4:29 Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala,
Doamne, uita-Te. Contextul arata ca rugaciunea bisericii este adresata lui Dumnezeu Tatal. Sub amenintarile mai marilor iudeilor, apostolii nu au fost descurajati si s-au strans tot mai aproape de Dumnezeu care putea sa-i ajute in orice primejdie ce-i ameninta. Amenintarile iudeilor erau indreptate in cele din urma impotriva lui Dumnezeu (vezi cap. 9,4.5).
Robilor. [,,Slujitorilor”, KJV]. Gr. douloi, ,,sclavi”.
Sa vesteasca Cuvantul Tau. Nu e de ajuns ca viata evlavioasa sa fie traita de crestin, ca o marturie a puterii lui Hristos, ci si doctrina mantuirii in Isus Hristos de asemenea trebuie sa fie exprimata (vezi Rom. 10,13).
Indrazneala. Gr. parresia (vezi vers.13). Apostolii dovedisera ,,indrazneala in vorbire” inaintea Sinedriului (vers.13), si acum rugaciunea lor, exprimand slabiciunea fireasca, cere mai departe inzestrare cu darul curajului (vezi Luca 21,15). Ei isi dadeau seama ca indrazneala era o necesitate acum mai mult ca oricand, atat pentru ei, cat si pentru intreaga biserica.