5:5 Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos, si si-a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti cei ce ascultau aceste lucruri.
A murit. [,,Si-a dat duhul”, KJV; ,,Muri”, Nitz]. Gr. ekpsucho, ,,a expira”, un termen care e gasit in literatura medicala. Moartea nu era o coincidenta. Era o stransa legatura intre denuntarea pacatului si moartea pacatosului. Orice indoiala in privinta aceasta e inlaturata atunci cand se ia in consideratie moartea Safirei (v. 7-10) care a fost prezisa de Petru dupa darea la iveala a inselaciunii. Compara judecata lui Nadab si Abihu (Lev. 10,2), si a lui Acan (Iosua 7,20-26); vezi 2 Cron. 22,8. Compara cu Matei 27,50.
Aceasta a fost o judecata ingrozitoare, dar nu trebuie sa ne miram de ea. Anania si Safira erau membri ai bisericii nou-nascute. Ei se apropiasera de Dumnezeu. Fara indoiala gustasera din darurile ceresti ale mantuirii. Poate ca primisera unele din darurile Duhului. Dar printr-un duh fals savarsisera un act de sacrilegiu. Daca nu ar fi fost pedepsite prompt si vizibil in acele zile timpurii ale bisericii, asemenea fapte ar fi putut submina lucrarea apostolilor. Dumnezeu S-a impus aici pentru a scapa biserica de primejdii si de rele mai mari. Experienta aceasta cuprinde o invatatura pentru noi: ,,Daca un om ia parte la o adunare sau la un serviciu religios si canta cu infocare: ,,Tot ce am se afla pe altar” cand de fapt nu e, savarseste pacatul lui Anania si Safira”. – G. Campbell Morgan.
O mare frica. Luca leaga adesea minunile cu frica in inima privitorilor (vezi Luca 1,12.65;
5,26; 7,16; 8,37; Fapte 2,43; 19,17). Dar aici este mai mult decat teama sfanta plina de respect din Fapte 2,43. Intr-o mare multime de oameni s-ar fi putut prea bine sa fie alte persoane necinstite, asupra carora sa cada un fel de groaza. Pentru restul ar fi putut sa vina un respect mai adanc pentru Dumnezeu care in felul acesta Si-a aparat dreptatea. Frica a fost neintarziata. Ea s-a intins printre credinciosi inainte ca Safira sa fi auzit de moartea sotului ei. Frica de felul acesta urma sa fie
o piedica pentru aceia care nu erau pe deplin sinceri in marturisirea crestinismului. Aceste lucruri. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte.