5:29 Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!
Petru si apostolii ceilalti. Literar, ,,Petru si apostolii”. Formularea: ,,Petru si apostolii”, nu lasa a se intelege nici ca Petru era exclus dintre apostoli, nici ca le era superior. Fara indoiala, el a fost cel mai activ in toate scenele anterioare, si numele si persoana lui sunt in mod natural proeminente in naratiune.
Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu. [,,Ar trebui sa ascultam de Dumnezeu”, KJV]. Mai de graba, ,,Trebuie”, cu un sens de constrangere morala (cf. cap.1,16). Aceasta este o afirmare chiar mai lamurita a argumentului folosit mai inainte de Petru si Ioan (cap. 4,19), cu o subliniere si mai mare a faptului ca ei nu puteau face astfel decat sa aleaga sa asculte de Dumnezeu, indiferent cat ar costa a fi martori pentru El (cap. 1,8) si a asculta atat de marea trimitere, cat si de porunca explicita a ingerului (cap. 5,20). Isus stabilise principiul ca atat cezarul, cat si Dumnezeu trebuiau sa fie ascultati. Cezarul trebuia sa fie ascultat cu privire la cele convenite lui si Dumnezeu cu privire la cele cuvenite Lui (Matei 22,21). Dar crestinul nu poate servi la doi stapani (Matei 6,24; Luca 16,13). Intrucat numai un stapan poate primi supunerea finala, acel stapan trebuie sa fie Dumnezeu. Acest principiu fundamental il lamureste Petru cat se poate de clar. La fel cum mai marii Sinedriului nu au binevoit sa pomeneasca numele lui Isus, tot asa Petru nu pune numele lor in formularea acestui principiu. El spune simplu ,,oameni”, chiar si oameni din autoritate ca aceia in fata carora el sta. El priveste pe membrii Sinedriului ca oameni care candva fusesera agenti ai lui Dumnezeu, dar care acum pierdusera din vedere datoria lor fata de Dumnezeu.
Luther a declarat la conciliul din Worms: ,,Constiinta mea a fost luata roaba de cuvantul lui Dumnezeu si eu nu sunt nici in stare, si nici dispus sa retractez, intrucat nu e nici bine si nici drept sa actionez contra constiintei. Dumnezeu sa-mi ajute. Amin” (citat in E. G. Schwiebert, Luther and His Time, p.505). Acestea sunt cuvinte nobile, ilustrand un principiu nobil, dand la iveala o experienta nobila. Fie ca crestinii de azi sa-l imite.