4:19 Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu;
Petru si Ioan. Amandoi apostoli s-au unit acum la exprimarea hotararii lor de a vesti cuvantul vietii lui Hristos si invierea. E posibil sa se fi apelat personal la fiecare sa renunte, si fiecare a expus hotararea sa de a continua in ciuda indemnului consiliului. Pentru o fermitate asemanatoare compara experienta iudeilor credinciosi din Macabei 7,30.
Judecati voi. In fata unor dovezi atat de neindoielnice ale nevinovatiei lor, apostolii au somat plini de indrazneala pe mai marii iudei sa recunoasca faptele. Faptul ca sinedriul a eliberat pe Petru si pe Ioan fara a-i pedepsi a fost o recunoastere tacita ca ei erau nevinovati.
Daca este drept. Aici este sugerat un principiu important. Cuvintele acestea introduc o afirmare a dreptului constiintei de a rezista autoritatii omenesti cand vine in conflict cu autoritatea divina. Apelul apostolilor: ,,Judecati voi”, arata ca ei pretindeau dreptul acesta ca axiomatic. In practica apare adesea o dificultate in stabilirea faptului daca un om care pretinde o atare autoritate divina o are intr-adevar. In cazuri de felul celui prezent, unde chestiunea este de a da marturie cu privire la fapte, daca oamenii se cred insarcinati de Dumnezeu sa declare faptele acelea, ei nu indraznesc sa falsifice adevarul, chiar cu riscul de a jigni pe oameni.
Intr-o disputa cu autoritatea civila omul cu convingeri religioase trebuie sa accepte ca dovezile convingerilor sale vin de la o autoritate divina. Daca doreste ca sa reziste cazul sau, trebuie sa convinga pe ascultatorii sai ca ideile sale sunt temeinice. Petru si Ioan stiau ca aveau autoritatea Duhului Sfant, deja demonstrata prin minuni si prin convertiri; iar convingerea lor era dainuitoare cu privire la adevar, demonstrata in predica lor si rezultatele ei. In situatia aceasta ei nu puteau consimti sa asculte de om mai multe decat de Dumnezeu (vezi cap. 5,29). Apostolii aveau o porunca de a predica, o porunca de la Hristos care le dadea putere. Nici o alta consideratie nu putea fi valabila intr-o astfel de situatie. Vezi AA 68,69.
Ori de cate ori un om intampina o astfel de alegere intre convingerea sa sincera cu privire la voia lui Dumnezeu si incearca sa serveasca la doi stapani va izbuti sa nu satisfaca pe nici unul si isi va vinde sufletul de dragul oportunitatii. Dar, daca recunoaste in mod hotarat prioritatea de ascultare deplina fata de Dumnezeu, nimeni nu poate sa-l declare neonest, si sufletul lui e in siguranta.