4:21 I-au amenintat din nou, si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa-i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele intamplate.
Amenintati din nou. Mai mult decat atat, sinedriul nu a indraznit sa se aventureze, deoarece oricine cunostea ca ologul fusese vindecat si ca nu se putea aduce impotriva apostolilor nici o acuzatie vrednica de pedeapsa. Cu omul vindecat cunoscut de toti in fata, ei nu puteau sustine ca relatarea cu privire la minune nu era adevarata. Si intrucat era o fapta buna, atestata in mod cert, nu putea fi pedepsita. Iarasi nu puteau pedepsi in chip indreptatit pe apostoli pentru ca pretindeau ca vindecarea lor era facuta in numele lui Isus.
Cum sa-i pedepseasca. [,,Cum ii puteau pedepsi”, KJV]. Desi unii din conducatorii iudei erau fara indoiala inclinati sa favorizeze pe apostoli (vezi vers.14), in general sentimentul era de dezamagire ca nu putusera gasi vreun pretext de a aplica pedeapsa fara a infuria poporul. Aici din nou oportunitatea pare sa fi fost un factor important in rationamentul si decizia lor (vezi Ioan 11,49.50).
Slaveau pe Dumnezeu. Sau, ,,staruiau in a proslavi pe Dumnezeu”, zugravind reactia curenta a oamenilor fata de miracol. Vorbirea lui Petru in templu clarificase sursa puterii prin care omul fusese vindecat (cap.3,12-16).