6:3 De aceea, fratilor, alegeti dintre voi sapte barbati, vorbiti de bine, plini de Duhul Sfant si intelepciune, pe care ii vom pune la slujba aceasta.
De aceea. Mai de graba, ,,dar”, ,,ci”. Alegeti. [,,Vedeti”; KJV]. Cei doisprezece au pus in mod serios raspunderea pe umerii credinciosilor, care trebuia sa faca o alegere dintre ei.
Sapte barbati. Era logic ca apostolii sa se gandeasca la numarul sapte. Era un respect general pentru numarul acela printre iudei. In vremurile mai tarzii, cel putin, sapte era numarul persoanelor chemate sa administreze treburile publice in orasele iudaice (Talmud, Megillah 26a, ed. Soncio, p.157). Mai simplu, se prea poate sa fi fost nevoie numai de sapte barbati la data aceea.
Barbatii numiti in felul acesta nu sunt numiti ,,diaconi” in NT. Cand sunt pomeniti din nou, ei sunt numiti ,,cei sapte” (cap. 21,8) aproape ca si cum ar fi fost o grupare distincta. Dar ei erau grupa care avea sa fie numita ,,diaconi” (AA 89,90), si functiunile lor erau similare cu acelea ale diaconilor descrisi mai tarziu de Pavel (vezi 1 Tim. 3,8-13). In unele biserici ca Roma, numarul diaconilor era mai tarziu fixat la sapte (Eusebiu, The Ecclesiastical History, vi, 43,11). Conciliul din Neo-Cezarea (anul 314 d.Hr.; Canonul 14) cerea sapte diaconi intr-o localitate. Multi comentatori considera ca cei sapte barbati alesi aici corespund cu ,,prezbiterii” mentionati in Fapte 11,30; 14,23 si mai departe. Vezi 25; AA 89,90.
Vorbiti de bine. [,,Cu nume bun”, KJV; ,,Dovediti cu buna purtare”, Nitz]. Literal, ,,atestati”, sau ,,avand marturie data lor”. Adica avand un nume bun printre semenii lor (cf. 1 Tim. 5,10). Cuvantul este redat ,,vorbit de lume” in Fapte 10,22. Situatia in nici un caz nu ar fi fost mai buna, daca nu ar fost chemati oameni cu o pozitie impecabila la sarcina unei imparteli echitabile. Ei trebuiau sa fie oameni cinstiti si capabili, acceptati de semenii lor. In ce priveste lista calitatilor diaconilor ca si ale prezbiterilor (episcopii), vezi 1 Tim. 3,1-14; Tit 1,5-11.
Plini de Duhul Sfant. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea ,,plina de duh”. Totusi, vers.5 declara ca unul din cei sapte, Stefan, era plin de Duhul Sfant. Era lucru cat se poate de important ca pentru aceasta prima treapta de dezvoltare in organizatia bisericii dincolo de apostolat sa fie alesi oamenii corespunzatori. Pe langa un nume bun se astepta ca fiecare sa aiba umplerea cu Duhul Sfant. Evident ca cei adunati intelegeau ca lucrarea Duhului Sfant trebuie sa fie mai extinsa decat simplul dar al profetiei si al limbilor.
Intelepciune. Nu numai ca oamenii trebuiau sa fie capabili de a se ingriji de nevoile spirituale ale saracilor, ci ei trebuiau sa dea pe fata bun simt, discernamant, economie si intelepciune in lucrarea lor. Pavel considera intelepciunea ca un dar al Duhului (1 Cor. 12,8). Iacov o accentueaza ca pe un dar de la Dumnezeu (Iacov 1,5), care sa fie insotita de o buna purtare sau ,,conversatie” (Iacov 3,13). In Faptele Apostolilor, in afara de versetul acesta, cuvantul ,,intelepciune” e folosit numai cu privire la Fapte 6,10 sau de catre Stefan (cap. 7,10.22). Despre el se spune si ca era ,,plin de credinta” (cap.6,5).
Pe care ii vom pune. [,,Pe care ii putem pune”, KJV]. Literal, ,,pe care ii vom pune”. Apostolii erau dornici sa numeasca in slujba pe barbatii alesi de catre ,,frati”. O astfel de atitudine promova increderea reciproca intre conducatori si popor.