3:6 Atunci Petru i-a zis: Argint si aur, n-am; dar ce am, iti dau: In Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!
Argint si aur. Relatarile din cap. 2,45; 5,2 arata ca apostolii erau detinatorii fondurilor incredintate conducerii bisericii de catre generozitatea comunitatii crestine. Se putea intelege ca Petru si Ioan nu aveau banii lor proprii, dar de ce nu i-ar fi dat ologului din tezaurul bisericii? Sau ca ei n-aveau nimic din fondurile acestea asupra lor in momentul acesta sau pentru vreun motiv oare considerau ca asemenea bani trebuiau sa fie rezervati pentru folosul membrilor societatii crestine. Dar ei aveau de dat ceva mai mult decat bani, un dar pe care biserica in bogatia ei de mai tarziu nu a aratat ca il mai are. O anecdota remarcabila se povesteste despre Thomas Aquinas, care a vizitat pe Papa Inocent IV, avand pe masa in fata lui o suma de bani foarte mare. Papa ii spune: ,,Vezi, Thomas, ca Biserica nu poate spune ca Biserica primara: ’Argint si aur nu am’. ,,Dar, Sfinte Parinte”, a replicat Aquines, ,,nu poate zice nici cum a zis Petru ologului: ,,Ridica-te si umbla”.
Ce am. Luca deja se referise la ,,minuni si semne”, savarsite de apostoli inainte de acest incident (cap. 2,43); asa ca aceasta s-ar putea sa nu fie cea dintai minune a lui Petru dupa ziua Cincizecimii. Pasajul acesta il arata vorbind cu fermitate. In prezenta acestui mare incident fiecare crestin ar trebui sa se intrebe: Ce am eu de dat? Cineva nu poate sa dea ceea ce nu a primit, si nici nu poate sa dea dintr-o inima lipsita de generozitate. El nu poate sa dea pe Hristos cand nu-l are pe Hristos. Dar cand are pe Hristos, el stie lucrul acesta si doreste cat repede sa imparta altora darul lui pretios.
In numele. Numele lui Isus Hristos, Mantuitorul uns, cuprinde descrierea persoanei si caracterului divinului lui purtator. Invocarea respectuoasa a numelui a avut ca rezultat o demonstrare a puterii Lui. Recunoasterea si invocarea puterii acestui nume e frecventa in cartea Faptele Apostolilor (vezi cap. 4,10.12; 9,14; 16,18; 19,5.13; 22,16). Deplina incredere cu care a fost rostit acest nume de catre Petru la actul vindecarii era o exprimare de credinta simpla in fagaduinta Domnului (Marcu 16,18,). Vezi Fapte 3,16.
Isus Hristos din Nazaret. Numele poate ca nu era nou pentru olog. Fusese candva un orb care primise vederea la Scaldatoarea Siloam (Ioan 9,7.8). Poate ca vindecarea slabanogului la Betesda (Ioan 5,2-9) era cunoscuta si ea de omul acesta care suferea de aceeasi infirmitate.
Nazaretul era un loc cu o reputatie proasta (Vezi Ioan 1,46). Potrivit cu relatarea lui Ioan, Nazaretul a fost trecut in inscriptia de la cruce (cap. 19,17). Nu numai provenienta galieleeana a lui Isus (cap. 7,40-42), dar si faptul ca El venea din Nazaret, era o piatra de poticnire pentru Iudei. Trebuie sa fi fost o mare punere la incercare a credintei pentru olog sa raspunda invitatiei lui Petru. Numai cu cateva saptamani mai inainte, Cel care purta numele acesta ajunsese de ocara si condamnat la moarte pe cruce, ca unul care inselase poporul. Dar rostirea numelui in credinta a deschis calea pentru lucrarea puterii lui Dumnezeu. ,,De indata ce numele lui Isus este pomenit cu iubire si gingasie, ingerii lui Dumnezeu se apropie pentru a domoli si a supune inima”. (CM 112).
Scoala-te si umbla. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p.10) cu privire la faptul daca pasajul acesta ar trebui sa sune asa sau doar: ,,Umbla!”. Omul acesta nu umblase niciodata, sau daca umbla, o facea poticnindu-se foarte rau, deoarece fusese infirm din nastere (vers.2). Porunca lui Petru trebuie sa fie ascultata in puterea lui Dumnezeu, indiferent de imprejurari. Ascultarea in credinta insemna sanatate.