4:1 Pe cand vorbeau Petru si Ioan norodului, au venit la ei pe neasteptate preotii, capitanul Templului si Saducheii,
Pe cand vorbeau. La data acesta, si fara incetare dupa aceea, activitatile apostolilor au devenit o chestiune de interes pentru autoritatile iudaice. Pe cat se pare, vestile despre vindecarea ologului se raspandisera repede prin cetate si pentru prima data de la crucificare, conducerea Sinedriului care condamnase pe Domnul, venise din nou in contact cu crestinismul. In decursul acestui timp, conducatorii fara indoiala se felicitasera intre ei ca scapasera de Isus pentru bunul mers al natiunii, asa cum sfatuise Caiafa (Ioan 11,49.50). Ei stiau ca mormantul lui Isus fusese gasit gol si, refuzand sa creada in inviere, raspandisera vestea ca ucenicii furasera trupul Lui (Matei 28,13-15). Nu se stie daca unii din conducatorii iudei fusesera de fata la experienta zilei Cincizecimii, dar cu siguranta ei trebuie sa fi auzit de intamplarile zilei aceleia si de cresterea bisericii. Acum, doi purtatori de cuvant ai crestinilor au fost gasiti invatand pe fata chiar in portile templului.
Au venit. Adica, pentru a-i aresta.
Preotii. Ca o categorie de oameni cu raspunderea serviciilor templului (vezi 1Cron.24,1-19) si natural cei dintai care sa se simta ofensati de faptul ca multimile fusesera de fata la vindecarea ologului.
Capitanul. Pare unul dintre aceiasi slujbasi de fata la arestarea lui Isus (vezi Luca 22,52). VT aminteste un slujbas al carui titlu era ,,mai marele Casei lui Dumnezeu” (1 Cronici 9,11; 2 Cronici 31,13; Neemia 11,11). Un beniamit e mentionat in 2 Macabei 3,4 ca fiind ,,guvernatorul templului”. Luca mentioneaza de repetate ori pe ,,capitanul” templului (Luca 22,52; Fapte 5,24.26), si Iosif la fel se refera la acest slujbas (War ii.17.2 [409]; Antiquities xx.9.3). Slujbasul mentionat de Iosif e evident cel mentionat de Luca, si poate fi identic cu cel mentionat in VT si 2 Macabei. In scrierile iudaice ulterioare sunt mentionati diferiti slujbasi care ar putea corespunde cu ,,capitanul templului” din pasajul de fata. Unul din acestia era `ish har habbayith, ,,slujbas al muntelui templului” (Misna Middoth 1.2, ed. Soncio a Talmudului, p.1). Omul acesta nu facea parte dintre ostasi, dar avea supravegherea garzii de preoti si leviti care avea custodia templului, mai ales noaptea. Ca inspector, el isi facea rondurile, vizitand toate portile si trezind pe somnorosi. Pare sa fi avut in deosebi raspunderea portii externe, aria in care Petru isi tinuse putin mai inainte cuvantarea. Un alt slujbas care probabil urmeaza sa fie identificat cu ,,capitanul” din pasajul prezent, era segan hakkohanim, ,,prefectul preotilor”. El venea in rang imediat dupa marele preot, il asista in functiunile oficiale si avea raspundere generala pentru serviciile templului si pastrarea ordinii pretutindeni in aria templului.
Saducheii. Vezi Vol. V, p.52,53. Saducheii nu sunt pomeniti frecvent in raportul Evangheliei. In cap. 23,8 ei sunt descrisi ca zicand ,,ca nu este inviere, nici inger, nici duh”. Tocmai cand doctrina invierii si a vietii viitoare era scoasa in evidenta de Isus si de apostolii Sai, saducheii au aparut ca adversari, ca in Matei 22,23-33 si in cazul de fata.
Cand au descoperit ca ucenicii Lui predicau invierea, saducheii au reactionat fata de ei asa cum o facusera fata de Domnul Insusi si au devenit persecutori ai bisericii. Nu este nici o relatare in NT cu privire la vreun saducheu care sa fi acceptat Evanghelia. Nu asa stau lucrurile cu fariseii, dintre care unii se faceau credinciosi (vezi Fapte 15,5; cf. cap. 23,6).