4:33 Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti.
Marturiseau. [,,Dadeau marturie”, KJV]. Gr. apodidomi, ,,a preda [ceea ce era datorat]”. Forma verbului folosit aici poate fi inteleasa ca insemnand ca apostolii ,,continuau sa dea” marturisirea pe care deja o dadusera la Ziua Cincizecimii si in templu. Apostolii se simteau sub o constrangere launtrica de a da marturie. Ei vazusera faptele minunate ale lui Isus. Ei Il vazusera murind. Ei vazusera ceea ce nu crezusera ca s-ar putea intampla – Domnul inviase dintre morti. Aceasta minune constituia punctul culminant al predicii apostolilor. Ei puteau descrie intamplarea ca martori oculari ai unui Domn inviat si o spuneau ,,cu multa putere”.
Multa putere. [,,Cu mare putere”, KJV]. Marturia apostolilor era prezentata nu in propria lor putere, ci intr-o putere careia ei niciodata nu i-ar fi putut da nastere in ei insisi. Puterea lor era o inzestrare de la Duhul Divin.
Har. Gr. charis (vezi Rom. 3,24). Charis aici poate fi luat in sensul de ,,favoare” (ca in Luca 2,52), si asa sa arate ca favoarea poporului fata de crestinii inca mai continua. Totusi, avand in vedere contextul care scoate in evidenta darul spiritual al puterii pe care ei au primit-o e probabil mai bine de a intelege pe charis in sensul lui mai tehnic al harului divin (ca in Luca 2,40).