6:2 Cei doisprezece au adunat multimea ucenicilor, si au zis: Nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu ca sa slujim la mese.
Cei doisprezece. Matia era evident cel de al doisprezecelea apostol (vezi cap. 1,24-26).
Au adunat multimea. Cand apostolii au auzit plangerile si si-au dat seama de seriozitatea lor si, pe cat se pare, s-au aparat. Ei au actionat prompt. Poate ca si-au adus aminte de precedentul stabilit de Moise (Exod 18,25) si, ca si el, s-au hotarat sa delege autoritatea. Prin ,,multimea ucenicilor” nu e de presupus ca fiecare crestin din Ierusalim si din imprejurimile lui a trebuit sa vina la o adunare, ci ca a fost convocata o adunare speciala la care au venit toti cei care au putut si in fata carora apostolii au prezentat problema si planul lor. Fondul cu privire la distribuirea caruia se ridicasera plangeri, fusese facut prin contributia multora si de aceea fiecare persoana trebuia sa fie atent cercetata. De la procedura aceasta a aparut mai tarziu in mod natural forma reprezentativa de carmuire bisericeasca (AA 96).
Potrivit. [,,Motiv”, KJV]. Gr. areston, ,,placut”, dand ideea ca nu e ,,potrivit” ca apostolii sa cheltuiasca atat de mult timp cu chestiuni materiale si de afaceri. Lasam. Gr. kaaleipo, ,,a parasi”, ,,a abandona”. Cuvantul grecesc este emfatic, si sugereaza ca mare parte din timpul apostolilor fusese luat de ingrijirea celor nevoiasi. Cuvantul. Cei doisprezece recunosteau raspunderea lor de capetenie – sa serveasca Cuvantul
lui Dumnezeu prin predicare si invatatura. Sa slujim la mese. In sinagogile iudaice trei barbati erau numiti spre a se ingriji de saraci.