Pocaieste-te dar de aceasta rautate a ta, si roaga-te Domnului sa ti se ierte gandul acesta al inimii tale, daca este cu putinta; Pocaieste-te. Vezi Matei 3,2. Aceasta este prima conditie pentru a capata iertare si a abate pedeapsa meritata. Notati ca, desi atitudinea lui Simon e descrisa ca ,,faradelege”, apelul lui Petru arata ca mantuirea inca ii mai era la indemana. Roaga-te Domnului. [,,Roaga-te lui Dumnezeu”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,Domnului” in loc de ,,lui Dumnezeu”. Lucrul acesta ar fi o referire speciala la Domnul Isus, contra caruia se savarsise greseala lui Simon. Gandul. Gr. epinoia, ,,scopul”, ,,intentia”, dand ideea unei planuiri depline. Lucrul acesta face ca ofensa adusa Domnului sa fie cu atat mai mare. Apostolul vede ca mintea lui Simon era intunecata de propriile planuri si ca lacomia lui, vecina cu idolatria, face pocainta aproape imposibila. Dumnezeu e totdeauna pregatit sa ierte, dar omul adesea nu e pregatit pentru iertare (vezi Psalmi 32,1; 130,4). 8:23 caci vad ca esti plin de fiere amara, si in lanturile faradelegii. Vad. Cu o adevarata putere de patrundere, Petru apreciaza continutul inimii lui Simon. Fiere amara. Adica, ,,fiere care este amaraciune” si in urmatoarea expresie, ,,lanturile faradelegii”. Petru il vede pe om cufundat in amaraciune si inlantuit in nelegiuire. Simon a permis ca invidia si lacomia sa-i amarasca sufletul, iar ticalosia sa devina un obicei al carui prizonier devenise. 8:24 Simon a raspuns: Rugati-va voi Domnului pentru mine, ca sa nu mi se intample nimic din ce ati zis. Rugati-va… pentru mine. Simon arata prin natura solicitarii sale ca nu e miscat de adevarata pocainta. El nu da pe fata intristare. El nu vede nici o nevoie de schimbare a caracterului. El cere numai sa fie scapat de amenintarea pedepsei. Rugamintea lui poate fi comparata cu cererea des repetata a lui Faraon adresata lui Moise: ,,Rugati-va Domnului” (Exod 8,8.28; 9,28; 10,17), care reflecta numai temerea lui si n-a avut ca rezultat nici o schimbare in purtare. Nu e nici o relatare de pocainta ulterioara din partea lui Simon si, deci se poate presupune, ca el a ramas neconvertit. Acesta este sfarsitul relatarii despre Simon in cartea Faptelor Apostolilor, dar istoria bisericeasca timpurie pastreaza multe legende cu privire la el. Legendele acestea il prezinta ca un conducator cu de la sine putere al unei forme pervertite de crestinism care s-a luptat staruitor impotriva credintei predicate de apostoli. Descrierea needificatoare poate fi urmarita in Homilies Pseudo Clementine ii.18-39, Recognitions ii.5-16; Iustin Martirul First Apology 26.56; Irineu Against Heresies i.23; Eusebiu, The Ecclesiastical History ii.13.3-18; 14.1-6; 15.1. Scrierile acestea zugravesc pe Simon ca pe un premergator al ereticilor gnostici, un invatator al carui sistem era intemeiat in cea mai mare masura pe astrologie, angelologie si o coplesitoare credinta in propriile sale puteri divine. Vezi Vol. V, p. 912; Vol. VI, p.34. 8:25 Dupa ce au marturisit despre Cuvantul Domnului, si dupa ce l-au propovaduit, Petru si Ioan s-au intors la Ierusalim, vestind Evanghelia in multe sate de ale Samaritenilor. [Si ei, KJV]. Acesta, cu certitudine, prezinta pe apostolii Petru si Ioan. Unii comentatori cred ca acesta cuprinde si pe Filip. Totusi, vezi AA 107. Au marturisit. Gr. diamarturismai, ,,A marturisi cu ravna”. Au propovaduit. Gr. laleo, ,,a vorbi”, ,,a spune”. S-au intors. Forma verbului in versiunea greaca de aici poate fi tradusa ,,au inceput sa se intoarca”. Ei au continuat sa predice Evanghelia, in timp ce-si faceau drumul inapoi spre Ierusalim. Asa se incheie raportul inspirat al patrunderii crestinismului in Samaria, cu exceptia unei referiri trecatoare in cap. 15,3. 8:26 Un inger al Domnului a vorbit lui Filip, si i-a zis: Scoala-te, si du-te spre miazazi, pe drumul care pogoara spre Ierusalim la Gaza, si care este pustiu. Un inger. [,,Ingerul”, KJV]. Mai bine, ,,un inger”. Luca e atent la serviciul ingerilor (cf. Luca 1,38 si Fapte 10,7; Luca 2,9 si Fapte 12,7; Luca 24,4 si Fapte 1,10; 15,30). Constructia in versiunea greaca sugereaza ca un inger a vorbit lui Filip in timp ce Petru si Ioan isi faceau lucrarea de evanghelizare. Chemarea supranaturala s-ar prea putea ca sa fi venit intr-o viziune (cf. Corneliu, Fapte 10,3). Miazazi. [,,Sud” KJV]. Gr. mesembria, in general redat prin ,,miazazi”, sau ,,amiaza”. Totusi, in Emisfera Nordica, soarele e la sud cand ajunge la meridian; de unde cuvantul a ajuns sa insemne partea locului, adica, ,,sud”. Unii autori prefera pe ,,amiaza”. Pe drumul. [,,Spre drumul”, KJV; ,,Pe calea”, Nitz]. Mai de graba, ,,pe calea”, sau ,,de-a lungul drumului”. Gaza. Numele acesta este transliterarea greaca a ebr. ‘Azzah, care insemneaza ,,tare”. Gaza (numita si Azzeh in Deut. 2,23; 1 Regi 4,24; Ier. 25,20) era o cetate sudica de granita a canaanitilor timpurii (Gen. 10,19). A fost ocupata mai intai de Avimi si apoi de Caftorimi (Deut. 2,23). Iosua nu a putut sa-i supuna (Iosua 10,41; 11,22). Iuda a detinut-o o scurta perioada de timp (Jud. 1,18), dar curand au pierdut-o, fiind luata de filisteni (Iosua 13,3; Jud. 3,3), care au facut-o cetatea cea mai de sud a celor cinci cetati ale lor. Cetatea a fost scena umilirii si mortii lui Samson (Jud. 16) si a continuat sa fie detinuta de filisteni pe vremea lui Samuel si mai departe (1 Samuel 6,17). Solomon (1 Regi 4,21.24) si mai tarziu Ezechia (2 Regi 18,8) au atacat-o. Ea a rezistat asediului lui Alexandru cel Mare timp de cinci luni, dar cu timpul a fost capturata si a devenit un post militar important in timpul luptelor dintre ptolemei si seleucizi si in razboaiele Macabeilor (1 Macabei 11,61). Pe la 96 i.Hr., Gaza a fost distrusa si populatia ei masacrata de Alexandru Ianeul (Iosif, Antiquities xiii.13.3 [358-364]), dar a fost rezidita de proconsulul Galinius (ibid. XVI.5.3 [88]), desi se pare ca cetatea restaurata era mai aproape de mare decat cea veche. De la Ierusalim la Gaza, la vreo 50 de mile mai la sud-vest, erau mai multe drumuri de acces. Un drum mai spre nord trecea in apropiere de Lyda, si apoi mergea paralel cu tarmul spre sud prin Azot la Gaza. Un altul mergea spre sud la Hebron, apoi prin directia vest prin tinutul pustiu catre cetatea Gaza. Cel din urma este cel mai probabil drumul din aceasta naratiune, mai ales daca mesembria e tradus ,,sud”. Pustiu. Expresia spune literal, ca si cum ar fi propozitie separata: ,,Aceasta e pustiu”. Nu e nimic care sa arate daca acestea erau cuvintele ingerului sau o nota explicativa adaugata de Luca. La fel nu e clar daca ,,acesta” se refera la drum sau la oras, desi nu e probabil ca Luca sa dea numele unei cetati si apoi sa o descrie ca fiind pustie. RSV o traduce: ,,Aceasta este un drum pustiu”. [,,Aceasta cale este pustie”, Nitz]. In credinta simpla, Filip trebuie sa se duca pe drumul mai putin umblat, mai putin promitator de la Ierusalim la Gaza si fara sa cunoasca ca pe drumul acela urma sa intalneasca un calator a carui convertire urma sa fie atat de memorabila. Vezi Harta activitatii misionare a diaconului Filip 8:27 Filip s-a sculat si a plecat. Si iata ca un Etiopian, un famen cu mare putere la imparateasa Candace a Etiopienilor, si ingrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca sa se inchine, Filip s-a sculat si a plecat. [,,El s-a sculat si a plecat”, KJV]. Imediata lui ascultare descopera lipsa oricarei indoieli cu privire la autenticitatea soliei pe care o primise. Etiopian. [,,Un om din Etiopia”, KJV]. Etiopia, ca si Cus din VT, este un nume general dat tarii la sud de intaia cataracta a Nilului si extinzandu-se in Etiopia moderna. Partea ei nordica era marele regat Meroe in valea superioara a Nilului, care a fost carmuita de regine in decursul unei lungi perioade de timp si e foarte probabil ca eunucul sa fi venit din regatul acesta. Legatura lui cu poporul iudeu prezinta multe puncte de interes. Potrivit cu Scrisoarea lui Aristeas 13, in decursul domniei unuia din faraoni numit Psametic (poate Psametic II, 594-588 i.Hr.) o unitate de iudei a fost trimisa in Egipt pentru a ajuta intr-o campanie contra Etiopiei. Influente iudaice fara indoiala fusesera la lucru in regiunea aceea de secole. Lucrul acesta poate fi reflectat in lucrarea curajoasa a unui eunuc etiopian timpuriu Ebed – Melec, pe vremea lui Ieremia (cap. 38,7-13; 39,15-18). Chiar si mai de timpuriu evreii asteptasera si vazusera administrarea etiopienilor in comunitatea lor (Psalmi 68,31; 87,4). Famen. [,,Eunuc”, KJV; Nitz]. Vezi Estera 1,10; 2,3; Matei 19,12. Mare putere. [,,Mare autoritate”, KJV]. Gr. dunastes, ,,principe”, ,,potentat”, ,,slujbas superior”. Litera legii deuteronomice (vezi Deut. 23,1) era explicita cu privire la excluderea eunucilor [,,famenilor”] din sanctuarul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta a fost fara invoiala modificat in practica. Admiterea eunucului pazitori ai Sabatului in randurile poporului lui Dumnezeu e fagaduita de Isaia (cp. 56,4). Rangul, rasa si starea fizica nu sunt factori in admiterea in familia Tatalui nostru ceresc (Gal. 3,28.29; Col. 3,10.11). Candace. Acesta pare sa fi fost un nume sau un titlu dinastic, ca Faraon sau Ptolemeu in Egipt si Cezar la romani si nu numele personal al unei regine aparte. Numele apare in Strabo, Geography xvii.1.54; si Dio Cassius, History, liv. 5.4-6. Dupa Eusebiu (c. anul 325 d.Hr.) Etiopia era inca sub domnia unei regine pe vremea sa (The Ecclesiastical History ii.1.13). Visteriilor. [,,Tezaurului”, KJV; Nitz]. Gr. gaza, ,,tezaurul regal”, ,,tezaur”, un cuvant de origine persana care intra in uz cam pe vremea aceasta la scriitorii greci si latini (Cicero De officiis ii.22 [76]). Traducatorii LXX l-au folosit in Ezra 5,17; 6,1; 7,21; Isa. 39,2. Nu e gasit in alta parte in NT, dar o forma compusa e folosita cu privire la tezaurul Templului (Luca 21,1). Filip intalneste un om care poarta grija de gaza, tezaur. Evanghelistul il ajuta sa gaseasca un tezaur, la fel cum omul din parabola din Matei 13,44 a gasit o comoara, cautand-o sarguincios. Sa se inchine. Pare ca eunucul acesta era un prozelit circumcis al neprihanirii (vezi Vol. V, p.63) care vizita Ierusalimul ca sa se inchine la Templu. Prozeliti, ca si iudei, veneau la Ierusalim pentru scopul acesta, dupa cum se poate vedea din enumerarea celor prezenti la Ziua Cincizecimii (Fapte 2,10). Potrivit cu Ioan 12,20, greci veneau la sarbatorile de la Ierusalim. Eunucul venise la Ierusalim in cautarea unei binecuvantari, dar inainte de a ajunge acasa, el urmeaza sa primeasca una care intrece toate asteptarile sale. Vezi Vol. IV, p.27-30. 8:28 se intorcea de acolo, si sedea in carul lui, si citea pe prorocul Isaia. Se intorcea. Anume de la Ierusalim la Etiopia, la terminarea recentei lui vizite, pentru a se inchina la Templu. Citea. Mai de graba, ,,se ocupa cu cititul”. Pare ca citea cu glas tare (vezi v. 30), intrucat aceasta era o practica obisnuita la orientali. Se prea poate ca omul sa fi cumparat sulul lui Isaia pe cand fusese la Ierusalim si daca lucrurile stau asa, minunatele expresii ale profetului evanghelist trebuie sa-i fi parut proaspete si bogate. E clar, din v. 32,33, ca el citea din capitolul al 53-lea din Isaia in versiunea LXX. 8:29 Duhul a zis lui Filip: Du-te, si ajunge carul acesta! Duhul a zis. Compara cu v. 26. Aici Duhul vorbeste si da instructiuni clare date evanghelistului, printr-un indemn launtric sau o voce ce se auzea. Ajunge. [,,Alipeste-te de”, KJV; ,,Tine-te de”, Nitz]. Acest slujbas regal fara indoiala avea o mare suita la care, ar fi natural ca un calator singuratic pe o cale pustie, sa se alipeasca. Filip ar fi fost in stare sa se apropie si sa asculte ceea ce se citea fara a fi considerat intrus. 8:30 Filip a alergat, si a auzit pe Etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: Intelegi tu ce citesti? Filip a alergat. Adica a alergat la car, in neintarziata ascultare de porunca Duhului. Crestinii ar trebui sa imite acest raspuns prompt. Aceia care fac asa vor gasi mai multi oameni dispusi sa accepte o conversatie sincera avand ca centru pe Hristos de cat s-ar astepta de obicei. Intelegi tu ce citesti? Notati inceperea iscusita a conversatiei: Filip a inceput chiar de acolo de unde l-a gasit pe om si si-a adaptat abordarea la interesele clientului sau, in perspectiva. Prin aceasta el da un exemplu pe care sa-l urmeze fiecare lucrator crestin. Intrebarea lui Filip s-a referit la inteles si nu la cuvinte. Forma ei in limba greaca implica faptul ca astepta un raspuns negativ. Se poate ca eunucul sa fi auzit oarecare explicatii iudaice ale pasajului, dar probabil nu avea nici o idee cat de vaga cu privire la faptul ca acele cuvinte se refereau la Isus Hristos. Dar Filip le cunostea intelesul si a fost manat de Duhul sa explice eunucului importanta lor. 8:31 Famenul a raspuns: Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva? Si a rugat pe Filip sa se suie in car, si sa sada impreuna cu el. Cum as putea? Intrebarea lasa sa se inteleaga lipsa de capacitate, deoarece nu era instruit sa interpreteze Scripturile. Calauzi. Gr. hodegeo, ,,a conduce pe propria cale”, ,,a calauzi”. Acelasi cuvant este folosit de Isus cu privire la calauzirea Duhului Sfant (Ioan 16,13). Eunucul, inapoindu-se in Etiopia, unde urma sa fie separat de cei care-l calauzisera pana aici in Ierusalim, simte ca are nevoie de instruire competenta pentru acest pasaj dificil. Intrebarea lui sugereaza ca el lua de prima data in consideratie pasajul acesta sau ca ii era imprimat de Duhul ca un nou accent. A rugat. [,,A dorit”, KJV; ,,Ruga”, Nitz]. Mai de graba, ,,a implorat”. Cuvantul lasa a se intelege o cerere staruitoare si arata ravna eunucului de a avea mai multa instruire. Notati cat de bine e implinit indemnul (v. 29) Duhului. Filip se apropie si eunucul insusi invita pe evanghelist sa se suie in carul sau si sa citeasca impreuna. 8:32 Locul din Scriptura, pe care-l citea, era acesta: El a fost dus ca o oaie la taiere; si, ca un miel fara glas inaintea celui ce-l tunde, asa nu Si-a deschis gura; Locul. Gr. perioche, ,,continutul”. Cuvantul acesta a fost folosit ca un echivalent pentru termenii ebraoco parashah, sau hapitarah, pasajele din Scriptura randuite pentru citire publica in sinagogi (vezi Vol. V, p. 57). Cuvantul era in uz obisnuit la greci si a fost adoptat de Cicero (Letters to Atticus xiii.25). El insemna intregul context al pasajului. ,,Scriptura” (la singular aici, si in greaca) se refera la un pasaj al Scripturii si nu la totalitatea Scripturilor. Prin urmare, expresia poate fi tradusa: ,,Cuprinsul pasajului din Scriptura”. Versetele citate sunt din Isaia 53,7.8 si sunt date cuvant cu cuvant din LXX. A fost dus. Pentru comentariul general la pasajul citat vezi Isaia 53,7.8, retinand faptul ca citatul din NT e o traducere a textului din LXX si nu a celui ebraic. 8:33 in smerenia Lui, judecata I-a fost luata. Si cine va zugravi pe cei din timpul Lui? Caci viata I-a fost luata de pe pamant. Smerirea Lui. Expresia poate fi tradusa literal: ,,in umilinta judecata Lui a fost luata”, dar exprimarea e capabila de diferite interpretari. Ar putea sa insemneze ca ,,osandirea Lui a fost inlaturata”, sau ,,anulata”; adica, pentru ca S-a umilit, dupa aceea a fost inaltat; sau alternativ ,,Dreptatea I-a fost tagaduita in umilinta Lui”, asa cum fara indoiala a fost in timpul judecarii Lui. Ebraica la Isaia 53,8 sugereaza: ,,El a fost luat prin apasare si judecata”, adica, El a fost victima unei crime judiciare. Cei din timpul Lui. [,,Generatia Lui”, KJV; ,,Cei din neamul lui”, Nitz]. Expresia aceasta a avut diferite interpretari: 1) ,,Cine va declara numarul celor care au impartasit viata Lui si, ca sa zicem asa, au rasarit din El”? 2) ,,Cine, in masura generatiei Lui, au fost destul de intelepti ca sa considere”? 3) ,,Cine va spune nelegiuirea generatiei strambe si perverse in care a trait El”? Vezi si la Isaia 53,8. Viata I-a fost luata. Versiunea ebraica la Isaia 53,8 sugereaza ca Mantuitorul a fost tarat grabnic la o moarte violenta. Versiunea LXX exprima acelasi gand, si nu face nici o referire la plecarea lui Hristos de pe pamant la inaltarea Lui. 8:34 Famenul a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine vorbeste prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul? Rogu-te. Scurta intalnire a eunucului cu acest om al lui Dumnezeu trebuie sa fi facut o impresie foarte favorabila, deoarece arata o incredere neintarziata in capacitatea lui Filip de a raspunde la intrebarea lui. Aceasta i-a oferit lui Filip ocazia pe care o cauta. Crestinul va fi adesea surprins de felul in care apar ocaziile cand e pregatit si dispus sa le foloseasca. Despre cine? Eunucul era destul de ager pentru a pune intrebarea cea mai insemnata cu privire la pasajul pe care-l citea, si anume, la cine se referea cuvintele lui Isaia? Intrebarea n-a fost rezolvata pe vremea lui si e inca mult disputata in vremea noastra (vezi Isaia 41,8; 42,1; 52,13; 53,1). Filip, totusi nu are indoieli cu privire la subiect – si nici noi n-ar trebui sa avem. Intrebarea i-a creat ocazia pentru a predica pe Isus etiopianului. 8:35 Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta, si i-a propovaduit pe Isus. A luat cuvantul. [,,Si-a deschis gura”, KJV; ,,Deschizandu-si gura”, Nitz]. Expresia, ori de cate ori apare in NT, implica ceva ca o cuvantare inchegata si nu simplul act al vorbirii (cf. Matei 5,2; 13,35; Fapte 10,34). Scriptura aceasta. Filip a intampinat pe eunuc pe propriul sau teren – la pasajul pe care-l studia. Nu era un loc mai bun pentru Filip ca sa inceapa. Si nici pentru predicatorul de astazi nu este o ocazie mai buna ca aceasta. I-a propovaduit pe Isus. In timpul ramanerii lui la Ierusalim, eunucul probabil auzise despre invatatura lui Isus. Lucrarea ucenicilor atrasese atentia intregii cetati (cap. 2,41; 4,33; 5,12-14; 6,7.8). Dar profetia aceasta este una dintre cele mai clare zugraviri ale mortii ispasitoare a lui Isus Hristos ca singura cale de mantuire din condamnarea si puterea distrugatoare a pacatului. Urmarea arata ca invatatura lui Filip cuprindea nu numai o aplicare a profetiei la Isus Hristos, ci si invatatura cu privire la ce insemna sa se ataseze la asociatia ucenicilor Lui. E clar din NT ca o astfel de invatatura era data mai inainte de cufundarea candidatilor in apa botezului. Predicarea lui Isus e lucrarea nu numai a fiecarui predicator al Evangheliei, dar si a fiecarui crestin, indiferent daca predicarea este facuta prin cuvant sau prin marturisirea vietii de toate zilele. Indiferent de subiectul anuntat al predicii, tema principala ar trebui sa fie Isus Hristos. 8:36 Pe cand isi urmau ei drumul, au dat peste o apa. Si famenul a zis: Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat? Pe cand isi urmau ei drumul. [,,Pe cand mergeau ei”, KJV]. Filip si eunucul trebuie sa fi calatorit o bucata de vreme impreuna, deoarece el nu numai ca i-a prezentat faptele mantuirii prin Isus Hristos in cadrul celor din Isaia 53, dar a dus instruirea pana la punctul la care eunucul a inteles rostul botezului si l-a dorit pentru sine. O apa. [,,O anumita apa”, KJV]. In sec. al 4-lea aceasta era identificata cu Betsura, Bet-Tur din 2 Cron. 11,7, la 20 de mile de Ierusalim si la 4 mile de Hebron. Un izvor de acolo inca pastreaza vechiul nume in forma araba, Beit-Sur. Altii gandesc ca izvorul era in Wadi-el-Hesi, intre Eleutheropolis si Gaza, nu departe de vechile cetati Lachis si Eglon. Locul acesta concorda mai bine cu proximitatea evenimentului de la Gaza si cu informatia ca drumul calatoriei mergea prin pustiu, insa identificarea sigura nu e cu putinta. Ce ma impiedica? [,,Ce impiedica”?; KJV]. Dorinta vie a eunucului de a completa pregatirea sa pentru a deveni membru al bisericii Domnului sau de curand gasita e exemplara. Initiativa era a sa; el nu avea nevoie de nici un indemn din partea lui Filip. El aflase de un Mantuitor si isi parasise pacatele. El fusese instruit in Numele si Calea (cf. Fapte 4,12; Ioan 14,6). Ce motiv putea fi prezentat pentru a-i refuza ritualul botezului? 8:37 Filip a zis: Daca crezi din toata inima, se poate. Famenul a raspuns: Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Daca crezi. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestui verset. E cu putinta ca o explicatie marginala extrasa dintr-o marturisire de credinta timpurie sa se fi strecurat in text la punctul acesta. Ar trebui sa se noteze totusi ca adevarul exprimat in v. 37 este aratat in forme variate in alte locuri in Biblie (cf. Ioan 3,16; Fapte 2,38; 16,30.31). 8:38 A poruncit sa stea carul, s-au pogorat amandoi in apa, si Filip a botezat pe famen. A poruncit. Aceasta a facut ca intreaga suita sa se opreasca pe loc. Membrii ei trebuie sa fi fost martori interesati ai botezului si unii din ei poate au alcatuit samburele congregatiei crestine din Etiopia. Traditia afirma ca eunucul a proclamat Evanghelia la concetatenii sai. S-au pogorat amandoi in. Gr. katabain eis, ,,a cobori la” sau ,,a cobori in”. Daca expresia aceasta a aparut de la sine, nu ar fi cale pentru a decide daca Filip si eunucul au coborat la marginea apei sau daca ei de fapt au intrat in ea. Dar expresia intregitoare din v. 39 rezolva chestiunea in chip satisfacator. 8:39 Cand au iesit afara din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum, plin de bucurie, Au iesit afara. Gr. anabaino ek, ,,a iesi din”. Aceasta arata ca amandoi barbati au coborat in apa, altminteri ei nu ar fi putut iesi afara din apa. Aceasta a avut loc cu siguranta pentru scopul botezului prin scufundare. Vezi Matei 3.6; Marcu 16,16; Rom. 6,3-6. Aici, deci avem o ilustrare clara a metodei de botez folosita in biserica primara, chiar in ocazii de acestea neasteptate si oarecum neoficiale ca aceasta. Duhul. Duhul initiase intalnirea lui Filip cu eunucul si acum cand se ajunsese la un rezultat incarcat de succes, Duhul din nou i-a pus la indemana noi posibilitati de slujire. A rapit. Gr. harpazo, ,,a apuca”, ,,a duce cu forta”, ,,a smulge si a duce”. Acelasi verb e folosit intr-un fel comparabil in 1 Tes. 4,17; Apoc. 12,5. Sentimentul omenesc ar fi manat cu siguranta pe evanghelist sa ramana pentru a completa lucrarea sa cu eunucul, Filip a fost literal smuls si indepartat de la companionul sau. Compara 1 Regi 18,12; 2 Regi 2,16; Ezechiel 3,12.14. Isi vedea de drum. [,,Si a mers”, KJV; ,,Dar mergea pe calea sa”, Nitz]. Literal, ,,deoarece el sa dus”. Aceasta explica mai clar pentru ce eunucul ,,nu l-a mai vazut”. Ea sugereaza de asemenea faptul ca eunucul a acceptat disparitia lui Filip ca pe un act supranatural ca el nu a irosit timp in cercetarea zadarnica a invatatorului si botezatorului sau, ci mai de graba si-a vazut de drum, adica, si-a continuat calatoria sa intrerupta. Plin de bucurie. [,,Bucurandu-se, KJV]. Pozitia acestui cuvant la sfarsitul expresiei e tipic lucana (cf. Luca 15,5; 19,6). Crezand ca Filip era in mainile lui Dumnezeu, eunucul nu simtea nici o ingrijorare cu privire la el, ci si-a putut ingadui sa-si vada de drum, bucurandu-se in lumina cea noua pe care o primise. Eusebiu (The Ecclesiastical History ii.1.13; ed. Laeb, Vol. 1, p.110,111) vorbeste despre eunuc ca reintorcandu-se in tara lui de nastere, si predicand acolo ,,cunoasterea Dumnezeului universului si lucrarea Mantuitorului nostru care da viata oamenilor” si felul acesta implicand cuvintele ,,Etiopia alearga cu mainile intinse spre Dumnezeu” (Psalmi 68,31). E lucru semnificativ ca biserica etiopiana a avut elemente similare cu iudaismul in decursul istoriei ei. Ea a fost de timpuriu separata de restul crestinismului si a pastrat simplitatea de viata si invatatura a bisericii primare pentru un timp. Crestinii etiopieni au tinut Sabatul zilei a saptea multa vreme, potrivit poruncii, impreuna cu tinerea zilei intai a saptamanii. 8:40 Filip se afla la Azot, de unde s-a dus pana la Cezarea. Si propovaduia Evanghelia in toate cetatile prin care trecea. Se afla. [,,A fost aflat”, KJV]. Prepozitia greaca eis poate fi tradusa literal ,,in”, sugerand ca Filip se aflat in launtrul cetatii. Nu ca a fost trimis cineva sa-l caute, ci Filip se afla in cetate si prezenta lui a fost facuta cunoscut. Azot. Asdodul VT (1 Sam. 5,1-7), una din cele cinci cetati principale ale filistenilor, cam la 3 mile de mare la mijlocul drumului dintre Gaza si Iope. Ca si Gaza, istoria lui a fost marcata de asedii succesive: de asirienii (Isaia 20,1), de egipteni (Herodot ii.159; vezi Ier. 47,1), de Macabei (1 Macabei 5,68; 10,84). A fost refacut de generalul roman Galinius in anul 55 i.Hr. Vechiul nume persista in modernul Esdiid, dar aceasta cetate de astazi este doar un biet sat sarac si prizarit. Filip nu s-a oprit acolo, ci ,,a trecut prin”, ,,a trecut mai departe” (vezi Fapte 8,4). Naratiunea lui Luca sugereaza ca Filip si-a continuat lucrarea sa ca evanghelist. Psalmistul numeste Filistia ca unindu-se cu Etiopia pentru a da un numar de convertiti pentru cetatea lui Dumnezeu (Psalmi 87,4). Propovaduia. Mai bine, ,,el continua sa predice”. Experienta remarcabila a lui Filip cu eunucul nu a intrerupt celelalte activitati ale sale ca predicator al Evangheliei. In toate cetatile. Drumul sau probabil l-a dus prin Lyda si Iope si putem fara indoiala vedea efectele stradaniilor sale in comunitatile crestine infloritoare aflate mai tarziu in orasele acestea (cap. 9,32.36). Cezarea. Cezarea se afla pe drumul de la Tir la Egipt si a fost de o mare importanta istorica. Ea dateaza din perioada romana. In scrierile geografului Strabo (Geografie xvi.2.27; c. anul 20 d.Hr.) era cunoscut numai ca Turnul lui Strato si era doar un loc de ancorare pentru corabii. Irod cel Mare l-a transformat intr-un port infloritor cu un port tot atat de mare ca si acela al Pireului de langa Atena. El a dat cetatii nume dupa numele patronului sau imperial Augustus, numind-o Caesarea Sebaste, cuvantul ultim fiind echivalent cu latinescul Augusta (vezi Iosif, Antiquities xvi.5.1; War i.21.5-7). Dupa expulzarea lui Arhelau din Iudeea, ea a devenit resedinta oficiala a procuratorului roman (cf. cap. 23,23.24). Tacit (The Histories ii.78) vorbeste de Caesarea ca cetatea principala, caput, al Iudeei, populatia ei era in cea mai mare parte pagana, cu un adaos de iudei, facand-o un centru roditor pentru lucrarea misionara. Asa cum arata capitolele urmatoare ale Faptelor (cetatea e pomenita de 15 ori), ea a avut un loc de frunte in istoria timpurie a bisericii. Se poate deduce din cap. 21,8 ca Filip a facut din ea sediul central al lucrarii sale de evanghelizare. Caesarea a devenit mai tarziu scena lucrarii parintelui bisericesc Origen. Poate a fost locul de nastere al istoricului bisericesc Eusebiu. Sunt acum numai cateva ruine imprastiate pe locul vechii cetati. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1AA 101, 103, 129; COL 308; EW 199; 6T 330 1–40AA 103–111 3AA 103, 113; EW 199 4AA 105, 113, 166; CM 58; DA 233; GC 219; PK 699; 3T 413; 6T 330, 403, 478; 8T 57 4, 5 GC 328 5–8AA 106; MH 139 9GC 516 9, 10GC 625 148T 57 17EW 101 18, 199T 217 20GC 128 232T 563 26–28AA 107 26–408T 57 29MH 473 29–40AA 1083 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: