6:7 Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta.
Se raspandea. Mai de graba, ,,se raspandea mereu”, indicand o crestere treptata, dar continua. Afirmatia lasa sa se inteleaga mai mult decat cresterea numerica mentionata in propozitia urmatoare. Ceea ce se raspandea era cuvantul lui Dumnezeu. ,,Cuvantul lui Dumnezeu” aici se refera la invataturile lui Hristos, asa acum erau expuse de apostoli. Versetele urmatoare arata ca cei sapte erau activi in lucrare de invatatura. Lucrarea diaconilor si in deosebi a lui Stefan, marcheaza o expansiune si dezvoltare definita a proclamarii crestine (vezi cap. 6,8; 8,5).
Numarul ucenicilor. Cresterea bisericii fusese extraordinara: ,,S-au adaugat aproape trei mii de suflete” (cap.2,41); ,,Domnul adauga, in fiecare zi, la numarul lor” (v. 47); ,,multi… au crezut; …aproape la cinci mii” (cap. 4,4); ,,numarul celor ce credeau… se marea tot mai mult” (cap. 5,14). Acum numarul membrilor bisericii ,,se inmultea mult in Ierusalim”.
O mare multime de preoti. [,,O mare grupa de preoti”, KJV]. Faptul afirmat aici este plin de insemnatate. Pe cat se stie, nici unul din urmasii nemijlociti ai lui Hristos nu a fost preot si nici un preot nu e numit printre primii convertiti. Cineva ar fi asteptat ca unele din vorbele clare ale apostolilor si ale diaconilor sa fi trezit vrajmasia tuturor preotilor. Si fara indoiala multi din ei au devenit ostili. Dar sub puterea Duhului Sfant, a atras ,,o mare multime” din ei la Hristos.
Veneau. [,,Erau ascultatori”, KJV]. Mai de graba, ,,staruiau in a fi ascultatori”, sugerand un continuu sir de preoti convertiti. In ce priveste ascultarea necesara vezi cap. 5,32.
Credinta. Opinia este impartita in ce priveste corecta interpretare a expresiei ,,ascultatori la credinta”. Vederea obiectiva sustine ca ,,credinta” se refera la suma doctrinelor crestine la care preotii isi dadeau asentimentul si prin care ei si-au randuit viata (cf. Fapte 13,8; 14,22; 16,5; Gal. 1,23). Multi comentatori totusi cred ca ,,credinta” aici este folosita in sensul ei subiectiv si ca Luca vorbeste de preoti ca manifestand ,,credinta in Isus Hristos”. Aceasta armonizeaza cu uzul NT (cf. Fapte 24,24; Rom. 1,5; 16,26; Gal. 3,2). O asemenea credinta cuprindea doctrina crestina, deoarece tocmai aceasta invatatura face in stare pe cineva sa manifeste o credinta inteligenta in Isus. Compara Rom. 1,5.