5:15 pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite, si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei.
Pana acolo ca. [,,Astfel ca”, Nitz]. Ideea este continuata de la prima parte a v. 12, propozitiile intermediare fiind parantetice.
Scoteau pe bolnavi. Compara Marcu 1,32-34. Nu era de ajuns pentru ucenici sa vindece in locuri publice sau prin case; rudele bolnavilor ii aduceau pe ulite, pentru ca sa li se dea mai repede atentie. Intreaga lucrare uimitoare de vindecare era savarsita in public. Nu numai prin tot orasul Ierusalim, dar si prin targurile invecinate (Fapte 5,10) s-au raspandit vestile privitoare la lucrarile extraordinare ale apostolilor si ale acelor impreuna cu ei, si mare era recolta de suflete.
Umbra lui. [,,Umbra lui Petru”, KJV]. Numai Petru este mentionat aici, si poate ca el a facut cea mai mare parte din lucrarea de vindecare. In v. 12 tuturor apostolilor li se pune in seama in mod distinct participarea la savarsirea minunilor. Oamenii vindecati aveau credinta, nu in Petru si tovarasii lui, ci in Domnul, pe care apostolii Il prezentau.