5:30 Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus, pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn.
Dumnezeul parintilor nostri. Apostolii nu s-au disociat de Israel. Ei serveau pe acelasi Dumnezeu pe care si Sinedriul pretindea ca-l serveste (cf. cap.3,13).
A inviat. [,,A ridicat”, KJV]. Sunt doua interpretari posibile ale acestor cuvinte. Ele se pot referi la darul pe care l-a facut Dumnezeu in favoarea lui Hristos in intrupare (cf. cap.3,22), sau se pot referi la actul lui Dumnezeu de a ridica pe Hristos dintre cei morti (cf. cap.10,40; 13,37). Ambele interpretari sunt admisibile.
Voi L-ati omorat. In versiunea greaca ,,voi” este emfatic contrastand actiunea lor cu ceea ce facuse Domnul. Cuvantul ,,omorat” lasa a se intelege ca vina crucificarii era tot atat de mare asupra iudeilor ca si cum ei insisi ar fi savarsit fapta.
Atarnandu-L. [,,Spanzurat”, KJV]. Expresia de fapt zice: ,,l-ati omorat, intrucat l-ati spanzurat pe un copac”. Expresia descrie modul roman de executie, nu cel iudaic. Formularea aceasta se gaseste in LXX la Deuteronom 21,23, unde este folosita intr-un sens mai cuprinzator, cuprinzand forme de pedeapsa ca spanzurarea sau tragerea in teapa. Totusi, iudeii spanzurau numai pe cei care erau deja morti (Deuteronom 21,22.23; Iosua 10,26). Expresia ,,atarnandu-L pe lemn”, folosita inca o data de Petru (Fapte 10,39), nu mai apare din nou in NT. Totusi, in descrierea pe care el o face ispasirii loctiitoare (1 Petru 2,24) Petru foloseste cuvantul ,,lemn” in loc de ,,cruce”: ,,El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn”. Vezi Fapte 16,24; cf. Gal. 3,13.
Dar pacatosul, venind la Domnul sau, stie ca ocara nu poate fi pusa nici in seama iudeului, nici a romanului, ci mai de graba pacatele sale au fost acelea care au omorat pe Domnul sau. Hristos, care n-a cunoscut pacat, S-a facut pacat pentru noi ca printr-un schimb nepretuit de mare din har sa putem primi neprihanirea lui Dumnezeu prin El (2 Cor. 5,20).