5:28 Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra, si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui om.
V-am poruncit cu tot dinadinsul. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea, ,,v-am poruncit cu porunca”. Expresia aceasta este un ecou al unui idiom obisnuit ebraic si sugereaza ca Luca se poate sa dea o traducere literara a unei intrebari pusa in aramaica. Insarcinarea fusese data numai lui Petru si lui Ioan (cap. 4,18), dar vestea despre ea ajunsese la toti cei doisprezece. Apostolii declarasera ca nu se vor tine de porunca si continuasera predicarea cu indrazneala (cap. 4,19.20.31). Ei ascultau de o autoritate mai inalta – Domnul lor (Matei 28,19.20; Fapte 1,8).
Sa nu invatati… in numele acesta. Compara cap. 3,16; 4,17. Acesta era marea vina a apostolilor. Iudeii poruncisera ca numele nici sa nu fie macar pomenit. Era numele Aceluia pe care ei stiau ca-L rastignisera, care acum era proclamat ca viu si ai carui urmasi faceau fapte mari care nu puteau fi tagaduite. Numele acesta si activitatea care se concentra in jurul lui era punctul atacului saducheilor.
Umplut Ierusalimul. Aici era o marturie inconstienta chiar din partea vrajmasilor lor ca apostolii lucrasera cu credinciosie si cu succes pentru a implini prima parte a poruncii lui Hristos (cf. cap. 1,8), proclamand Evanghelia in Ierusalim.
Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. Mai de graba, ,,invatatura”, acelasi cuvant in original care e tradus ,,doctrina” in Matei 7,28. Dar ,,invatatura” in general lua rapid calitatea si intelesul de doctrina in sensul modern, asa cum e ilustrat in 1 Tim. 4,16.
Cautati. [,,Intentionati”, KJV; ,,Voiti sa aduceti”, Nitz]. Mai de graba, ,,doriti”. Lucrul acesta nu era adevarat. Petru dorea mantuirea lor, nu osandirea lor.
Sangele acestui om. Ei evitau pomenirea numelui lui Isus. Lucru acesta s-ar fi putut sa fie datorita dispretului fata de Galileanul crucificat sau datorita vinovatiei, deoarece cunosteau raspunderea lor pentru moartea Lui, sau datorita fricii, deoarece stiau cat de puternic se dovedise a fi Numele acesta. Petru ii acuzase mai inainte si fara ezitare de crucificarea acestui Isus (cap. 2,36; 3,13-15; 4,10), facand fara continut dispretul lor si temerea lor indreptatita. Daca pozitia lor ar fi fost dreapta, acesti preoti judecatori ar fi aplicat pedepsele prevazute, dar ei se gaseau in pozitia de acuzati care presimteau vinovatia. In urechile lor trebuie sa fi rasunat strigatul ingrozitor pe care-l scosesera in sala de judecata a lui Pilat: ,,Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri” (Matei 27,25). Ei deja adusesera ,,sangele acestui om” asupra lor.