Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 6
|
6:1 In zilele acelea, cand s-a inmultit numarul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceste, carteau impotriva Evreilor, pentru ca vaduvele lor erau trecute cu vederea la imparteala ajutoarelor de toate zilele. [,,Si”, KJV]. Mai de graba, ,,dar”, deoarece versetul arata un contrast la cap.5,42. In zilele acelea. Adica in zilele din cap. 5,41.42. Luca trateaza aspectele istorice cu adevarat profesionalism. El a aratat cresterea bisericii sub puterea Duhului Sfant, si venirea masiva la credinta a noilor credinciosi. El a aratat ca economia bisericii, cel putin pentru o vreme, a luat o forma obsteasca. Capitolul 6 arata unele din dificultatile provenind din acest aranjament, dar acest aspect este la randul sau o introducere la experienta lui Stefan, care si ea este o introducere la convertirea lui Saul din Tars si la activitatile lui misionare ulterioare. Naratiunea este clar istorica. Raportul cap.6 este strans legat cu acela al cap. 5,14, dar lungimea intervalului dintre cele doua evenimente este incerta. S-a inmultit. Expresia poate fi tradusa mai bine ,,cand numarul ucenicilor sporea vizibil”, adica, prin adaugiri aproape zilnice. O atare crestere naturala urma sa aduca probleme noi. Fusese un lucru simplu a purta grija de nevoile familiei apostolice din punga pe care o purta Iuda. Era mai complicat, desi nu imposibil, de a se purta de grija grupei de credinciosi din Ziua Cincizecimii. Dar numarul membrilor din comunitatea crestina sporise atat de mult, incat purtarea de grija fata de acei in lipsa lua tot timpul apostolilor, stanjenindu-le misiunea de propovaduire. Ucenicilor. Este prima data cand numele acesta este folosit cu privire la crestini in Faptele Apostolilor. Ucenicii Evangheliilor au devenit apostoli si termenul de ,,ucenici” a trecut la credinciosul obisnuit. Evreii care vorbeau greceste. [,,Grecii”, KJV; ,,Eleniti”, Nitz]. Gr.hellenistai, ,,Elenisti”, adica evrei care vorbeau greceste, sau ,,Iudei Greci” (RV). NT face deosebire cu grija intre acestia si hellenes, care erau greci de neam (Ioan 12,20). Elenistii erau iudei din diaspora (vezi Coloseni V, p. 59,60; vezi Ioan 7,35; Fapte-2,8) care nu numai ca vorbeau greceste, dar si absorbeau cultura greaca. Ei ar fi putut sa fie iudei care fusesera nascuti in tarile unde greaca era limba obisnuita, si nu cunosteau limba ebraica sau aramaica si, in loc de a participa la serviciile divine tinute in evreieste, aveau propriile lor sinagogi in Ierusalim. S-ar fi putut sa fie prozeliti de limba greaca. In orice caz ei erau convertiti de la Iudaism, deoarece pana la data aceasta Evanghelia nu fusese prezentata neamurilor. Mare parte din convertiti din Ziua Cincizecimii trebuie sa fi apartinut grupei acesteia, ca si Barnaba (cap. 4,36) si altii ale caror nume sunt pomenite in sens special in naratiune (cap. 6,5). Acesti iudei elenisti citeau versiunea LXX a VT, versiune cel mai deseori citata in NT. Ei erau cat se poate de zelosi, in contrast cu multi din iudeii locali. Ei veneau cu mult zel ca sa se inchine in locurile sfinte ale Ierusalimului, in timp ce pentru iudeii Palestinieni curtile Templului erau prea adesea locuri obisnuite (cf. cap. 21,27,28). Traditia iudaica rabinica se ingrija de spunerea marturisirii shema, marturisire ebraica a lui Iehova (Deut. 6,4), in greaca elenistica. Vezi Vol. V, p.57. Carteau. [,,Murmurau”, KJV; ,,Se facu cartire”, Nitz]. Nu e numai o plangere marunta, ci un protest destul de vehement pentru a indreptati o preocupare serioasa. Relatarea nu aduce nici o invinuire apostolilor, deoarece ei nu meritau asa ceva. Brusca crestere in numarul membrilor depasise resursele lor si precipitase dificultatea. Evreilor. Acestia erau iudei care, in contrast cu Elenistii, fusesera nascuti in Palestina si locuiau acolo si vorbeau limba (aramaica) pe care NT o numeste ebraica (vezi cap. 22,2). Vezi Vol. I, p.30. Vaduvelor lor. Adica ale elenistilor. Intrucat iudeii palestinieni erau in majoritate veniti de curand in biserica, cei nevoiasi dintre elenisti s-ar fi putut ca fara nici o intentie rea sa fi fost lasati fara asistenta, din cauza deosebirii de limba si obiceiuri. Purtarea de grija fata de vaduve este subliniata in Scriptura (vezi Exod 22,22; Deut.14,29; Isaia 1,17; Luca 18,3). Aici referirea poate fi la ajutorarea tuturor persoanelor sarace si nevoiase. Evident economia obsteasca din biserica cerea vreun fel de supraveghere organizata a fondului comun care fusese creat (Fapte 4,32). Mai tarziu, biserica a alcatuit reguli pentru ajutorarea vaduvelor ei (1 Tim. 5,3-16). Imparteala ajutoarelor. [,,Slujire”, KJV; Nitz]. Gr. diakonia, ,,slujirea”, ,,servirea”, tradus ,,imparteala” in RSV, si ,,ajutorarea” in cap.11,29. Cuvantul e inrudit cu diakonos ,,slujitor”, sau ,,diacon”. Ajutorul acesta era dat zilnic. Din cauza nevoilor presante si poate din lipsa de spatiu de depozitare era fara indoiala necesar sa se imparta ajutorul in fiecare zi si poate din diferite puncte ale orasului. Probabil era un curent continuu de daruri care intrau si de donatii care erau date. Solicitarea asupra timpului apostolilor trebuie sa fi fost mare. Dar nu e nici o indicatie ca apostolii erau vinovati de favoritism sau de neglijenta sau ca era cultivat vreun resentiment contra lor. 6:2 Cei doisprezece au adunat multimea ucenicilor, si au zis: Nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu ca sa slujim la mese. Cei doisprezece. Matia era evident cel de al doisprezecelea apostol (vezi cap. 1,24-26). Au adunat multimea. Cand apostolii au auzit plangerile si si-au dat seama de seriozitatea lor si, pe cat se pare, s-au aparat. Ei au actionat prompt. Poate ca si-au adus aminte de precedentul stabilit de Moise (Exod 18,25) si, ca si el, s-au hotarat sa delege autoritatea. Prin ,,multimea ucenicilor” nu e de presupus ca fiecare crestin din Ierusalim si din imprejurimile lui a trebuit sa vina la o adunare, ci ca a fost convocata o adunare speciala la care au venit toti cei care au putut si in fata carora apostolii au prezentat problema si planul lor. Fondul cu privire la distribuirea caruia se ridicasera plangeri, fusese facut prin contributia multora si de aceea fiecare persoana trebuia sa fie atent cercetata. De la procedura aceasta a aparut mai tarziu in mod natural forma reprezentativa de carmuire bisericeasca (AA 96). Potrivit. [,,Motiv”, KJV]. Gr. areston, ,,placut”, dand ideea ca nu e ,,potrivit” ca apostolii sa cheltuiasca atat de mult timp cu chestiuni materiale si de afaceri. Lasam. Gr. kaaleipo, ,,a parasi”, ,,a abandona”. Cuvantul grecesc este emfatic, si sugereaza ca mare parte din timpul apostolilor fusese luat de ingrijirea celor nevoiasi. Cuvantul. Cei doisprezece recunosteau raspunderea lor de capetenie – sa serveasca Cuvantul lui Dumnezeu prin predicare si invatatura. Sa slujim la mese. In sinagogile iudaice trei barbati erau numiti spre a se ingriji de saraci. 6:3 De aceea, fratilor, alegeti dintre voi sapte barbati, vorbiti de bine, plini de Duhul Sfant si intelepciune, pe care ii vom pune la slujba aceasta. De aceea. Mai de graba, ,,dar”, ,,ci”. Alegeti. [,,Vedeti”; KJV]. Cei doisprezece au pus in mod serios raspunderea pe umerii credinciosilor, care trebuia sa faca o alegere dintre ei. Sapte barbati. Era logic ca apostolii sa se gandeasca la numarul sapte. Era un respect general pentru numarul acela printre iudei. In vremurile mai tarzii, cel putin, sapte era numarul persoanelor chemate sa administreze treburile publice in orasele iudaice (Talmud, Megillah 26a, ed. Soncio, p.157). Mai simplu, se prea poate sa fi fost nevoie numai de sapte barbati la data aceea. Barbatii numiti in felul acesta nu sunt numiti ,,diaconi” in NT. Cand sunt pomeniti din nou, ei sunt numiti ,,cei sapte” (cap. 21,8) aproape ca si cum ar fi fost o grupare distincta. Dar ei erau grupa care avea sa fie numita ,,diaconi” (AA 89,90), si functiunile lor erau similare cu acelea ale diaconilor descrisi mai tarziu de Pavel (vezi 1 Tim. 3,8-13). In unele biserici ca Roma, numarul diaconilor era mai tarziu fixat la sapte (Eusebiu, The Ecclesiastical History, vi, 43,11). Conciliul din Neo-Cezarea (anul 314 d.Hr.; Canonul 14) cerea sapte diaconi intr-o localitate. Multi comentatori considera ca cei sapte barbati alesi aici corespund cu ,,prezbiterii” mentionati in Fapte 11,30; 14,23 si mai departe. Vezi 25; AA 89,90. Vorbiti de bine. [,,Cu nume bun”, KJV; ,,Dovediti cu buna purtare”, Nitz]. Literal, ,,atestati”, sau ,,avand marturie data lor”. Adica avand un nume bun printre semenii lor (cf. 1 Tim. 5,10). Cuvantul este redat ,,vorbit de lume” in Fapte 10,22. Situatia in nici un caz nu ar fi fost mai buna, daca nu ar fost chemati oameni cu o pozitie impecabila la sarcina unei imparteli echitabile. Ei trebuiau sa fie oameni cinstiti si capabili, acceptati de semenii lor. In ce priveste lista calitatilor diaconilor ca si ale prezbiterilor (episcopii), vezi 1 Tim. 3,1-14; Tit 1,5-11. Plini de Duhul Sfant. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea ,,plina de duh”. Totusi, vers.5 declara ca unul din cei sapte, Stefan, era plin de Duhul Sfant. Era lucru cat se poate de important ca pentru aceasta prima treapta de dezvoltare in organizatia bisericii dincolo de apostolat sa fie alesi oamenii corespunzatori. Pe langa un nume bun se astepta ca fiecare sa aiba umplerea cu Duhul Sfant. Evident ca cei adunati intelegeau ca lucrarea Duhului Sfant trebuie sa fie mai extinsa decat simplul dar al profetiei si al limbilor. Intelepciune. Nu numai ca oamenii trebuiau sa fie capabili de a se ingriji de nevoile spirituale ale saracilor, ci ei trebuiau sa dea pe fata bun simt, discernamant, economie si intelepciune in lucrarea lor. Pavel considera intelepciunea ca un dar al Duhului (1 Cor. 12,8). Iacov o accentueaza ca pe un dar de la Dumnezeu (Iacov 1,5), care sa fie insotita de o buna purtare sau ,,conversatie” (Iacov 3,13). In Faptele Apostolilor, in afara de versetul acesta, cuvantul ,,intelepciune” e folosit numai cu privire la Fapte 6,10 sau de catre Stefan (cap. 7,10.22). Despre el se spune si ca era ,,plin de credinta” (cap.6,5). Pe care ii vom pune. [,,Pe care ii putem pune”, KJV]. Literal, ,,pe care ii vom pune”. Apostolii erau dornici sa numeasca in slujba pe barbatii alesi de catre ,,frati”. O astfel de atitudine promova increderea reciproca intre conducatori si popor. 6:4 Iar noi vom starui necurmat in rugaciune si in propovaduirea Cuvantului. Dar noi. [,,Dar noi”, KJV]. In contrast hotarat cu cei sapte. Vom sta necurmat. [Ne vom da continuu”, KJV]. Sau, ,,vom starui”. Acelasi cuvant este folosit de mai multe ori, descriind purtarea serioasa din partea primilor crestini (cf. cap. 1,14; 2,42.46). In rugaciune. Acesti oameni evlaviosi, cu amintirea vietii de rugaciune a lui Hristos inca proaspata in mintea lor, puneau nevoia de rugaciune pe locul intai in lista lor. Dar trebuie sa se retina ca rugaciunea cuprinde atat cultul public al bisericii, cat si devotiunea personala. Propovaduirea. [,,Servirea”, KJV; ,,Slujirea”, Nitz]. Gr. diakonia, acelasi cuvant ca acela folosit in vers.1. Cei sapte urmau sa dea binecuvantarile materiale, in timp ce cei doisprezece urmau sa dea hrana spirituala din Cuvantul lui Dumnezeu. Lucrul acesta il faceau prin predicare si diferite forme de invatare. Aceasta arata clar ce insemneaza ,,sa lasam Cuvantul lui Dumnezeu” (vers.2). 6:5 Vorbirea aceasta a placut intregii adunari. Au ales pe Stefan, barbat plin de credinta si de Duhul Sfant, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena si pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. Placut. Evident, nu fusese nici o intentie de a lipsi sau neglija pe nimeni si acum era o bucurie generala ca problema fusese recunoscuta si se gasise o solutie acceptabila. Au ales. Vezi vers.3. Numele celor sapte alesi sunt grecesti si e cu putinta ca purtatorii numelor sa fi fost greci (vezi v. 1). Totusi, multi iudei purtau nume grecesti, chiar si printre apostoli, ca de pilda Andrei si Filip (vezi Marcu 3,18). In plus, nu e nici o dovada ca cei sapte si-au limitat lucrarea la credinciosii de limba greaca. In ce priveste lucrarea lor de mai tarziu, mai auzim numai de Stefan si de Filip. Stefan. Gr. Stephanos, ,,cununa”, ,,diadema”, ,,cununa de biruinta”. Numele acesta nu era neobisnuit, si apare pe o inscriptie antica. Traditia spune ca Stefan si Filip facusera parte din cei saptezeci, trimisi in fiecare cetate si sat pentru a vesti ca Mesia venise (Luca 10,1-11). E posibil ca Samaria sa fi fost locul unde lucrasera ei (vezi Luca 10,1). Iudeii elenisti erau probabil mai bine primiti in Samaria decat iudeii palestinieni, si lucrul acesta poate ar explica trimiterea lui Filip ca evanghelist la samariteni (Fapte 8,5). Filip. Gr. Philippos, ,,iubitor de cai”, (vezi Marcu 3,18). Numele era si al unuia din cei doisprezece si a doi dintre fiii lui Irod cel Mare. El fusese obisnuit in casa domnitoare a Macedoniei in secolele de mai inainte. Nimic nou nu se cunoaste cu privire la istoria anterioara a lui Filip, existand numai traditia ca facuse parte din cei saptezeci (vezi ,,Stefan”). Pavel l-a vizitat in Cezarea (Fapte 21,8) si era probabil de mult conducator al acelei biserici de acolo. Faptul ca Filip avea patru fete mari la data vizitei lui Pavel sugereaza ca el era deja casatorit la vremea numirii lui in slujba. Pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena. Despre acesti patru nu se stie nimic si nici nu exista nimic pe care sa se construiasca o presupunere. Pe Nicolae. Gr. Nikolas, ,,Stapan al poporului”. Cel dintai crestin neiudeu al carui nume e relatat. Un prozelit. Fara indoiala ca Nicolae era un ,,prozelit al neprihanirii”, care acceptase deplin iudaismul. Si deci ar fi fost bine intemeiat in religia iudaica. Vezi Vol. V, p.62. Cu privire la traditia ca acest Nicolae a fost intemeietorul sectei Nicolaitilor vezi Vol. VI, p.58; vezi Apoc.2,15. Antiohia. Aceasta cetate siriana (vezi harta p. 226), cu multi iudei, avea legaturi stranse cu Palestina. Irod cel Mare, construise o splendida colonada de-a lungul ulitei principale. Un interes special este atasat la faptul ca Nicolae provenea din Antiohia, intrucat e locul unde crestinii si-au primit pentru prima data numele (cap. 11,26). Cetatea aceasta a devenit mai tarziu sediul central al lucrarii misionare timpurii a bisericii (vezi cap. 11,19). 6:6 I-au adus inaintea apostolilor, care, dupa ce s-au rugat, si-au pus mainile peste ei. I-au adus. [,,Pe care i-au pus”, KJV; ,,Pe care-i infatisasera”, Nitz]. Probabil pentru examinare, instruire, si natural pentru hirotonire. Sau rugat. Versiunea greaca lamureste ca apostolii s-au rugat inainte de a pune mainile pe cei sapte barbati alesi. Biserica primara nu a facut nici un pas major fara sa se roage mai intai (vezi cap.1,14.24; 2,42). Si-au pus mainile. Aceasta este prima mentionare a actului in NT. In VT, totusi, el fusese deja folosit pentru actul binecuvantarii (vezi Gen. 48,13.14) la consacrarea preotilor (vezi Num. 8,10) si la consacrarea lui Iosua (vezi Num. 27,18.23). Insemnatatea aceasta a actului nu era recunoscuta iudeului credincios. Pentru crestin era importanta prin faptul ca Domnul adesea vindeca pe bolnavi, punandu-Si mainile peste ei (Marcu 6,5; Luca 4,40; 13,13; cf. Marcu 16,18). La fel, El a binecuvantat copiii (Matei 19,15). Apostolii, deci, aveau un bun precedent pentru binecuvantarea si consacrarea celor sapte, prin punerea mainilor. Ei au continuat sa foloseasca metoda aceasta in situatii asemanatoare, asa cum se poate vedea in Fapte 8,17; 13,3; 19,6. In biserica apostolica au fost puse mainile peste barbati cu prilejul hirotonirii in lucrarea de slujitori ai Evangheliei (1 Tim. 4,14; 5,22; 2 Tim. 1,6). Reiese din Evrei 6,2 ca practica punerii mainilor care s-a cristalizat intr-o procedura acceptata in organizatia bisericeasca ar trebui sa insemne o stransa legatura spirituala intre Domnul si cel peste care sunt puse mainile (AA 161,162). 6:7 Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta. Se raspandea. Mai de graba, ,,se raspandea mereu”, indicand o crestere treptata, dar continua. Afirmatia lasa sa se inteleaga mai mult decat cresterea numerica mentionata in propozitia urmatoare. Ceea ce se raspandea era cuvantul lui Dumnezeu. ,,Cuvantul lui Dumnezeu” aici se refera la invataturile lui Hristos, asa acum erau expuse de apostoli. Versetele urmatoare arata ca cei sapte erau activi in lucrare de invatatura. Lucrarea diaconilor si in deosebi a lui Stefan, marcheaza o expansiune si dezvoltare definita a proclamarii crestine (vezi cap. 6,8; 8,5). Numarul ucenicilor. Cresterea bisericii fusese extraordinara: ,,S-au adaugat aproape trei mii de suflete” (cap.2,41); ,,Domnul adauga, in fiecare zi, la numarul lor” (v. 47); ,,multi… au crezut; …aproape la cinci mii” (cap. 4,4); ,,numarul celor ce credeau… se marea tot mai mult” (cap. 5,14). Acum numarul membrilor bisericii ,,se inmultea mult in Ierusalim”. O mare multime de preoti. [,,O mare grupa de preoti”, KJV]. Faptul afirmat aici este plin de insemnatate. Pe cat se stie, nici unul din urmasii nemijlociti ai lui Hristos nu a fost preot si nici un preot nu e numit printre primii convertiti. Cineva ar fi asteptat ca unele din vorbele clare ale apostolilor si ale diaconilor sa fi trezit vrajmasia tuturor preotilor. Si fara indoiala multi din ei au devenit ostili. Dar sub puterea Duhului Sfant, a atras ,,o mare multime” din ei la Hristos. Veneau. [,,Erau ascultatori”, KJV]. Mai de graba, ,,staruiau in a fi ascultatori”, sugerand un continuu sir de preoti convertiti. In ce priveste ascultarea necesara vezi cap. 5,32. Credinta. Opinia este impartita in ce priveste corecta interpretare a expresiei ,,ascultatori la credinta”. Vederea obiectiva sustine ca ,,credinta” se refera la suma doctrinelor crestine la care preotii isi dadeau asentimentul si prin care ei si-au randuit viata (cf. Fapte 13,8; 14,22; 16,5; Gal. 1,23). Multi comentatori totusi cred ca ,,credinta” aici este folosita in sensul ei subiectiv si ca Luca vorbeste de preoti ca manifestand ,,credinta in Isus Hristos”. Aceasta armonizeaza cu uzul NT (cf. Fapte 24,24; Rom. 1,5; 16,26; Gal. 3,2). O asemenea credinta cuprindea doctrina crestina, deoarece tocmai aceasta invatatura face in stare pe cineva sa manifeste o credinta inteligenta in Isus. Compara Rom. 1,5. 6:8 Stefan era plin de har si de putere, si facea minuni si semne mari in norod. Plin de har si de putere. [,,Plin de credinta si putere”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea ,,plin de har si de putere”, desi v. 5 afirma ca Stefan era ,,plin de credinta”. ,,Harul” nu era numai atributul divin la solia Evangheliei (cf. cu Ioan 1,14.16) ci harul si frumusetea de caracter insotisera solia Evangheliei prezentata de El (Luca 4,22). ,,Puterea” era aceea a savarsirii de minuni. Pare ca Stefan avea darurile Duhului cum aveau si cei doisprezece. Minuni si semne. [,,Minuni si miracole”, KJV]. Sau, ,,minuni si semne” (vezi cap.2,19). Minunile acestea demonstrau puterea pe care o avea Stefan. Nu se stie cat de mult timp a trecut intre hirotonirea lui Stefan si martirajul sau, dar nu putea sa fi fost o perioada lunga. 6:9 Unii din sinagoga, numita a Izbavitilor, a Cirinenilor, si a Alexandrinilor, impreuna cu niste Iudei din Cilicia si din Asia, au inceput o cearta de vorbe cu Stefan; [,,Se sculasera”, KJV; Nitz]. Vezi cap.5,17. Sinagoga. Vezi Vol. V, p.56,57. O sinagoga putea fi infiintata de zece adulti. La o data mai tarzie erau 12 sinagogi in Tiberiada si traditia vorbeste cu destula exagerare despre 480 de sinagogi in Ierusalim. Cat de netemeinica ar putea fi aceasta cifra din urma, dar cel putin sugereaza marele numar din capitala. Izbavitilor. [,,Libertinilor”, KJV; Nitz]. Pasajul prezent este neclar cu privire la obarsia iudeilor care alcatuiau ,,sinagoga libertinilor”. Pasajul poate fi tradus: ,,sinagoga numita [sinagoga] libertinilor si cirenienilor si a alexandrinilor”. Aceasta ar putea lasa sa se inteleaga ca era numai o sinagoga, dintre inchinatorii careia unii erau oameni eliberati, dar ceilalti erau din Cirene si Alexandria. Totusi, traducerea aceasta ar putea fi inteleasa ca sinagoga era alcatuita numai din libertini si ca ceilalti mentionati erau grupuri de iudei neorganizati ca sinagogi, dar clasificati dupa locurile lor de origine. Daca oricare din interpretarile acestei traduceri este corecta, libertinii s-ar putea sa fi fost copii de ai iudeilor care fusesera dusi captivi din Palestina la Roma, de Pompei, in anul 63 i.Hr., si care ulterior fusesera facuti liberi (libertini) de catre cei care-i luasera prizonieri. Totusi, e cu putinta o alta traducere a acestui pasaj: ,,sinagoga numita [sinagoga] libertinilor, alcatuita atat din cirenieni cat si din alexandrini”. Aceasta ar identifica pe libertinii care o alcatuiau ca provenind din Cirene si Alexandria, ambele localitati in care era o populatie neobisnuit de numeroasa. Dovezile arheologice arata ca era cel putin o sinagoga in Ierusalim inainte de anul 70 d.Hr. care era folosita de iudeii elenisti. S-a descoperit la Ierusalim o inscriptie greaca vorbind de constructia unei sinagogi de un anumit Theodotus, care era intentionata in deosebi pentru folosul iudeilor din Diaspora. Inscriptia zice: ,,Theodotus, [fiul lui] Vettenus, preot si conducator al sinagogii, fiu al unui conducator de sinagoga, nepot al unui conducator de sinagoga, a construit sinagoga pentru citirea Legii si pentru invatarea poruncilor, si camera de oaspeti, si odaile, si aprovizionarile cu apa, pentru gazduirea acelora din tarile straine care au nevoie, [sinagoga] pe care au intemeiat-o parintii sai si prezbiterii si simonizii (vezi Adolf Deissmann, Light From the Ancient East, p. 439-441). Desi lucrul acesta nu poate fi dovedit, e posibil ca sinagoga aceasta sa fi fost aceea a libertinilor mentionata in pasajul prezent. Daca lucrul acesta este adevarat sau nu, inscriptia marturiseste despre existenta uneia asemenea sinagogi eleniste in Ierusalim ca aceea cu ai carei membri Stefan a venit in contact. Cirienilor. Era o numeroasa populatie iudaica in Cirene, pe coasta de nord a Africi, intre Egipt si Cartagina. Iosefus (Antiquities, XIV.7.2 [115]) citeaza pe Strabo, geograful clasic, ca afirmand ca erau patru categorii de cetateni in statul Cirene, dintre care iudeii erau una dintre ele. Iudeii cirenieni fusesera vestiti pentru darurile generoase pe care le-au trimis la Templul din Ierusalim si apelasera la Cezar August pentru protectie contra neregularitatii in impozitele puse de guvernatorii care cautase sa intercepteze darurile (ibid. xvi.6.5). Simon din Cirene, care a purtat crucea lui Hristos, pare ca era un astfel de iudeu (vezi Matei 27,32). Iudei cirenieni erau de fata in Ziua Cincizecimii (Fapte 2,10), si astfel de iudei sunt mentionati ca predicand Evanghelia la neamuri in Antiohia din Siria (cap.11,20). Alexandrinilor. Mai de graba, ,,din Alexandrini”. Probabil ca in nici o alta cetate a imperiului, cu exceptia Ierusalimului si poate a Romei, nu erau iudeii mai numerosi ca in cetatea Alexandria (vezi Vol. V, p.59). Populatia iudaica de acolo pe vremea apostolilor e apreciata la 100.000. Aveau propriul lor cartier, alcatuit din doua din cele cinci subimpartiri ale cetatii Alexandria. Ei erau guvernati de un etnarh propriu (Iosif, Antiquities, xiv.7.2. [117]), ca si cum ar fi construit o republica autonoma. Carmuitorii lor romani ii recunosteau ca cetateni (ibid., 10.1 [118]). In Alexandria a fost tradus VT in limba greaca (vezi Vol. 1, p.39). Filo, filosoful si scriitorul iudeu, a trecut pe acolo in cursul primului secol crestin si cetatea era si locul de nastere al lui Apolo (cap.18,26). Cicilia. La coltul de sus al Asiei Mici, cu Tars ca unul din orasele lui principale, Cicilia era tara de nastere al lui Pavel. Aici traiau multi iudei, descendenti ai celor 2.000 de familii pe care Antioh cel Mare le adusese in Asia Mica (Iosif, Antiquities, xii.3.4 [149,150]) pentru a asigura vasalitatea provinciei fata de el si poate pentru a ajuta la apararea ei. Este evident din cap. 7,58-60 ca Saul din Tars era in Ierusalim pe vremea aceea si pare ca el sa fi fost unul din cei care au avut cearta de cuvinte cu Stefan. Fara indoiala, argumentele puternice ale lui Stefan au maniat pe Saul la impotrivire darza, desi e dovedit ca in mod inconstient era atras de ei (AA 101). Asia. In NT aceasta se refera la provincia romana asezata in ceea ce este acum Asia Mica. Ea cuprindea locuri care mai inainte fusesera cunoscute sub numele de Lydia si Ionia, cu Efes ca cetate principala. Iudei din Asia fusesera prezenti la Ziua Cincizecimii (cap.2,9). Acesti Iudei mai tarziu si-au demonstrat zelul in apararea sfinteniei Templului (cap.21,27). Cearta de vorbe. [,,Disputa”, KJV; ,,Intrebandu-se”, Nitz]. Literal, ,,cautand laolalta”, ,,intrebandu-se”, ,,disputand”. Disputa fusese initiata de iudeii din Diaspora. Acestia erau oameni care venisera la Ierusalim cu un spirit profund de devotiune caci cu cat oamenii sunt mai departe de centrul de inchinare, cu atat sunt mai zelosi. Trebuie sa fi fost ceva in invataturile lui Stefan care ii facea sa creada ca el subestima importanta Templului din Ierusalim (vezi cap. 6,13; 7,1). Combatantii, venind din sinagogile lor, urmau sa fie bine echipati pentru a discuta chestiuni teologice cu crestinii. 6:10 dar nu puteau sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el. Nu puteau sa stea impotriva. [,,Nu erau in stare sa reziste”, KJV; ,,Nu erau in stare a se impotrivi”, Nitz]. Literal, ,,nu erau tari ca sa stea impotriva”. Experienta aceasta implinea fagaduinta lui Hristos fata de urmasii Sai (Luc.21,15). Intelepciunii. Compara cu ves.3. In Evanghelii, intelepciunea este atribuita Domnului (Matei 13,54; Luca 2,40.52), si Matei 12,42 vorbeste despre ,,intelepciunea lui Solomon”. Dar Stefan era cel dintai invatator din noua societate caruia ii era atribuita in felul acesta deosebit intelepciunea. La un scriitor atat de atent ca Luca, cuvantul trebuie sa aiba o insemnatate specifica. El sugereaza ca Stefan poseda o deosebit de clara viziune a adevarului si o capacitate de a scoate la lumina adevaruri mai inainte neintelese. Duhului. Referirea de aici este la energia inspirata cu care vorbea Stefan. Compara cu Ioan Botezatorul, care lucra in ,,duhul si puterea lui Ilie” (Luca 1,17). 6:11 Atunci au pus la cale pe niste oameni sa zica: Noi l-am auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si impotriva lui Dumnezeu. Au pus la cale. [,,Au uneltit, KJV; ,,Pusesera inadins”, Nitz]. Gr. hupoballo, ,,a pune sub”. Cuvantul era uneori folosit pentru actul de a instiga sau a instrui un agent secret. Compara RSV, ,,au instigat in taina”. Cuvinte de hula. Vezi Matei 12,31. Acuzatia este mai explicita in Fapte 6,13. Acuzatia se sprijina pe o rastalmacire a adevarului, asa cum fusese cea contra lui Isus Hristos care a fost acuzat de hula (vezi Matei 26,65) numindu-Se Fiul lui Dumnezeu, facandu-Se egal cu Dumnezeu (Matei 26,63.64; Ioan 5,18) si amenintand sa ,,nimiceasca Templul” (Matei 26,61). Fiecare dintre aceste acuzatii erau dezvoltate din cuvinte pe care Isus le spusese de fapt. Stefan se poate sa fi spus lucruri care pareau sa dea o baza acuzatiilor. Se poate ca el sa fi invatat ca incetase nevoia de un templu (cf. Fapte.7,48), la fel cum Isus aratase in vorbirea Lui cu femeia din Samaria (Ioan 4,21). Aceasta ar fi atacat insasi temeliile iudaismului si urma in mod natural sa trezeasca o opozitie puternica. In fata unei astfel de invataturi, saducheii si fariseii urmau sa se uneasca in impotrivire. Pedeapsa pentru hula era moartea prin improscarea cu pietre (Lev. 24,16). Moise. Adica, sistemele pe care le instituise Moise, asa cum sunt relatate in Pentateuc. Notati ca Moise e mentionat inainte de Dumnezeu. Legalistii erau mai preocupati de ceremoniile lor decat de Dumnezeul lor. 6:12 Au intaratat norodul, pe batrani si pe carturari, au navalit asupra lui, au pus mana pe el, si l-au dus in Sobor. Au intaratat. Literal, ,,au aruncat in comotiune”. Prin mijlocul acestor acuzatii mincinoase ei au provocat pe oameni in mijlocul carora Stefan savarsise minuni (cf. vers.8). Batrani. Acestia erau deja incitati contra apostolilor (cap. 4,5-7), si ar fi avut nevoie de putina incurajare pentru a se intoarce contra lui Stefan. Au navalit. Pe neasteptate, asa cum carturarii si fariseii au navalit asupra lui Isus in Templu (Luc.20,1). Au pus mana pe el. [,,Il tarara cu sila”, Nitz]. Sinedriu. [,,Consiliu”, KJV]. Ca si la Isus, audierea inaintea consiliului a precedat un sfarsit violent (cap. 7,57). Notati cat de mult se aseamana experienta de martir a lui Stefan cu aceea a Domnului sau. 6:13 Au scos niste martori mincinosi, care au zis: Omul acesta nu inceteaza sa spuna cuvinte de hula impotriva acestui locas sfant si impotriva Legii. Martori mincinosi. Vezi vers.11. Omul acesta. Spus cu dispret, probabil cu sarcasm. Cuvinte de hula. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) omiterea lui ,,de hula”. Impotriva acestui locas sfant. Adica, Templul si vecinatatea lui imediata (vezi cap.3,1). Legii. Stefan trebuie sa fi incercat, ca si Isus (Matei 5,17-19), si asa cum a facut Pavel mai tarziu (Fapte 24,14-16; 25,8), sa explice ca invatatura crestinismul nu va introduce nici o schimbare in principiile morale fundamentale ale legii pe care iudeii o iubeau atat de mult. Cu toate acestea era clar ca proclamarea cu privire la Mielul lui Dumnezeu implica sfarsitul sistemului sacrificial asa cum e schitat in lege. O astfel de predica urma sa fie interpretata ca fiind distrugatoare a tot ceea ce iudeii pretuiau. 6:14 In adevar, l-am auzit zicand ca acest Isus din Nazaret va darama locasul acesta, si va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise. L-au auzit zicand. Invataturile lui Stefan s-ar fi putut sa fie gresit intelese de catre cei onesti si erau evident gresit aplicate de cei neonesti. Lucrul acesta nu este rareori cazul in chestiuni care duc la disputa religioasa. Acest Isus. Din nou o referire dispretuitoare, desi de pe buze crestine numele trebuie sa fi sunat frumos (cf. cap. 2,22). Notati cum marturia falsa a pus in seama lui Stefan continuarea propriei predici a lui Hristos. Va darama Locasul acesta. [,,Va nimici locul acesta”, KJV; Nitz]. Compara Matei 24,2; 26,61; 27,40. Cuvintele lui Hristos repetate de Stefan, facusera o impresie dainuitoare asupra mintii acuzatorilor. In plus, desi invatau ca Hristos era mort, ei erau preocupati ca El ar distruge Templul schimband obiceiurile la un oarecare timp in viitor. Va schimba obiceiurile. Acuzatia aceasta probabil a fost fortata de farisei, deoarece se ocupa de ,,obiceiuri” (vezi Vol. V, p.51,52). Acuzatia, desi adusa impotriva lui Stefan, e inca legata de Isus din Nazaret si de invataturile Lui. Ei deja acuzasera pe Stefan cu privire la Templu si lege (vers.13). Acum il acuzau cu privire la ,,obiceiurile” care se adunasera in jurul Templului si a legii. Ei pretindeau ca acestea le fusesera date de Moise, dar o astfel de pretentie nu era adevarata. Restrictii suparatoare fusesera ingramadite asupra oamenilor, mai ales dupa reintoarcerea din robie din anul 536 i.Hr., cam la o mie de ani dupa epoca lui Moise (vezi Marcu 7,1-23, mai ales la vers.3). tocmai traditiile acestea fusesera condamnate aspru de Isus (Matei 15,1-13). 6:15 Toti cei ce sedeau in Sobor, s-au uitat tinta la Stefan, si fata lui li s-a aratat ca o fata de inger. Tinta. [,,Staruitor”, KJV; ,,Pironind ochii”, Nitz]. Cuvantul e caracteristic pentru Luca (vezi Fapte 1,10). Acuzatorii lui Stefan ar fi primit in mod firesc cu atentie la el, intrebandu-se ce va spune el in propria sa aparare. Membrii consiliului erau surprinsi de ceea ce vedeau si auzeau. Fata de inger. Nu e de ajuns a spune ca infatisarea fetei lui Stefan se datora demnitatii sale de exprimare sau chiar pentru ca era uimitor de linistit si netulburat in prezenta unei primejdii asupra vietii sale. Fata lui trebuie sa fi fost luminata de o stralucire dumnezeiasca. Stralucirea solului ingeresc e descrisa de repetate ori in Scriptura, ca la ,,tinerelul” ingeresc din Marcu 16,5. Fata lui Moise stralucea cand a coborat de pe Muntele Sinai, unde fusese chiar in prezenta lui Dumnezeu (Exod 34,28-35). Tot asa fata lui Stefan era iluminata din cauza apropierii lui de Hristos si de lumina viziunii lui Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu. (Fapte.7,56). COMENTARII ELLEN G. WHITE 1AA 87, 88 1–4 SR 259 1–6 WM 275 1–15AA, 87–99; SR 259–264; 7T 252 24T 356 2–7 AA 89 3AA 91 4Ev 91 7DA 266 7, 8 EW 197; SR 260 8–10 AA 97; SR 262 11SR 263 12, 13EW 197 13AA 98 14, 15AA 99; EW 198 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: