4:35 si-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se impartea fiecaruia dupa cum avea nevoie.
Puneau. [,,Le depuneau”, KJV] Punerea sumelor la dispozitia ucenicilor era un act plin de insemnatate, aratand ca apostolii aveau un control deplin asupra veniturilor membrilor. In ce priveste o intrebuintare similara a acestei expresii vezi Psalmi 8,6. Cicero foloseste aceeasi expresie cand vorbeste despre daruri asezate ,,inaintea picioarelor preotului” (Pro Flacco xxvii.68). Cuvintele par sa reflecte obiceiul ca atunci cand se aduceau daruri sau jertfe unui rege, sau preot, sau invatator, ele nu erau puse in mainile lui, ci la picioarele lui.
Dupa cum avea nevoie. Sau, ,,cum avea oricare nevoie”. Fara indoiala multi crestini nu aveau nevoie si se ingrijau singuri de sine. Beneficiarii ar fi fost cei care nu erau in stare sa-si castige cele trebuincioase pentru viata, din cauza bolii si poate din cauza pierderii serviciului datorita schimbarii credintei lor religioase (vezi Ioan 3,22, unde aceia care primeau pe Hristos erau amenintati cu excomunicarea”, vaduve, si nou-veniti care inca nu se stabilisera in cetate. S-ar mai fi putut sa fie unii carora apostolii se simteau indreptatiti sa le dea ajutor material, din cauza activitatii lor spirituale in propagarea credintei, desi Luca nu face o mentionare specifica a lucrului acestuia. Aici era o servire inteleapta, planuita, a nevoilor materiale fizice, care a fost totdeauna o onoare pentru biserica ori de cate ori a fost savarsita in felul acesta (vezi 1Tim.5,5-16,21).