4:24 Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu, si au zis: Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele!
Si-au ridicat glasul. Auzind relatarea apostolilor crestinii adunati, ei si-au inaltat glasul in lauda si adorare la adresa lui Dumnezeu care intervenise atat de remarcabil. Expresiile care urmeaza sugereaza o psalmodiere de lauda, diferita de vorbirea obisnuita. Acesta era probabil un imn, si se poate sa fi fost rostit de Petru in timp ce ceilalti se alaturau zicand ,,Amin”, sau se poate sa-l fi repetat expresie cu expresie dupa el. Pare indoielnic ca comunitatea crestina sa fi compus deja si sa fi memorizat un astfel de imn ca acesta ca parte din liturghia lor. Pasajul acesta are distinctia de a fi prima exprimare relatata de exercitiu cult colectiv din istoria crestina.
Stapane, Domane. Gr. desoptes, ,,stapane”, in contrast cu sluga. Cuvantul acesta este folosit numai rareori cu privire la Domnul in NT, aparand cu o astfel de referire numai de sase ori. E interesant de a nota ca doua din acestea sunt in scrierile lui Petru si Ioan (2 Petru 2,1; Apoc. 6,10), ucenicii care fara indoiala au condus la prezentul act de lauda si de cult.
[,,Esti Dumnezeu”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestor nume. Totusi ideea pasajului ramane aceeasi. Faptul ca Dumnezeu este Creator este un temei vesnic de lauda si ascultare din partea fapturilor Sale (vezi Isa.44,23-27; Evr.1,1-5).
Cerul, pamantul, marea. Asa cum fac multi din psalmi, aceasta lauda incepe scotand in evidenta slava Dumnezeului Creator.