6:6 I-au adus inaintea apostolilor, care, dupa ce s-au rugat, si-au pus mainile peste ei.
I-au adus. [,,Pe care i-au pus”, KJV; ,,Pe care-i infatisasera”, Nitz]. Probabil pentru examinare, instruire, si natural pentru hirotonire.
Sau rugat. Versiunea greaca lamureste ca apostolii s-au rugat inainte de a pune mainile pe cei sapte barbati alesi. Biserica primara nu a facut nici un pas major fara sa se roage mai intai (vezi cap.1,14.24; 2,42).
Si-au pus mainile. Aceasta este prima mentionare a actului in NT. In VT, totusi, el fusese deja folosit pentru actul binecuvantarii (vezi Gen. 48,13.14) la consacrarea preotilor (vezi Num. 8,10) si la consacrarea lui Iosua (vezi Num. 27,18.23). Insemnatatea aceasta a actului nu era recunoscuta iudeului credincios. Pentru crestin era importanta prin faptul ca Domnul adesea vindeca pe bolnavi, punandu-Si mainile peste ei (Marcu 6,5; Luca 4,40; 13,13; cf. Marcu 16,18). La fel, El a binecuvantat copiii (Matei 19,15). Apostolii, deci, aveau un bun precedent pentru binecuvantarea si consacrarea celor sapte, prin punerea mainilor. Ei au continuat sa foloseasca metoda aceasta in situatii asemanatoare, asa cum se poate vedea in Fapte 8,17; 13,3; 19,6. In biserica apostolica au fost puse mainile peste barbati cu prilejul hirotonirii in lucrarea de slujitori ai Evangheliei (1 Tim. 4,14; 5,22; 2 Tim. 1,6). Reiese din Evrei 6,2 ca practica punerii mainilor care s-a cristalizat intr-o procedura acceptata in organizatia bisericeasca ar trebui sa insemne o stransa legatura spirituala intre Domnul si cel peste care sunt puse mainile (AA 161,162).