5:4 Daca n-o vindeai, nu ramanea ea a ta? Si, dupa ce ai vandut-o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gand in inima ta? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu.
Ramanea. Anania nu fusese constrans sa vanda mosioara; era de asteptat numai ca el sa aduca in mod cinstit din veniturile vanzarii ceea ce el se angajase sa dea. Implicatia este ca biserica nu constrangea pe nimeni sa dea la fondul comun, dar daca cineva fagaduise sa dea, el ar fi trebuit sa dea ceea ce fagaduise. La fiecare stadiu Anania era liber sa procedeze asa cum gandea mai bine. Partea pe care el a incercat sa o retina s-ar fi putut sa nu fie mare; el ar fi putut sa retina chiar si mai mult decat atat, dar cu sinceritate si recunoastere deschisa a lucrurilor. Dar prin incercarea de a capata o reputatie de generozitate fara ca sacrificiul sa fie pe masura, l-a facut vinovat de sacrilegiu.
S-a putut naste un astfel de gand. [,,S-a conceput lucrul acesta”, KJV; ,,Ti-ai pus in inima ta acest lucru”, Nitz]. Literal, ,,ai pus acest lucru”. Aceasta implica un plan premeditat din partea lui Anania. Nu era o chestiune de a ceda la o ispita, ci de a accepta in inima sa un plan care s-a dezvoltat intr-o fapta rea. Satana patrunsese in inima sa in termenii unui plan premeditat si nu fusese dat afara.
Mintit… pe Dumnezeu. [,,Mintit… lui Dumnezeu”, KJV; Nitz]. Aceasta nu inseamna ca Anania nu mintise deloc fata de oameni, dar ca vinovatia sa se gasea in primul rand in faptul ca indraznise sa insele pe Dumnezeu. Orice pacat este in cel din urma impotriva lui Dumnezeu, desi el afecteaza grav si pe oameni. David recunoscuse lucrul acesta, deoarece el spunea: ,,Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit” (Psalmi 51,4). Anania fie ca ignorase pe Dumnezeu, fie ca gandise ca putea sa-L insele asa cum nadajduise sa insele pe semenii sai. Oricum, el pacatuia impotriva lui Dumnezeu, si Petru pe buna dreptate face aceasta mentiune.
Folosirea cuvantului ,,Dumnezeu” revarsa lumina asupra invataturii biblice cu privire la Duhul Sfant. In Fapte 5,3, pacatul lui Anania e identificat ca minciuna impotriva Duhului Sfant si aici e descris ca minciuna impotriva lui ,,Dumnezeu”. Aceasta sugereaza unitatea care exista intre Duhul si Tatal si serveste pentru a avertiza pe crestin cu privire la atrocitatea minciunii si ipocriziei pioase (vezi Matei 12,31).