English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Faptele Apostolilor, 5


5:1 Dar un om, numit Anania, a vandut o mosioara, cu nevasta sa Safira,

Dar. E un contrast viu intre amabila generozitate a lui Barnaba (cap. 4,36.37) si lacomia lui Anania si a Safirei (cap. 5,1-11).

Un om. [,,Un anumit om”, KJV; ,,Un barbat”, Nitz]. Numai un narator sincer ar povesti istorisirea cu Anania si Safira exprimandu-se astfel. Dar exact asa cum a fost un Iuda intre cei doisprezece ucenici, tot asa in biserica primara, asa curata si zeloasa cum era, s-au gasit doi care au preferat meschinaria in loc de generozitate si fatarnicia in loc de onestitate. Cu toate acestea naratiunea e povestita calm si fara pasiune si cititorul este instruit si miscat de o relatare a faptelor simple.

Anania. Insemnand, ,,Iehova este indurator”. Acesta e un nume obisnuit, apartinand si omului care s-a apropiat cu prietenie de Saul din Tars cand s-a convertit (cap. 9,10-17), si unui mare preot (cap. 23,2; 24,1). El corespunde ebraicului Hananiah din Ier. 28,1; Dan. 1,6.7.

Mosioara. [,,Posesiune”, KJV]. Vezi cap. 2,45. Proprietatea era un teren (vezi cap. 5,3).

Safira. Numele acesta probabil reprezinta aramaicul shappira’, ,,frumos”, desi unii il deduc de la Gr. sappheiros, ,,safir”.



5:2 si a oprit o parte din pret, cu stirea nevestei lui; apoi a adus partea cealalta, si a pus-o la picioarele apostolilor.

A oprit. Gr. nosphizo, in forma folosita aici, ,,a pus deoparte pentru sine”. In Tit 2,10 verbul acesta e tradus ,,fure”. E folosit in LXX (Iosua 7,1) pentru pacatul lui Acan. Simpla retinere din partea lui Anania a unei parti din pretul de vanzare al mosioarei nu era un pacat in sine. De fapt el nu avea nici o obligatie de a da ceva. El marturisise o bunavointa de a da, dar nu era obligat sa dea

o suma fixa. Banii erau ai lui, putea sa dea totul sau partial. Dar partea a fost adusa ca si cum era totul. Aceasta era inselaciune. Era de fapt o minciuna.

Aprobarea cu care Luca povesteste fapta de sacrificiu de sine a lui Barnaba trebuie sa fi reflectat aprecierea bisericii. Anania pare ca isi inchipuise ca va castiga aceeasi aprobare, dar cu mai putin sacrificiu din partea sa. Dorinta de a placea era destul de puternica pentru a castiga o biruinta partiala asupra lacomiei. Dar lacomia era destul de puternica pentru a birui asupra onestitatii. Indemnul de a vinde venea de la Duhul lui Dumnezeu; indemnul de a retine o parte din pret era rau. Fapta era o incercare de a servi atat lui Dumnezeu, cat si lui mamona. Pacatul era in oarecare masura asemenea cu acela al lui Ghehazi (vezi 2 Regi 5,20-27), dar privit pe fundalul minunilor Zilei Cincizecimii si al progresului extraordinar al bisericii sub calauzirea Duhului, el era mai uracios si a fost lovit cu o pedeapsa mai aspra.

Nevestei lui. Safira era evident o complice de bunavoie. Fapta lor era o delincventa cu premeditare.



5:3 Petru i-a zis: Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant, si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei?

Petru. Purtatorul de cuvant al bisericii.

Pentru ce? Daca Anania ar fi dorit ar fi putut sa reziste la ispita. Daca ar fi rezistat, ispititorul ar fi fugit de la el (Iacov 4,7).

Ti-a umplut Satana inima. Pentru a urmarit raul la obarsia lui. Cunoasterea din partea lui a ceea ce faceau Anania si Safira venea prin darul discernamantului (1 Cor. 2,14; 12,10). In trist contrast cu acesta, Anania isi deschisese inima lui Satana pana cand mintea lui a fost plina de ganduri de lacomie si de inselaciune.

Duhul Sfant. Duhul fusese dat pentru a conduce pe credinciosi la tot adevarul (Ioan 16,13), dar Anania incercase, in zadar, sa insele Duhul adevarului (vezi Ioan 14,17.26; 16,13).



5:4 Daca n-o vindeai, nu ramanea ea a ta? Si, dupa ce ai vandut-o, nu puteai sa faci ce vrei cu pretul ei? Cum s-a putut naste un astfel de gand in inima ta? N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu.

Ramanea. Anania nu fusese constrans sa vanda mosioara; era de asteptat numai ca el sa aduca in mod cinstit din veniturile vanzarii ceea ce el se angajase sa dea. Implicatia este ca biserica nu constrangea pe nimeni sa dea la fondul comun, dar daca cineva fagaduise sa dea, el ar fi trebuit sa dea ceea ce fagaduise. La fiecare stadiu Anania era liber sa procedeze asa cum gandea mai bine. Partea pe care el a incercat sa o retina s-ar fi putut sa nu fie mare; el ar fi putut sa retina chiar si mai mult decat atat, dar cu sinceritate si recunoastere deschisa a lucrurilor. Dar prin incercarea de a capata o reputatie de generozitate fara ca sacrificiul sa fie pe masura, l-a facut vinovat de sacrilegiu.

S-a putut naste un astfel de gand. [,,S-a conceput lucrul acesta”, KJV; ,,Ti-ai pus in inima ta acest lucru”, Nitz]. Literal, ,,ai pus acest lucru”. Aceasta implica un plan premeditat din partea lui Anania. Nu era o chestiune de a ceda la o ispita, ci de a accepta in inima sa un plan care s-a dezvoltat intr-o fapta rea. Satana patrunsese in inima sa in termenii unui plan premeditat si nu fusese dat afara.

Mintit… pe Dumnezeu. [,,Mintit… lui Dumnezeu”, KJV; Nitz]. Aceasta nu inseamna ca Anania nu mintise deloc fata de oameni, dar ca vinovatia sa se gasea in primul rand in faptul ca indraznise sa insele pe Dumnezeu. Orice pacat este in cel din urma impotriva lui Dumnezeu, desi el afecteaza grav si pe oameni. David recunoscuse lucrul acesta, deoarece el spunea: ,,Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit” (Psalmi 51,4). Anania fie ca ignorase pe Dumnezeu, fie ca gandise ca putea sa-L insele asa cum nadajduise sa insele pe semenii sai. Oricum, el pacatuia impotriva lui Dumnezeu, si Petru pe buna dreptate face aceasta mentiune.

Folosirea cuvantului ,,Dumnezeu” revarsa lumina asupra invataturii biblice cu privire la Duhul Sfant. In Fapte 5,3, pacatul lui Anania e identificat ca minciuna impotriva Duhului Sfant si aici e descris ca minciuna impotriva lui ,,Dumnezeu”. Aceasta sugereaza unitatea care exista intre Duhul si Tatal si serveste pentru a avertiza pe crestin cu privire la atrocitatea minciunii si ipocriziei pioase (vezi Matei 12,31).



5:5 Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos, si si-a dat sufletul. O mare frica a apucat pe toti cei ce ascultau aceste lucruri.

A murit. [,,Si-a dat duhul”, KJV; ,,Muri”, Nitz]. Gr. ekpsucho, ,,a expira”, un termen care e gasit in literatura medicala. Moartea nu era o coincidenta. Era o stransa legatura intre denuntarea pacatului si moartea pacatosului. Orice indoiala in privinta aceasta e inlaturata atunci cand se ia in consideratie moartea Safirei (v. 7-10) care a fost prezisa de Petru dupa darea la iveala a inselaciunii. Compara judecata lui Nadab si Abihu (Lev. 10,2), si a lui Acan (Iosua 7,20-26); vezi 2 Cron. 22,8. Compara cu Matei 27,50.

Aceasta a fost o judecata ingrozitoare, dar nu trebuie sa ne miram de ea. Anania si Safira erau membri ai bisericii nou-nascute. Ei se apropiasera de Dumnezeu. Fara indoiala gustasera din darurile ceresti ale mantuirii. Poate ca primisera unele din darurile Duhului. Dar printr-un duh fals savarsisera un act de sacrilegiu. Daca nu ar fi fost pedepsite prompt si vizibil in acele zile timpurii ale bisericii, asemenea fapte ar fi putut submina lucrarea apostolilor. Dumnezeu S-a impus aici pentru a scapa biserica de primejdii si de rele mai mari. Experienta aceasta cuprinde o invatatura pentru noi: ,,Daca un om ia parte la o adunare sau la un serviciu religios si canta cu infocare: ,,Tot ce am se afla pe altar” cand de fapt nu e, savarseste pacatul lui Anania si Safira”. – G. Campbell Morgan.

O mare frica. Luca leaga adesea minunile cu frica in inima privitorilor (vezi Luca 1,12.65;

5,26; 7,16; 8,37; Fapte 2,43; 19,17). Dar aici este mai mult decat teama sfanta plina de respect din Fapte 2,43. Intr-o mare multime de oameni s-ar fi putut prea bine sa fie alte persoane necinstite, asupra carora sa cada un fel de groaza. Pentru restul ar fi putut sa vina un respect mai adanc pentru Dumnezeu care in felul acesta Si-a aparat dreptatea. Frica a fost neintarziata. Ea s-a intins printre credinciosi inainte ca Safira sa fi auzit de moartea sotului ei. Frica de felul acesta urma sa fie

o piedica pentru aceia care nu erau pe deplin sinceri in marturisirea crestinismului. Aceste lucruri. Dovezi textuale atesta (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte.



5:6 Flacaii s-au sculat, l-au invelit, l-au scos afara, si l-au ingropat.

Flacaii. [,,Tineri”, KJV]. Literal, ,,mai tineri”.

L-au invelit. [,,L-au infasurat”, KJV]. Sau, ,,l-au invelit”, probabil in halatul pe care il purtau in momentul acela. Se obisnuia sa se inveleasca trupul intr-o fasie care era infasurata, urmata de o ingropare imediata in afara zidurilor cetatii. La iudei atingerea de un cadavru avea ca urmare intinarea ceremoniala (vezi Num.19,11). Lucrul acesta, impreuna cu dorinta de a evita metode costisitoare de imbalsamare, cerea o ingropare rapida.

L-au ingropat. Dupa cum se vede din inmormantarea lui Lazar (vezi Ioan 11,38) si a lui Isus (vezi Matei 27,60), mortii erau depusi in pesteri sau morminte, care erau inchise cu pietre mari. In felul acesta era necesar putin timp pentru inmormantarea lui Anania. In ce priveste atentia iudeilor fata de ritualurile funerare, vezi Fapte.8,2.



5:7 Cam dupa trei ceasuri, a intrat si nevasta sa, fara sa stie ce se intamplase.

Cam dupa trei ceasuri. Literar, ,,un interval de aproape trei ceasuri”, poate pana la urmatoarea ora de rugaciune. Acesta dadea timp indestulator pentru ingrijirea si inmormantarea lui Anania, dar vestea inca nu ajunsese la Safira.

A intrat. In odaia unde Petru si restul adunarii tocmai fusesera martori la moartea si ducerea sotului ei.



5:8 Petru i-a zis: Spune-mi, cu atat ati vandut mosioara? Da, a raspuns ea, cu atata.

I-a zis: [,,I-a raspuns”, KJV; ,,Zise catre dansa”, Nitz]. Poate, ,,i s-a adresat”. Intrebarea lui Petru nu a fost pentru a prinde in cursa un conspirator, ci pentru a da Safirei prilej de a da pe fata pocainta. Ea ar fi putut impiedica fapta rea a sotului ei, dar nu o facuse. Ea avea acum prilejul de a-si libera propria ei constiinta prin marturisire. Ea scapase ocazia anterioara, acum a dat din nou gres.

Spune-mi. Intrebarea directa a lui Petru ar fi putut instiinta pe Safira ca uneltirea lor era cunoscuta, dar ea a sustinut mai departe minciuna la care ea si sotul ei se invoisera. Ea raspunsese volubil: ,,Da, cu atata”. Poate ca Petru va fi pomenit suma pe care o adusese Anania.



5:9 Atunci Petru i-a zis: Cum de v-ati inteles intre voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau, sunt la usa, si te vor lua si pe tine.

V-ati inteles. Vinovatia era deosebit de mare din cauza ca avea in ea inselaciune premeditata.

Ispititi pe Duhul. Adica, a ,,incerca”, sau a ,,pune la proba”, daca Duhul Sfant era intr-adevar un cunoscator al tainelor inimii oamenilor. Expresia ,,Duhul Domnului” e probabil folosita in sensul ei VT, ca Duhul lui Iehova (cf. 2 Regi 2,16; Isaia 61,1 etc.). Combinatia este rara in NT, aparand numai aici si in 2 Cor. 3,17.

Te vor lua si pe tine. [,,Te vor scote si pe tine”, KJV; ,,Te vor duce afara”, Nitz]. Petru vorbeste nu ca judecator ci ca profet. Duhul Sfant ii condamnase deja. In cazul acesta e prezisa judecata viitoare, si vestirea numai cu putin a precedat executarea ei. Lui Petru duhul lui de discernamant ii arata ca tinerii a caror pasi ii auzea inapoindu-se de la inmormantarea lui Anania urma ca foarte curand sa aiba o noua sarcina de aceeasi natura.



5:10 Ea a cazut indata la picioarele lui, si si-a dat sufletul. Cand au intrat flacaii, au gasit-o moarta; au scos-o afara, si au ingropat-o langa barbatul ei.

Indata. Moartea ei a fost pe loc, ca si a sotului ei.

A murit. [,,Si-a dat duhul”, KJV; ,,Muri”, Nitz]. Vezi vers.5.

Au gasit-o moarta. Ca implinire a profetiei lui Petru.

Au ingropat-o. Ceremonia de inmormantare n-a avut loc cu prilejul acestei duble tragedii, indiferent de grija care se poate sa fi fost acordata mortilor cu o altfel de ocazie (cf. Luca 23,55.56).



5:11 O mare frica a cuprins toata adunarea si pe toti cei ce au auzit aceste lucruri.

Mare frica. Vezi vers.5.

Adunarea. [,,Biserica”, KJB; ,,Adunarea credinciosilor”, Nitz]. Cu exceptia exprimarii indoielnice din cap. 2,47, aceasta este cea prima aparitie a cuvantului in Faptele Apostolilor. Prezenta lui arata

o dezvoltare a organizatiei. Vezi Matei 18,17. Moartea impresionanta a lui Anania si a Safirei urma sa dea o noua semnificatie acestei organizatii si conducatorilor ei.

Toti cei ce au auzit. Acestia erau in afara de biserica, dar au auzit de puterea care se exercita printre membrii ei.



5:12 Prin mainile apostolilor se faceau multe semne si minuni in norod. Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon,

Prin mainile. Aceasta ar putea sa fie numai felul ebraic de a exprima mijlocirea (cf. Exo.35,29; Lev.8,36; etc.). Dar in NT mainile lui Hristos sunt adesea aratate ca instrumentul minunilor sale (vezi Marcu 6,2.5; Luca 4,40 etc.). Fagaduinta data urmasilor lui Hristos era: ,,Vor pune mainile pe bolnavi si bolnavii se vor insanatosi” (Marcu 16,18. De aceea, expresia aici ar putea fi literala, desi Fapte 5,15 arata ca oamenii credeau si ca s-ar fi putut face vindecari fara folosirea mainilor apostolilor.

Se faceau. Mai de graba, ,,Se faceau mereu”, in alte cuvinte, iarasi si iarasi, la repetate ocazii.

Semne si minuni. Vezi Mar.16,17.18; Ioan 14,12; Fapte 2,22. La fel ca si lucrarea lui Hristos, biserica primara s-a nascut insotita de semne si minuni. Tragedia cu Anania si Safira a fost urmata de minuni de vindecare si binecuvantare.

Impreuna. [,,Cu un gand”, KJV; ,,Intr-un gand”, Nitz]. Vezi cap.1,14; 4,24. Luca are o mare satisfactie in a scoate in evidenta unitatea ucenicilor. Intrucat e pomenit pridvorul lui Solomon, descrierea aceasta s-ar putea referi la adunari conduse de apostoli la orele obisnuite de rugaciune, cam pe la orele 9.00 si 15.00.

Pridvorul lui Solomon. Vezi Ioan 10,23 si Fapte.3,2.11. Acesta era un loc favorit pentru invatatori de a se aduna cu ascultatorii lor. Totusi nu e nici dovada ca crestinii preluasera pridvorul acesta ca un loc obisnuit pentru cultul lor exclusiv (cf. cap. 3,11).



5:13 si nici unul din ceilalti nu cuteza sa se lipeasca de ei; dar norodul ii lauda in gura mare.

Si. Sau, ,,dar”, subliniind contrastul dintre credinciosi in vers.12 si cei care nu credeau, din vers.13.

Ceilalti. Comentatorii au sugerat diferite explicatii la acest pasaj. Contrastul aparent cu ,,norodul” din ultima parte a versetului sugereaza ca se poate sa se aiba in vedere clasa superioara, conducatoare.

Nu cuteza. [,,Nu intarzia”, KJV]. Teama de a nu avea parte de soarta lui Anania si a Safirei impiedica pe aceia care nu erau dispusi sa urmeze din toata inima pe Hristos.

Lipeasca. [,,Alature”, Nitz]. Gr. kollao, ,,a lipi”, ,,a se prinde puternic laolalta”. Compara cu cele de la cap.9,26.

Dar. Adica, pe de alta parte, scotand in evidenta reactiunea favorabila a ,,norodului”.

Lauda. [,,Preamarea”, KJV]. Tradus mai exact ,,ii pretuia foarte mult [pe apostoli]”.



5:14 Numarul celor ce credeau in Domnul, barbati si femei, se marea tot mai mult;

Numarul… se marea. [,,Se adaugau”. KJV; Nitz]. Mai de graba ,,mereu se adaugau”. Convertiri aveau loc aproape zilnic. In Domnul. [,,La Domnul”, KJV]. Gramatical, in versiunea greaca, cuvintele acestea pot fi atasate la ,,mereu se adaugau”, sau la ,,credinciosi”, dand ,,credinciosi in Domnul”.

Barbati si femei. Amintirea aparte a femeilor sugereaza ca un mare numar dintre ele veneau in biserica. In ce priveste locul de frunte al femeilor in naratiunile lui Luca, vezi Luca 8,2. El mai aminteste pe femei ca suferind din cauza persecutiei care s-a ivit dupa uciderea lui Stefan (Fapte 8,3).



5:15 pana acolo ca scoteau pe bolnavi chiar pe ulite, si ii puneau pe paturi si pe asternuturi, pentru ca, atunci cand va trece Petru, macar umbra lui sa treaca peste vreunul din ei.

Pana acolo ca. [,,Astfel ca”, Nitz]. Ideea este continuata de la prima parte a v. 12, propozitiile intermediare fiind parantetice.

Scoteau pe bolnavi. Compara Marcu 1,32-34. Nu era de ajuns pentru ucenici sa vindece in locuri publice sau prin case; rudele bolnavilor ii aduceau pe ulite, pentru ca sa li se dea mai repede atentie. Intreaga lucrare uimitoare de vindecare era savarsita in public. Nu numai prin tot orasul Ierusalim, dar si prin targurile invecinate (Fapte 5,10) s-au raspandit vestile privitoare la lucrarile extraordinare ale apostolilor si ale acelor impreuna cu ei, si mare era recolta de suflete.

Umbra lui. [,,Umbra lui Petru”, KJV]. Numai Petru este mentionat aici, si poate ca el a facut cea mai mare parte din lucrarea de vindecare. In v. 12 tuturor apostolilor li se pune in seama in mod distinct participarea la savarsirea minunilor. Oamenii vindecati aveau credinta, nu in Petru si tovarasii lui, ci in Domnul, pe care apostolii Il prezentau.



5:16 Multimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetatile vecine, si aducea pe cei bolnavi si pe cei chinuiti de duhuri necurate: si toti se vindecau.

La Ierusalim. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea lui ,,la”. Locuitorii targurilor invecinate isi scoteau bolnavii, dar nu-i aduceau in chip necesar in Ierusalim. Versetul poate cuprinde o perioada de timp destul de lunga in cursul careia apostolii au putut vizita un mare numar ,,din cetatile vecine” cu Ierusalimul.

Chinuiti. Verbul grec tradus aici ,,chinuiti” e gasit in NT numai aici si in Luca 6,18, dar e folosit adesea in lucrarile medicale grecesti. Este deci exact cuvantul pe care cineva ar fi putut sa se astepte ca medicul Luca sa-l foloseasca.

Duhuri necurate. Vezi Matei 12,43.44. Hristos daduse ucenicilor sai puterea de a scoate duhurile rele (vezi Matei 10,1). Cei Saptezeci deja folosisera puterea aceea (Luca 10,17) si cei doisprezece fara indoiala savarsisera minuni asemanatoare. Dar acum in deplina putere a Duhului Sfant, ei faceau acele ,,lucrari mai mari” pe care le fagaduise Isus (Ioan 14,12; Marcu 16,17).

Toti se vindecau. Compara Matei 8,16; 12,15; DA 241 cu privire la rezultate asemanatoare pe urma lucrarii medicale a lui Hristos. Cat de extraordinar trebuie sa fi fost de a vedea familii intregi si poate sate intregi, eliberate de boala. Faima bisericii si a conducatorilor ei s-a raspandit in lung si in lat.



5:17 Insa marele preot si toti cei ce erau impreuna cu el, adica partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizma,

Insa. [,,Atunci”, KJV]. Mai bine, ,,insa”, scotand in evidenta contrastul dintre multimile care alergau la ucenici pentru vindecare si marele preot pregatindu-se sa supuna pe ucenici la a doua persecutie.

Marele Preot. Ana (vezi cap. 4,6)

Cei ce erau impreuna cu el. Poate o expresie mai cuprinzatoare deci aceea folosita in cap. 4,6: ,,cei ce se trageau din neamul marilor preoti” (vezi cap. 4,6). Opozitia avusese timp sa adune forte mai mari.

Partida. [,,Secta”, KJV; Nitz]. Gr. hainesis, ,,alegare”, ,,de unde”, ,,parea”, prin extensie, ,,partida”, sau ,,fractiune”. Cuvantul a ajuns la noi ca ,,erezie”, dar la inceput nu avea sensul negativ, atribuit astazi. In cap. 15,5; 26,5 hainesis e aplicat, intr-un sens neutru, la farisei. In cap. 24,5; 28,22 e aplicat la ,,nazarinieni” (crestini) in sens depreciativ.

Saducheilor. Vezi cap.1,1

Pizma. [,,Indignare”, KJV]. Gr. zelos, ,,zel”, si intr-un sens rau, ca aici, ,,gelozie”, sau ,,invidie”. Aici poate fi aplicat oricare din intelesuri. Aici era un puternic sentiment de partida. Era neliniste cu privire la ceea ce ar fi putut face urmasii Nazarineanului. S-ar putea ca atat fariseii, cat si saducheii sa fi avut acelasi sentiment. Era un anume resentiment ca apostolii nescoliti indrazneau sa invete norodul. Atat fariseii, cat si saducheii s-au impartasit de acest resentiment. Dar saducheii simteau o aversiune aparte, deoarece apostolii invatau despre o viata viitoare – o doctrina pe care saducheii o respingeau. Faptul ca fariseii erau de acord cu apostolii in punctul acesta nu placea saducheilor (vezi Vol. V, p.51-53).



5:18 au pus mainile pe apostoli, si i-au aruncat in temnita de obste.

Au pus mainile pe. Autoritatile saduchee au fost infuriate si apostolii – posibil toti cei doisprezece – au fost arestati. Lucrul acesta lamureste faptul ca desi Luca a mentionat in general numai cuvantarile lui Petru si mai putin din activitatea lui Ioan, si restul apostolilor fusesera activi in lucrarea publica.

Temnita de obste. Gr. en teresei demosia, care poate fi tradusa sau ,,in inchisoare publica” sau ,,in inchisoare publica”. Ulterior, folosirea rabinica a lui demosia ca ,,inchisoare” favorizeaza a doua varianta de traducere.



5:19 Dar un inger al Domnului a deschis usile temnitei, noaptea, i-a scos afara, si le-a zis:

Dar. Scotand in evidenta contrastul cu v. 18, autoritatile au pus in inchisoare pe apostoli, in timp ce ingerul i-a liberat.. ar parea ca si cum acesta era un protest divin contra actiunilor saducheilor care invatau ca nu era ,,nici inger, nici duh” (cap. 23,8).

Inger. Luca relateaza evident ceea ce el considera o intamplare supranaturala. Aceia care nu accepta vederea acesta si care totusi doresc sa mentina istoricitatea naratiunii, sunt manati sa sugereze ca ,,ingerul” era un discipol zelos si curajos si ca apostolii, in intunericul noptii si sub excitarea eliberarii lor, au pus in mod gresit salvarea lor pe seama interventiei unui inger. Dar nu e cu putinta de a explica in mod corespunzator cuvintele lui Luca in orice alti termeni decat de o eliberare miraculoasa. Ajutorul omenesc al lui Gamaliel, la o ora mai tarzie, e relatata sincer si pe fata (v. 34-39). Dar aici ajutorul pentru eliberare este sincer descris ca supranatural. Desi apostolii au fost arestati din nou numai la cateva ore dupa aceea (v. 26), Dumnezeu Si-a demonstrat puterea. Apostolii au avut mangaierea interventiei ceresti in favoarea lor si saducheilor li s-a dat un prilej de a cunoaste ca se luptau contra unor puteri supranaturale. Cu adevarat ingerii sunt ,,duhuri slujitoare trimise sa implineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea” (Evrei 1,14).

A deschis usile temnitei. Usile, chiar usile intepenite ale inchisorilor, nu sunt o problema pentru ingerii lui Dumnezeu. Apostolii au fost scosi chiar de sub ochii paznicilor, fie sub acoperitoarea unui intuneric adanc sau ca ochii paznicilor au fost ,,tintuiti” (cf. cap.12,6.7). Usile au fost lasate intepenite, sau au fost incuiate din nou, lasand totul asa cum fusese inainte ca ingerul sa fi venit (cf. cp.5,23).

Noaptea. Mai de graba, ,,in cursul noptii”.

I-a scos afara. Compara cap.12,10.



5:20 Duceti-va, stati in Templu, si vestiti norodului toate cuvintele vietii acesteia.

Stati. Ideea este ca ei urmau sa se prezinte public si indraznet, deoarece templul era un loc public. Acolo fusesera ei arestati prima data (cap. 3,1.11; 4,1-3).

Cuvintele vietii acesteia. Adjectivul ,,acesteia” este semnificativ. Se refera la viata pe care o sustineau apostolii – viata in Hristos. Viata aceasta incepe in lumea prezenta si continua in vesnicie (cf. Ioan 17,3). Invatatura aceasta era in deosebi neacceptabila pentru saduchei din cauza necredintei lor in viata urmatoare. Vezi Vol. V, p.53.



5:21 Cand au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineata in Templu, si au inceput sa invete pe norod. Marele preot si cei ce erau cu el, au venit pe neasteptate, au adunat Soborul si pe toata batranimea fiilor lui Israel, si au trimis la temnita sa aduca pe apostoli.

Cand au auzit ei. Notati ascultarea imediata a apostolilor.

Dis de dimineata. [,,Dimineata devreme”, KJV; ,,Din revarsat de zori”, Nitz]. Mai de graba, ,,in zori”. Misna arata ca sacrificiile incepeau sa fie aduse in templu dimineata de indata ce cerul era luminat (Yoma 3.1, ed. Soncio a Talmudului, p.131; Tamid 3.2, ed. Soncio al Talmudului, p.18).

Invete. Lucrul acesta este tocmai ceea ce saducheii din consiliu interzisesera apostolilor sa faca (cap. 4,17.18). Acesti conducatori ingamfati au fost infuriati de faptul ca galileeni neinstruiti si neautorizati invatau poporul despre inviere si dadeau marturie despre Isus Hristos ca Unul care fiind crucificat, inviase din morti. Dar apostolii erau sub porunca divina. Biserica are de indeplinit o misiune de invatatura – misiunea de a prezenta Evanghelia Domnului Isus Hristos unei lumi bolnave de pacat. Sarcina aceasta nu trebuie sa fie niciodata neglijata.

Marele Preot. Adica in sala de consiliu, pentru a decide ce ar trebui sa se faca cu apostolii

detinuti la inchisoare. Consiliul inca nu aflase de misterioasa lor eliberare.

Cei ce. In ce priveste comentariul, vezi vers.17.

Sinedriul. [,,Consiliul”, KJV]. Adica, sinedriul (vezi Vol. V, p.67). Evident, cazul care era in fata

lor era considerat atat de important ca n-a fost crutat nici un efort pentru a strange laolalta un numar cat mai mare de membri. Prezenta lui Gamaliel arata ca nu numai saducheii, dar si fariseii si altii, au fost chemati la aceasta adunare (vezi vers.34).

Batranimea. [,,Senatul”, KJV]. Gr. gerousia, numele adunarii din Sparta a batranilor sau prezbiterilor. Cuvantul era folosit pentru sinedriul din Iersualim (vezi Vol. C, p.67). Aici e un grup oficial de batrani, calificati prin varsta si experienta sa dea sfat la anumite ocazii. S-ar putea sa fi fost o adunare corespunzatoare cu ,,tot soborul batranilor” din cap. 22,5).

Temnita Gr. desmoterion, ,,un loc unde sunt tinuti oameni legati”. Acesta e un cuvant deosebit de acela folosit in v. 18, poate sugerand ca apostolii fusesera legati la scurt timp dupa arestarea lor.

5:22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au gasit in temnita. S-au intors si au spus astfel:

Aprozii. [,,Slujbasii”, KJV; ,,Slujitorii”, Nitz]. Gr. huperetai, literar, ,,vaslasi” pe o galera; mai tarziu, ,,slujitori”, si apoi, ,,slujbasi” servind sub comanda sinedriului. Vezi si Luca 4,20; Fapte 4,1. Nu i-au gasit. Nu era nici o dovada externa a scaparii lor din temnita (vezi v. 19.23).



5:23 Temnita am gasit-o incuiata cu toata grija, si pe pazitori stand in picioare la usi; dar, cand am deschis, n-am gasit pe nimeni inauntru.

Am gasit-o incuiata. Daca ingerul a descuiat usile, el le-a incuiat dupa eliberarea apostolilor. Pazitorii de la usi pare sa nu-si fi dat seama ca detinutii scapasera. Compara eliberarea lui Petru (cap. 12,6-10), dar contrasteaza frenezia si drama experientei lui Pavel si Sila in Filipi (cap.16,25-30).



5:24 Cand au auzit aceste vorbe, capitanul Templului si preotii cei mai de seama au ramas inmarmuriti, si nu stiau ce sa creada despre apostoli si despre urmarile acestei intamplari.

[,,Marele preot”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestei expresii.

Aceste cuvinte. [,,Aceste lucruri”, KJV]. Mai de graba, ,,aceste cuvinte”, referindu-se la relatarea pe care o adusese politia.

Capitanul. Vezi Luc.22,4; Fapte.4,1.

Preotii cei mai de seama. Probabil capeteniile celor 24 de cete preotesti care nu trebuie sa fie

confundati cu marele preot.

Inmarmuriti. [,,S-au indoit”, KJV; ,,In nedumerirea”, Nitz]. Mai de graba, ,,incurcati”, ,,in dificultate”, si nu fara motiv. Eforturile represive ale conducatorilor iudei dadusera gres. Un miracol eliberase victimele lor si calea credintei crestine castiga teren.



5:25 Cineva a venit si le-a spus: Iata ca oamenii, pe care i-ati bagat in temnita, stau in Templu, si invata pe norod.

Cineva a venit. La aceasta ora de dimineata sinedriul fusese convocat si era adunat, dar inca nu cunostea nimic cu privire la cele intamplate cu apostolii. Intre timp, vestile despre activitatile apostolilor se raspandisera si acum era relatate sinedriului.

Pe care i-ati bagat la temnita. Lucrul acesta a ajuns aproape ca o ironie la adresa mai marilor iudei: Voi i-ati pus la inchisoare, dar ei lucreaza de zor in templu, facand ceea ce voi i-ati oprit sa faca oriunde.

Stau. [,,Stand”, KJV]. Expresia spune literal: ,,In templu stand si invatand”, referindu-se la porunca ingerului (vers.20). Ei lucrau ca niste oameni care stiu ce lucrare au de facut, o lucrare care fusese temporar impiedicata, dar la care ei au revenit cat mai curand cu putinta. Invatarea poporului era raul care irita atat de mult pe saduchei. Daca apostolii doar s-ar fi inchinat, pastrand pentru sine noua lor credinta, poate ca ar fi fost lasati netulburati. Dar ei primisera o insarcinare si erau constransi sa o aduca la implinire. Ei trebuiau sa-si marturiseasca credinta. Suferirea persecutiei pentru impartasirea cu altii a comorii credintei e ceva mult mai bine decat de a suferi de

o constiinta vinovata pentru ascunderea ei ,,sub o banita” (Matei 5,15).



5:26 Atunci capitanul Templului a plecat cu aprozii, si i-au adus; dar nu cu sila, caci se temeau sa nu fie ucisi cu pietre de norod.

Capitanul Templului… cu aprozii. Vezi cap. 4,1; 5,22.

Nu cu sila. [,,Fara violenta”, KJV]. Apostolii au dat un exemplu de supunere fara impotrivire, desi avand valul sentimentului evident in favoarea lor ar fi putut usor sa dea nastere la o zarva populara. Minunile savarsite prin ei de curand si viata lor ideala, ii ajutase sa castige bunavointa pentru noua credinta. In atitudinea lor de non-rezistenta, ei au urmat exemplul de a proclama Evanghelia la urechi care altminteri niciodata nu ar fi auzit solia mantuitoare.

Se temeau… de norod. Compara Matei 21,25.46. Era dovada abundenta a favorii pe care poporul o arata de asta data fata de credinciosi.

Ucisi cu pietre. Pare ca poporul era tot atat de gata de a ucide cu pietre pe aprozi, pe cat preotii erau gata de a ucide cu pietre pe apostoli.



5:27 Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea Soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel:

Marele preot i-a intrebat. Atat cat arata raportul, sinedriul a evitat subiectul eliberarii apostolilor. Ei nu credeau ca a fost o interventie supranaturala in cazul acesta, sau ezitau de a se referi la ea. Atitudinea lor nu e surprinzatoare, deoarece ei deja refuzasera de a crede intr-o minune mai mare – invierea Celui pe care ei Il crucificasera.



5:28 Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra, si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui om.

V-am poruncit cu tot dinadinsul. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p.10) exprimarea, ,,v-am poruncit cu porunca”. Expresia aceasta este un ecou al unui idiom obisnuit ebraic si sugereaza ca Luca se poate sa dea o traducere literara a unei intrebari pusa in aramaica. Insarcinarea fusese data numai lui Petru si lui Ioan (cap. 4,18), dar vestea despre ea ajunsese la toti cei doisprezece. Apostolii declarasera ca nu se vor tine de porunca si continuasera predicarea cu indrazneala (cap. 4,19.20.31). Ei ascultau de o autoritate mai inalta – Domnul lor (Matei 28,19.20; Fapte 1,8).

Sa nu invatati… in numele acesta. Compara cap. 3,16; 4,17. Acesta era marea vina a apostolilor. Iudeii poruncisera ca numele nici sa nu fie macar pomenit. Era numele Aceluia pe care ei stiau ca-L rastignisera, care acum era proclamat ca viu si ai carui urmasi faceau fapte mari care nu puteau fi tagaduite. Numele acesta si activitatea care se concentra in jurul lui era punctul atacului saducheilor.

Umplut Ierusalimul. Aici era o marturie inconstienta chiar din partea vrajmasilor lor ca apostolii lucrasera cu credinciosie si cu succes pentru a implini prima parte a poruncii lui Hristos (cf. cap. 1,8), proclamand Evanghelia in Ierusalim.

Invatatura. [,,Doctrina”, KJV]. Mai de graba, ,,invatatura”, acelasi cuvant in original care e tradus ,,doctrina” in Matei 7,28. Dar ,,invatatura” in general lua rapid calitatea si intelesul de doctrina in sensul modern, asa cum e ilustrat in 1 Tim. 4,16.

Cautati. [,,Intentionati”, KJV; ,,Voiti sa aduceti”, Nitz]. Mai de graba, ,,doriti”. Lucrul acesta nu era adevarat. Petru dorea mantuirea lor, nu osandirea lor.

Sangele acestui om. Ei evitau pomenirea numelui lui Isus. Lucru acesta s-ar fi putut sa fie datorita dispretului fata de Galileanul crucificat sau datorita vinovatiei, deoarece cunosteau raspunderea lor pentru moartea Lui, sau datorita fricii, deoarece stiau cat de puternic se dovedise a fi Numele acesta. Petru ii acuzase mai inainte si fara ezitare de crucificarea acestui Isus (cap. 2,36; 3,13-15; 4,10), facand fara continut dispretul lor si temerea lor indreptatita. Daca pozitia lor ar fi fost dreapta, acesti preoti judecatori ar fi aplicat pedepsele prevazute, dar ei se gaseau in pozitia de acuzati care presimteau vinovatia. In urechile lor trebuie sa fi rasunat strigatul ingrozitor pe care-l scosesera in sala de judecata a lui Pilat: ,,Sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri” (Matei 27,25). Ei deja adusesera ,,sangele acestui om” asupra lor.



5:29 Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!

Petru si apostolii ceilalti. Literar, ,,Petru si apostolii”. Formularea: ,,Petru si apostolii”, nu lasa a se intelege nici ca Petru era exclus dintre apostoli, nici ca le era superior. Fara indoiala, el a fost cel mai activ in toate scenele anterioare, si numele si persoana lui sunt in mod natural proeminente in naratiune.

Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu. [,,Ar trebui sa ascultam de Dumnezeu”, KJV]. Mai de graba, ,,Trebuie”, cu un sens de constrangere morala (cf. cap.1,16). Aceasta este o afirmare chiar mai lamurita a argumentului folosit mai inainte de Petru si Ioan (cap. 4,19), cu o subliniere si mai mare a faptului ca ei nu puteau face astfel decat sa aleaga sa asculte de Dumnezeu, indiferent cat ar costa a fi martori pentru El (cap. 1,8) si a asculta atat de marea trimitere, cat si de porunca explicita a ingerului (cap. 5,20). Isus stabilise principiul ca atat cezarul, cat si Dumnezeu trebuiau sa fie ascultati. Cezarul trebuia sa fie ascultat cu privire la cele convenite lui si Dumnezeu cu privire la cele cuvenite Lui (Matei 22,21). Dar crestinul nu poate servi la doi stapani (Matei 6,24; Luca 16,13). Intrucat numai un stapan poate primi supunerea finala, acel stapan trebuie sa fie Dumnezeu. Acest principiu fundamental il lamureste Petru cat se poate de clar. La fel cum mai marii Sinedriului nu au binevoit sa pomeneasca numele lui Isus, tot asa Petru nu pune numele lor in formularea acestui principiu. El spune simplu ,,oameni”, chiar si oameni din autoritate ca aceia in fata carora el sta. El priveste pe membrii Sinedriului ca oameni care candva fusesera agenti ai lui Dumnezeu, dar care acum pierdusera din vedere datoria lor fata de Dumnezeu.

Luther a declarat la conciliul din Worms: ,,Constiinta mea a fost luata roaba de cuvantul lui Dumnezeu si eu nu sunt nici in stare, si nici dispus sa retractez, intrucat nu e nici bine si nici drept sa actionez contra constiintei. Dumnezeu sa-mi ajute. Amin” (citat in E. G. Schwiebert, Luther and His Time, p.505). Acestea sunt cuvinte nobile, ilustrand un principiu nobil, dand la iveala o experienta nobila. Fie ca crestinii de azi sa-l imite.



5:30 Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus, pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn.

Dumnezeul parintilor nostri. Apostolii nu s-au disociat de Israel. Ei serveau pe acelasi Dumnezeu pe care si Sinedriul pretindea ca-l serveste (cf. cap.3,13).

A inviat. [,,A ridicat”, KJV]. Sunt doua interpretari posibile ale acestor cuvinte. Ele se pot referi la darul pe care l-a facut Dumnezeu in favoarea lui Hristos in intrupare (cf. cap.3,22), sau se pot referi la actul lui Dumnezeu de a ridica pe Hristos dintre cei morti (cf. cap.10,40; 13,37). Ambele interpretari sunt admisibile.

Voi L-ati omorat. In versiunea greaca ,,voi” este emfatic contrastand actiunea lor cu ceea ce facuse Domnul. Cuvantul ,,omorat” lasa a se intelege ca vina crucificarii era tot atat de mare asupra iudeilor ca si cum ei insisi ar fi savarsit fapta.

Atarnandu-L. [,,Spanzurat”, KJV]. Expresia de fapt zice: ,,l-ati omorat, intrucat l-ati spanzurat pe un copac”. Expresia descrie modul roman de executie, nu cel iudaic. Formularea aceasta se gaseste in LXX la Deuteronom 21,23, unde este folosita intr-un sens mai cuprinzator, cuprinzand forme de pedeapsa ca spanzurarea sau tragerea in teapa. Totusi, iudeii spanzurau numai pe cei care erau deja morti (Deuteronom 21,22.23; Iosua 10,26). Expresia ,,atarnandu-L pe lemn”, folosita inca o data de Petru (Fapte 10,39), nu mai apare din nou in NT. Totusi, in descrierea pe care el o face ispasirii loctiitoare (1 Petru 2,24) Petru foloseste cuvantul ,,lemn” in loc de ,,cruce”: ,,El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn”. Vezi Fapte 16,24; cf. Gal. 3,13.

Dar pacatosul, venind la Domnul sau, stie ca ocara nu poate fi pusa nici in seama iudeului, nici a romanului, ci mai de graba pacatele sale au fost acelea care au omorat pe Domnul sau. Hristos, care n-a cunoscut pacat, S-a facut pacat pentru noi ca printr-un schimb nepretuit de mare din har sa putem primi neprihanirea lui Dumnezeu prin El (2 Cor. 5,20).



5:31 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui, si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.

L-a inaltat. Gr. hupsoo, un cuvant folosit in Ioan 3,14; 12,32 in sensul de ,,inaltare” [,,asezare la inaltime”] si in Filip.2,9 si in LXX la Isa.52,13 cu intelesul de ,,inaltat”. Petru s-a referit la aceste doua definitii (cf. Fapte 2,33) si acum cauta sa se ocupe de a doua.

Cu puterea Lui. [,,Cu dreapta Lui”, KJV; ,,Prin a sa dreapta”, Nitz]. Sau, ,,la dreapta Lui” (vezi cap. 2,33). Dreapta [,,mana dreapta”] este o figura biblica obisnuita pentru autoritate si tarie (cf. Exod 15,6).

Domn. [,,Principe”, KJV; ,,Incepator”, Nitz]. Vezi cap.3,15. Titlul de suveranitate e strans unit cu titlul care garanteaza mantuirea. Hristos doreste sa domneasca peste oameni ca sa poata fi Mantuitorul lor. Noi nu-L putem avea ca Mantuitor al nostru decat daca domneste peste noi, si daca ne carmuieste viata ne va mantui. Cele doua slujbe ale Lui sunt de nedespartit.

Mantuitor. In ce priveste intelesul acestui titlu vezi Matei 1,21.

Ca sa dea… pocainta. Notati unitatea fundamentala a invataturii apostolilor cu aceea a lui Ioan Botezatorul si a lui Isus (vezi Matei 3,2; 4,17). Raportul invataturii apostolice prezinta o descoperire mai deplina a felului in care a fost procurata iertarea – prin moartea loctiitoare a Mantuitorului.

Iertarea pacatelor. Mai de graba, ,,inlaturarea pacatelor” (vezi cap. 2,38). Pocainta este un dar comun de la Tatal si de la Fiul (vezi Marcu 2,7-11). Un Dumnezeu drept si just nu poate accepta un pacatos in fata Sa decat daca pacatosul cunoaste prin credinta pe Isus Hristos ca purtator de pacat (1 Petru 2,24) si-L accepta ca Mantuitor al sau personal (Rom. 3,23-26). Prin lucrarea Sa, pacatele marturisite si parasite ale celui pocait sunt indepartate (vezi Ioan 1,29), si pacatosul sta inaintea Lui ca indreptatit.



5:32 Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El.

Martori ai acestor lucruri. [,,Martori ai Lui”, KJV; ,,Martori de aceste lucruri”, Nitz]. Se pot cita dovezi textuale (cf. p.10) pentru a omite pe ,,Lui”, cum si pentru adaugirea lui ,,in El” sau ,,Lui”. Vezi cap.1,8. ,,Aceste lucruri”, se refera la marile realitati ale mantuirii – moartea, ingroparea si invierea lui Isus asa cum sunt mentionate in cap. 5,30.31.

Ca si Duhul Sfant. Dovezi textuale (cf. p.10) favorizeaza omiterea lui ,,ca si”. Hristos declarase pe cand era pe pamant ca Duhul Sfant ,,va marturisi despre Mine” (Ioan 15,26; vezi Ioan 16,13.14). Duhul Sfant a facut lucrul acesta pentru apostoli, aducandu-le aminte ,,tot” (Ioan 14,26), si dandu-le lumina cu privire la felul cum experienta lui Hristos pe pamant implinise profetiile. Totusi, Duhul Sfant marturisea pentru Hristos prin puterile care luasera in stapanire pe apostoli dupa revarsarea Sa din Ziua Cincizecimii. De asemenea Duhul dadea marturie launtrica cu privire la inviere, in inima credinciosilor. Vezi Fapte.4,33.

L-a dat Dumnezeu. Apostolii intelegeau ca Duhul venea de la Tatal (vezi Ioan 14,26; 15,26; Fapte.1,4).

Celor ce asculta de El. Nu numai apostolilor, ci si tuturor celor ce urmeaza cu sinceritate calauzirea lui Dumnezeu, si deci asculta de El. Ascultarea de Creator este temelia si esenta relatiilor corecte cu Dumnezeu. Ingerii asculta de Dumnezeu (Psalmi 103,20.21), dar in iubire, nu in formalism rece si legalist (MB 109). Oamenii trebuie sa asculte (Psalmi 103,17.18; Ecl. 12,13), dar in iubire (Ioan 14,15). Ascultarea e mai buna decat orice sacrificiu (1 Samuel 15,22). Adevarul (Rom. 2,8), dreapta invatatura (Rom. 6,17) si Evanghelia (2 Tes. 1,8; 1 Petru 4,17) trebuie sa fie ascultate. Mantuirea vesnica, oferita prin har si primita prin credinta (Ef. 2,5.8), e la indemana celor care asculta, care sunt supusi vointei lui Dumnezeu (Evrei 5,9). Compara Fapte 5,29. Adevarata ascultare e descoperita in ascultarea cu iubire fata de sfintele porunci ale lui Dumnezeu (1Ioan 5,3).



5:33 Cand au auzit ei aceste vorbe, ii taia la inima si s-au sfatuit sa-i omoare.

Ii taia la inima. Gr. diaprio, ,,A taia cu fierastraul in doua”, adica, cu furie, ca in cap. 7,54, singurul loc in afara de acesta din NT unde se mai gaseste verbul. Furia lor dadea marturie elocventa cu privire la adevarul acuzatiilor indraznete ale apostolilor.

S-au sfatuit. Dovezile textuale sunt impartite (cf.p.10) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,doreau”. Deja raspunzatori de sangele lui Isus, acum doreau sa ia viata celor doisprezece urmasi principali ai Sai.

Sa-i omoare. Ei doreau sa dea pe apostoli la moarte pentru faptul ca nu ascultau de Sinedriu si pentru ca il acuzau de moartea lui Hristos.



5:34 Dar un Fariseu numit Gamaliel, un invatator al Legii, pretuit de tot norodul, s-a sculat in picioare in Sobor si a poruncit sa scoata putin afara pe apostoli.

Dar. [,,Atunci”, KJV]. Mai de graba, ,,dar” (cf. cele de la vers.13).

Fariseu. In contrast cu partida marelui preot care era saducheu (vers.17), cele doua grupe religioase erau in opozitie una cu alta.

Gamaliel. Derivat de la ebr. Gamli’el, ,,rasplatirea mea e Dumnezeu”. Gamaliel era nepotul vestitului Hillel (vezi Vol. V, p.97) si un invatator de seama si un distins fariseu in propriul sau domeniu. Mantia lui Hillel pare sa fi cazut pe umerii lui si el a exercitat conducerea in partida lui cam de la anul 25 la anul 50 d.Hr. Pare sa fie un temei minor pentru sustinerea ca el a fost unul din cei patru presedinti ai Marelui Sinedriu din Ierusalim, intrucat oficiul suprem era detinut de marele preot in timpul sau, in vremurile dinainte de anul 70 d.Hr. (vezi vers.27). Dar nu e nici o indoiala ca era un om cu influenta si foarte mult onorat de iudei. El a fost primul care a primit titlul de Rabban. Aceasta arata stima concetatenilor sai fata de el. Traditia iudaica il descopera ca fariseul ideal, un vrednic reprezentant al scolii lui Hillel, care era mai toleranta si mai putin legalista ca scoala oponenta a lui Somai. Pavel a avut privilegiul de a studia pe langa el (cap. 22,3). Pe seama influentei invatatorului s-ar putea pune dezvoltarea vestitului sau elev. Acel Gamaliel era cunoscut ca Haz-Zagan, ,,Cel Batran”, pentru a-l distinge de nepotul sau, ,,cel Tanar”, care a devenit celebru pe la anul 90 d.Hr.

Invatator. [,,Doctor”, KJV]. Adica, invatator.

Apostoli. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.10) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,barbati” care s-ar acorda mai exact cu cuvintele lui Gamaliel. El a dorit ca ei sa fie scosi din sala de consiliu in timp ce el si colegii sau discutau liber cu privire la ce aveau de facut. Practica deliberarii in felul acesta, in absenta acuzatului, pare sa fi fost obisnuita (cf. cap. 4,15). Relatarea cu privire la ceea ce s-a petrecut pe cand apostolii erau afara din sala s-ar putea sa fi ajuns la Luca de la vreunul din membrii consiliului, ca de pilda Nicodim (AA 104,105), sau direct prin inspiratie.



5:35 Apoi le-a zis: Barbati Israeliti, luati seama bine ce aveti de gand sa faceti oamenilor acestora.

Barbati Israeliti. [,,Barbati ai lui Israel”]. O forma familiara si persuasiva de adresare, folosita pentru cei care se considerau a fi egali (cf. cap.2,22). Contrastati adresarea lui Petru cand vorbea acelorasi grupari de oameni (cap.4,8).

Luati seama. [,,Luati seama la voi insiva”, KJV; ,,Luati bine seama”, Nitz]. Sau, ,,fiti atenti”. Nu pentru a avertiza cu privire la o primejdie imediata, ci pentru a indica nevoia de gandire inainte de actiune. Dar comparati folosirea de catre Domnul a aceleiasi forme (Matei 6,1; 7,15; 10,17) si de catre Pavel (1 Tim. 1,4; 4,13; Tit. 1,14).



5:36 Caci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea ca el este ceva, si la care s-au alipit aproape patru sute de barbati. El a fost omorat, si toti cei ce il urmasera, au fost risipiti si nimiciti.

Teuda. Poate o contractie a numelui grec Theodorus, ,,darul lui Dumnezeu”. Unica referire nebiblica la un om cu acest nume vine de la Iosif. El povesteste despre o insurectie condusa de un Teuda care, pretinzand ca e profet, a convins ,,o mare parte din popor” sa-l urmeze. El a fagaduit sa desparta Iordanul si sa le dea o trecere usoara - procuratorul, Cuspius, Fadus (anul 44 sau 45 d.Hr.) repede a reprimat revolta, a prins si a executat pe conducatorul ei si a trimis capul lui la Ierusalim (Antiquities xx.5.1).

Acum, potrivit cu Gamalilel, care e citat de Luca, Teuda a venit inainte de Iuda din Galileea (vers.37), care s-a razvratit ,,in vremea inscrierii” [,,in vremea impunerii”], adica in anul 6 sau 7 d.Hr. Nu e cu putinta, deci, de a face relatarile lui Luca si Iosif sa se refere la acelasi eveniment. Putini invatati ar considera ca fiind o eroare din partea lui Iosif in punctul acesta si nu e motiv temeinic de a acuza pe Luca de o eroare faptica aici. Luca, citand pe Gamaliel, vorbeste de 400 de oameni care s-au atasat lui Teuda, in timp ce Iosif mentioneaza distinct ca ,,o mare parte a poporului” a urmat pe profetul mincinos. Unii au vazut in aceasta o sugestie ca cei doi scriitori se refera la evenimente diferite.



5:37 Dupa el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea inscrierii, si a tras mult norod de partea lui: a pierit si el, si toti cei ce-l urmasera, au fost risipiti.

Dupa el. [,,Dupa omul acesta”, KJV]. Adica dupa rebeliunea lui Teuda.

Iuda Galileanul. A fost un astfel de rebel, pe care Iosif (Antiquities, xviii.1.1) il numeste Gaulonitul, adica, din tinutul de la est de Galileea. Dar in alte pasagii (ibid. xx.5.2; War ii.8.1 [118]) el e numit Galileean, asa ca nu e conflict intre Luca si Iosif aici. Insurectia lui Iuda, care tinea la o completa independenta a lui Israel de Roma, a fost serioasa. Miscarea interzicea orice platire de impozite catre Cezar. Orice arma putea fi folosita in apararea libertatii. Razboiul era descris ca religios. Iuda si urmasii sai erau afiliati cu fariseii si miscarea lui, desi infranta si conducatorul ucis, a dat nastere sectei sau partidei, zelotilor (vezi Vol. V, p. 54.55).

Inscrierii. [,,Impunerii”, KJV]. Mai bine, ,,inscrierii”, sau ,,recensamantului”. Vezi Luca 2,1. Aceasta nu era aceea amintita in Luca 2,2. Revolta lui Iuda a avut loc cam la sapte ani mai tarziu (Iosif, Antiquities xviii.1.1; cf. Vol. V, p.241). Iuda declara ca aceasta ,,impunere” [,,inscriere”] era inceputul sclaviei si chema intreaga natiune sa-si afirme libertatea.

Mult norod. Dovezile textuale sunt impartite (cf.p.10) intre ,,mult popor”, ,,multi oameni”, si simplu ,,popor”.

A pierit. Iosif nu relateaza soarta lui Iuda si a partidei lui, dar Gamaliel ar fi putut cunoaste sfarsitul lui si era calificat de a da amanuntele pastrate in versetul acesta.



5:38 Si acum, eu va spun: Nu mai necajiti pe oamenii acestia, si lasati-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

Nu mai necajiti. [,,Retineti-va”, KJV; ,,Stati departe”, Nitz]. Literal, ,,stati departe”. Argumentatia lui Gamaliel era destul de logica. Impotrivirea fata de miscarea reprezentata de apostoli sau inutila sau fara nadejde. Daca era inutila, de ce sa se mai iroseasca timpul cu ea? Daca era fara nadejde, de ce sa se mai asume riscul?

Se va nimici. Mai de graba, ,,va fi rasturnata”. Aceasta de asemenea serveste sa se scoata in evidenta repetarea aceluiasi verb in expresia urmatoare in v. 39.



5:39 dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu. Sfatul tipic rabinic al lui Gamaliel cel putin lasa loc pentru originea divina a lucrarii apostolilor. Luptati impotriva lui Dumnezeu. Gr. theomachoi, ,,luptatori cu Dumnezeu”.



5:40 Ei au ascultat de el. Si, dupa ce au chemat pe apostoli, au pus sa-i bata cu nuiele, i-au oprit sa vorbeasca in Numele lui Isus, si le-au dat drumul.

Ei au ascultat. [,,Ei au fost de acord”, KJV; ,,Ei ii ascultara”, Nitz]. Saducheii probabil ar fi preferat un procedeu mai viguros, dar erau multi farisei in Sinedriu, si calea de mijloc, pe care Gamaliel o recomandase, a fost adoptata.

Au chemat pe apostoli. Adica, inapoi in sala de judecata.

Au pus sa-i bata. Probabil cu 39 de lovituri (vezi Deut. 25,1-3; 2 Cor. 11,24), o soarta dureroasa. Sinedriul evident a judecat pe apostoli vrednici de pedeapsa, fie pentru ca n-au ascultat porunca din Fapte 4.18, fie pentru tulburarea pacii prin predicarea in Templu (cap.5,25), fie pentru ca au scapat din inchisoare – sau pentru toate motivele acestea. Aceasta pare sa fie prima persecutie marcata si de suferinta fizica care a venit peste biserica.

Oprit sa vorbeasca. [,,Sa nu vorbeasca”, KJV; Nitz]. Aceeasi opreliste ca in cap. 4,18, cu adaugarea suplimentara a bataii cu nuiele. In numele. Vezi cap. 2,38; 3.6.16; 4,12. Mai marii iudeilor incepeau sa invete sa se teama de puterea care insotea numele acesta.



5:41 Ei au plecat dinaintea Soborului, si s-au bucurat ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti, pentru Numele Lui.

Au plecat. Nu inapoi la inchisoare, ci in libertate.

S-au bucurat. In felul acesta, dand pe fata fericirea finala, Matei 5,11.12. In contrast cu emotia obisnuita, erau bucurosi sa sufere; intr-adevar ei se simteau onorati sa sufere in lucrarea lui Hristos. Duhul acesta a insufletit pe nenumaratii martiri cari i-au urmat. Cei doisprezece nu erau nepregatiti pentru un asa tratament. Ei trebuie sa-si fi amintit avertizarea Domnului lor relatata in Matei 10,17-20.

Numele Lui. Mai de graba, ,,numele” (vezi cap.4,12).



5:42 Si in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni, si sa vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos.

In fiecare zi. [,,Zilnic”, KJV]. Literal, ,,in fiecare zi”. In Templu. Notati indrazneala lor. Ei s-au reintors la locul de unde fusesera arestati in doua ocazii (cap.3,11; 4,3; 5,26). Acasa. [,,In fiecare casa”, KJV]. Gr. kat’oikon, ,,casa cu casa”, sau ,,acasa”, ,,in particular”. Aceasta probabil se refera la adunarile crestine tinute in case particulare. Nu incetau. Ei nu aveau nevoie de indemn in lucrarea lor de marturisire.

Sa invete pe oameni si sa propovaduiasca. [,,Sa invete si sa predice”, KJV]. Mai de graba, ,,invatand si predicand”, cu accentul pe continuitate. Cuvantul pentru ,,propovaduiasca” este, literal, ,,evanghelizare”, ca in Fapte 8,4.12.25; Rom. 10,15.

Isus Hristos. Literal, ,,Hristosul Isus”. Ei invatau si propovaduiau ca Mesia venise in persoana lui Isus din Nazaret. Acesta era continutul constant al soliei date de biserica primara.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1, 22T 128; 4T 462

1–3 GC 44

1–4 AA 72

1–11 CS 312; SR 255; 1T 529

1–42 AA 71–86

34T 470; 5T 103

3, 44T 463

4, 5, 7–11 AA 73

81T 221

12AA 78

14TM 68

14–18 AA 78

16MH 139

17, 18TM 68

17–205 T 713

18SL 62

18, 19EW 194

19AA 79

19, 20TM 69

19–21 SR 255

20SL 62; TM 268; 6T 434

20, 21AA 80

20–23 EW 195

20–26 TM 71

22, 23AA 81

25–28 AA 81; EW 195; SR 256

27–34 TM 72

28DA 672; GW 284

28–33 TM 268

29AH 293; GC 204, 594; 1T 201, 361

29–32 EW 195; SR 257

29–34 AA 82

31COL 120, 264; DA 175; SC 26; TM 20

35–39 SR 257

35–41 AA 83

38–40 TM 72

38–42 EW 196

40–42 SR 258; TM 73


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: