5:31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.
L-a inaltat. Gr. hupsoo, un cuvant folosit in Ioan 3,14; 12,32 in sensul de ,,inaltare” [,,asezare la inaltime”] si in Filip.2,9 si in LXX la Isa.52,13 cu intelesul de ,,inaltat”. Petru s-a referit la aceste doua definitii (cf. Fapte 2,33) si acum cauta sa se ocupe de a doua.
Cu puterea Lui. [,,Cu dreapta Lui”, KJV; ,,Prin a sa dreapta”, Nitz]. Sau, ,,la dreapta Lui” (vezi cap. 2,33). Dreapta [,,mana dreapta”] este o figura biblica obisnuita pentru autoritate si tarie (cf. Exod 15,6).
Domn. [,,Principe”, KJV; ,,Incepator”, Nitz]. Vezi cap.3,15. Titlul de suveranitate e strans unit cu titlul care garanteaza mantuirea. Hristos doreste sa domneasca peste oameni ca sa poata fi Mantuitorul lor. Noi nu-L putem avea ca Mantuitor al nostru decat daca domneste peste noi, si daca ne carmuieste viata ne va mantui. Cele doua slujbe ale Lui sunt de nedespartit.
Mantuitor. In ce priveste intelesul acestui titlu vezi Matei 1,21.
Ca sa dea… pocainta. Notati unitatea fundamentala a invataturii apostolilor cu aceea a lui Ioan Botezatorul si a lui Isus (vezi Matei 3,2; 4,17). Raportul invataturii apostolice prezinta o descoperire mai deplina a felului in care a fost procurata iertarea – prin moartea loctiitoare a Mantuitorului.
Iertarea pacatelor. Mai de graba, ,,inlaturarea pacatelor” (vezi cap. 2,38). Pocainta este un dar comun de la Tatal si de la Fiul (vezi Marcu 2,7-11). Un Dumnezeu drept si just nu poate accepta un pacatos in fata Sa decat daca pacatosul cunoaste prin credinta pe Isus Hristos ca purtator de pacat (1 Petru 2,24) si-L accepta ca Mantuitor al sau personal (Rom. 3,23-26). Prin lucrarea Sa, pacatele marturisite si parasite ale celui pocait sunt indepartate (vezi Ioan 1,29), si pacatosul sta inaintea Lui ca indreptatit.