4:8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfant, le-a zis: Mai mari ai norodului si batrani ai lui Israel!
Petru. Cu cateva saptamani mai inainte de intamplarea aceasta, Petru tremurase inaintea slujitorilor si ostasilor in curtea casei marelui preot si tagaduise pe Domnul sau. Dar dupa aceea Duhul lui Dumnezeu venise asupra lui si il schimbase ,,in alt om” (vezi 1 Samuel 10,6; cf. Matei 10,19.20). Stand acum in fata celui mai inalt tribunal al iudeilor, el vorbeste, e adevarat, respectuos, dar si cu indrazneala neclintita. Cu plans amar, Petru se pocaise de tagaduirea Domnului sau (Luca 22,34-62). O dovada a adevaratei pocainte este de a cauta sa indreptam raul care a rezultat de pe urma ofensei pentru care se face pocainta. Petru adusese dezonoare asupra Domnului sau si asupra cauzei Lui in fata iudeilor. Acum, in aceeasi cetate, in prezenta acelorasi oameni care fusesera amestecati in condamnarea lui Isus, Petru aduce cu bucurie marturia sa cu privire la misiunea divina a Mantuitorului pe care candva Il tagaduise. Aici el a demonstrat valabilitatea indemnului sau de mai tarziu: ,,Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama” (1 Petru 3,15).
Mai mari ai norodului. Compara aceasta salutare respectuoasa cu acea mai familiara a lui Pavel: ,,Barbati si frati” (cap. 23,1.6). Fara indoiala Petru cunostea personal pe mai multi membri ai curtii, si statea deci inaintea lor stapanit de mai putina teama (vezi cap. 9,1). Crestinii au fost invatati sa acorde respect reprezentantilor autoritatii (Matei 22,21; Rom. 13,7; 1 Petru 2,13-17).
Batrani ai lui Israel. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.10) intre exprimarea aceasta si aceea simpla de ,,batrani”. Vezi vers.5.